Cu sufletul la gură: Cum ar putea arăta Bugetul ?

Bugetul pe 2013 a devenit prioritatea numărul unu, odată terminată campania electorală. Prin excepție de la legea care cerea depunerea legii finanțelor publice pentru anul următor până la 15 octombrie ( termen ce va fi decalat la 15 noiembrie pentru a ține cont și de prognoza de toamnă a Comisiei Naționale de profil) în anii electorali se menționează drept termen ”15 zile de la preluarea funcţiei de către noul Guvern”.

Evident, cu cât vom avea mai repede un guvern trecut prin toate procedurile legale, cu atât mai repede un buget național. Există deja un cadru general bazat parametrii construirii bugetului deja stabiliți, dar datele concret stabilite vor trebui să facă și obiectul examinării de către delegația combinată a FMI, CE și BM ce va examina stadiul îndeplinirii acordului cu România și va da sau nu undă verde pentru un eventual nou acord.

După diminuarea deficitului bugetar de la 4,1% la 2,2 % din PIB ( de la 5,6% la 3% în temeni de contabilitate europeană ESA 95), aflată în derulare și care va fi probabil îndeplinită în acest an, ar trebui să urmeze o nouă reducere pentru echilibrarea finanțelor publice, cifra vehiculată fiind de 1,7% din PIB. De aceea, construcția bugetului se anunță foarte dificilă.

Un subiect aproape imposibil de negociat pentru anul viitor privește introducerea unei taxe reduse pe valoarea adaugată, de 9%, pentru produsele agroalimentare de bază. Deși această abordare este uzuală în Occident, problema pentru veniturile bugetare este ponderea relativ mare a alimentelor în coșul de consum, ceea ce înseamnă o reducere a sumelor încasate chiar și dacă evaziunea fiscală va scădea semnificativ.

Șanse mari are înființarea, cu sprijin din sectorul bancar, a unui fond de creditare din alocațiile de dezvoltare rurală, pentru a facilita accesarea fondurilor UE. Este avută în vedere și anularea unor proiecte pe acest sector, rămase din anii 2008-2010 și înghețate din lipsa coplăților ce trebuiau efectuate de beneficiari. Fondurile eliberate ar urma să fie redistribuite către alte proiecte agricole.

2013 este un vârf de sarcină pentru plățile în contul împrumutului luat în 2009 pentru a ne pune la adăpost de efectele crizei mondiale. Pe lângă cerințele interne tot mai crescute, va trebui să găsim aproape cinci miliarde euro pentru a ne onora obligațiile asumate către FMI. De aici și necesitatea de a avea un nou acord pentru o eventuală ”rostogolire” parțială a datoriei, dacă ne vom confunta cu dificultăți financiare.

Problema suplimentară cu care se vor confrunta cei care se ocupă de conceperea bugetului pe 2013 constă în satisfacerea cerințelor expres menționate ale specialiștilor FMI, care, surprinzător prin prisma imaginii lor de cerberi stricți ai echilibrului finațelor statului analizat, au cerut alocarea unor sume mai consistente pentru sănătate și educație.

În mod cert, bugetul pe 2013 va fi definitoriu pentru ceea ce se dorește a constitui un nou model de creştere. Avansul salariilor va fi unul prudent iar atenția se va îndrepta spre salariul minim pe economie. Ideea este revenirea la o creștere sustenabilă a PIB, care să se reflecte la nivelul majorităţii populaţiei. Altminteri, există riscul de tergiversare sau chiar de blocare a reformelor structurale.