(sau conexiune inversă), reglare a sistemelor complexe cu autoreglare (biologice, economice, tehnice etc.), caracterizată prin aceea că lanţul de legături dintre elementele sistemului respectiv este închis. Prin existenţa reglării, sistemul devine cibernetic şi poate fi reprezentat prin următoarea schemă-bloc:
în care: S = sistemul reglat, x = vectorul intrărilor, y = vectorul ieşirilor, R = reglatorul (sistemul reglator). Dacă mărimile y ale ieşirilor diferă de vectorul obiectivelor propuse, este necesară intervenţia reglatorului R, care va genera mărimea de reglare
∆x cu rolul de aducere a ieşirilor y la nivelul
obiectivelor propuse (v. Cibernetică).