Radu Crăciun / Banii se tipăresc, elicopterele pornesc motoarele

Pandemia confrunta economiile nationale cu o situatie fara precedent, echivalenta cu oprirea cvasi-instantanee a unei parti importante a activitatii economice. Atat cererea cat si oferta agregata au suferit caderi semnificative in doar cateva saptamani, ceea ce risca sa duca la blocarea efectiva a unor importante parti ale economiilor din diferite tari avand grade de dezvoltare diferite. Descurajarea oamenilor de a-si parasi domiciliul le reduce substantial apetitul si chiar posibilitatea de a consuma, in timp ce incetarea activitatii lor productive are si ea efecte nefaste.

Exista riscul real al unui colaps economic generalizat, avand la origine lipsa oamenilor atat in ipostaza lor de consumatori de bunuri  si servicii, cat si in cea de producatori si prestatori ai acestora. De aici pana la o criza financiara nu este o cale prea lunga. Cu cat acest blocaj economic se va prelungi mai mult, cu atat oamenii isi vor termina economiile, companiile rezervele de capital, iar obligatiile lor financiare vor incepe sa nu mai fie onorate. Astfel, rata creditelor neperformante va incepe sa creasca, punand sub o presiune din ce in ce mai mare pe sistemul bancar, cu riscul ca, in final, unele banci sa cedeze. Neincrederea ar reveni in forta, ceea ce ar fi un 2009 reloaded.

Pentru ca acest lucru sa nu se intample, este nevoie de cel putin doua evolutii esentiale: conditiile epidemiologice care impun izolarea sociala sa dispara in maxim 2-3 luni, iar, intre timp, consumul sa fie tinut in viata cu orice pret.

(Citiți și: ”Radu Crăciun / Ne îndreptăm direct spre o scădere de rating și întoarcerea FMI”)

Asa cum spuneam si cu alte prilejuri, conditia doi nu o realizezi prin taieri de dobanzi. Nu cu dobanzi mici vor scoate bancile centrale oamenii din case pentru a relua consumul. Daca nu mai ai serviciu si nici bani, dobanzile devin irelevante. Iar injectiile de lichiditate in sistemul bancar pot cel mult sa asigure buna lui functionare. Dar nici una, nici alta nu tin in viata consumul. Singurul mod prin care poate fi facut acest lucru pentru o perioada de 3 luni este prin distribuirea de “helicopter money”. Ceea ce nu inseamna ca vom vedea cazand din cer saci cu bani, ci ca unele banci centrale vor finanta prin intermediul bugetelor de stat acordarea de bani persoanelor fizice.

Precedentul finantarii deficitelor bugetare de catre bancile centrale a fost deja creat in contextul crizei precedente. Eficienta utilizarii acestor bani e discutabila din punctul meu de vedere, in conditiile in care o buna parte nu s-au regasit in economia reala, ci in inflatarea activelor financiare si imobiliare. Insa, odata cu planurile guvernelor de a finanta direct gospodariile, intram intr-o noua era, in care finantarile bancilor centrale ajung prin intermediul guvernelor in buzunarele oamenilor.

Da, stiu, unele banci centrale cumpara doar de pe piata secundara, ca sa nu finanteze direct guvernele. Ceea ce nu inseamna ca nu finanteaza indirect guvernele prin intermediul bancilor, care vand titluri catre bancile centrale pentru ca, in spatiul astfel creat, sa poata achizitiona titluri din nou.

Exista deja tari cu planuri concrete de a distribui pe scara larga “helicopter money”. Pachetul bugetar de 2000 de miliarde de dolari semnat de presedintele Trump include si o plata de cate 1200 de dolari catre cea mai mare parte a americanilor, pentru a le garanta consumul minim necesar.  Coreea de Sud planuieste si ea o plata in valoare de 816 milioane de dolari catre toate gospodariile, cu exceptia celei mai bogate treimi din populatie.

Si poate veti fi surprinsi sa aflati ca si BNR face pasi timizi in aceasta directie chiar daca nimeni nu o spune explicit. BNR a anuntat, cu prilejul sedintei CA pe probleme de politica monetara, ca a decis “cumpararea de titluri de stat in lei de pe piata secundara in vederea consolidarii lichiditatii structurale din sistemul bancar care sa contribuie la finantarea in bune conditii a economiei reale si a sectorului public”. Este, cred, o explicatie doar partiala. Principala problema a creditarii de  economiei de catre sistemul bancar nu este lipsa lichiditatii, ci managementul riscului. Cum poti credita cu un risc acceptabil companii inchise, sau care si-au pierdut peste noapte clientii?

Inca dinainte de aceasta criza, expunerea bancilor romanesti la titluri de stat era ridicata, acestea avand din ce in ce mai putin spatiu de manevra. Or, posibilitatea de a-si descarca portofoliile pe piata secundara profitand de achizitiile BNR le va permita sa cumpere la randul lor noi titluri de stat de pe piata primara. Dar ciclul nu se opreste aici. O parte dintre masurile de sprijin anuntate de guvern vizeaza plata somajului tehnic in locul angajatorilor. In felul acesta se va inchide bucla prin care banii tipariti de BNR vor ajunge in buzunarele unei parti importante a romanilor care au fost trimisi acasa de catre angajatori.

O intrebare legitima poate sa apara: acest comportament fara precedent al bancilor centrale nu risca sa induca un puseu inflationist puternic? In pofida a ceea ce multa lume crede, inflatia nu este legata doar de cantitatea de bani aflata in circulatie. Daca ar fi asa, cu siguranta inflatia ar fi garantata. De fapt, inflatia depinde de inca o variabila extrem de importanta: viteza de circulatie a banilor, adica numarul de tranzactii efectuate.

(Citiți și: ””Istoria nu iartă proștii”. Am intrat în deceniul decisiv. CRONICILE Curs de guvernare Nr. 95”)

De exemplu, in cazul in care cantitatea de bani aflata in circulatie este constanta, dar oamenii vor sa scape de banii pe care ii au cumparand frenetic bunuri si servicii, inflatia va creste, in pofida cantitatii constante de bani. In cazul nostru, ne aflam exact in situatia opusa. Cantitatea de bani creste prin injectiile facute de bancile centrale, dar viteza de circulatie este intr-o scadere atat de marcanta, incat, pe termen scurt, riscul unui puseu inflationist este redus.

Scaderea vitezei de circulatie este in mod clar legata de prabusirea consumului si apetitul oamenilor de a pune deoparte bani albi pentru zile negre. Este un fenomen pe care l-am vazut la inceputul deceniului in perioada de criza si postcriza, cand depozitele bancare cresteau in conditiile in care consumul dadea semne slabe de revenire din cauza schimbarii comportamentului populatiei.

Cheia succesului acestor masuri exceptionale ale bancilor centrale este aplicarea lor pe termen limitat, deoarece cu cat vor dura mai mult, cu atat creste riscul unui puseu inflationist si al devalorizarii monedei nationale. Din acest motiv, este esential ca scenariul epidemiologic actual sa se incheie cat mai curand si sa ne intoarcem cu totii la locurile de munca si in magazine. Bancile centrale nu ne vor putea plati multa vreme salariile din nimic.