Se vorbește foarte mult de cote de impozitare (adică de reduceri, că suntem în campanie), disputa pe impozite, “cota unică vs cota progresivă” a ajuns din nou în actualitate, se promit reduceri de cote, atât la impozitul pe venit, profit, contribuții sociale sau chiar TVA. Mai sunt printre noi chiar si oameni mari care cred în Mos Crăciun…
Se discuta însă mai puțin despre filozofia care ar trebui să stea în spatele contrucției fiscalitatății. Continuăm să ne bazăm pe impozite indirecte mari (TVA, accize), pe contribuții sociale uriașe, dar foarte slab colectate? Sau poate ar trebui să ne îndreptăm atenția spre impozitarea averilor (în special cele legale, că nu prea am văzut interes pentru celelalte…) sau spre impozitarea mai mare a proprietăților sau chiar a moștenirilor? Sau poate vrem să impozităm mai mult munca eficientă, creativitatea și să ne întoarcem la cote progresive?
Incă și mai puțin se discută de efectele, pozitive sau negative, pe care diversele politici fiscale le induc în economie, dar și în modelarea comportamentului plătitorilor de taxe. Ce să mai vorbim de implicațiile pe care astfel de măsuri le au asupra costurilor de administrare, a birocrației asociate inevitabil colectării oricărui impozit…
Puțini înțeleg că sistemul de impozite și taxe este un mecanism fin, precum un ceas elvețian, în care fiecare componentă lucrează împreuna cu celelalte și se influențează reciproc. Și tot precum un ceas, mecanismele delicate au nevoie de protecție: administrația fiscală.
Impozite. Câteva exemple:
Avem un impozit pe venit foarte competitiv, cred că suntem cu toții de acord în această privință. Impozitul pe venit vine însă la pachet cu cel al contribuțiilor sociale, care este unul absurd si nefuncțional: cote mari si bază de impozitare nerezonabilă – pe de o parte, multiple excepții si tratamente preferențiale, pe cealaltă parte. Rezultatul nu este surprinzător: conformare redusă, evaziune uriașă si costuri de administrare (atât pentru stat cât mai ales pentru contribuabil) exagerate.
Avem un impozit pe profit rezonabil. Cumulat însă cu impozitul pe dividend, impozitul total nu mai este deloc rezonabil. Rezultatul: investitorii caută si, de cele mai multe ori găsesc, soluții să nu își platească dividend, chiar cu riscul de a plăti dobânzi și penalități dacă fiscul “se prinde”. De cele mai multe ori însă, nu “se prinde”.
Avem o cota de TVA uriașă. Deloc surprinzător, colectăm doar jumătate din ce ar trebui să fie colectat. In plus, apar influențe atât pe impozitul pe profit, cât și pe impozitul pe venit și contribuțiile sociale (nedeclararea veniturilor).
Vrem sa impozităm câștigurile de capital, dar avem aproape 100 de Convenții privind evitarea dublei impuneri care toate prevăd că impozitul nu se plătește în România. Din aceste aproape 100 de țări, o parte nu impoziteaza însă deloc câștigurile de capital. Rezultatul: acele țări sunt folosite pentru structurarea investițiilor în zonă, nu România. Câștigă contabilii, auditorii, avocații, bancherii – dar nu cei de la noi, cei de la cei deștepți (Austria, Cipru, Olanda, Luxemburg, Malta, UAE, etc).
In ceea ce privește impozitul pe clădiri, influențele sunt de altă natură. Acum impozitul se calculează în funcție de valoarea de inventar. Acest lucru înseamnă că dacă investitorul vrea să construiască o clădire eficientă energetic sau cu o arhitectura deosebită, clădirea nu va fi competitivă, pentru că impozitul anual va fi semnificativ mai mare decăt cel plătit pentru un cub ieftin, deci și chiria va putea fi mai mică.
Nu avem un impozit pe moșteniri – slavă Domnului! Si dacă am fi avut, ce? Făceam ceva fundații și fentam, fără probleme și impozitul pe moșteniri.
Nu am văzut încă nici un fel de preocupare pentru o discuție serioasă în legătură cu structura fiscalității românesti și modul în care se face administrarea. Cum structuram sistemul de impozite și taxe într-un mod în care acesta să functioneze armonios și eficient?
Nu o sa încerc să dau aici un raspuns, am făcut un exercițiu de acest fel la începutul anului, când am lansat cartea “Despre fiscalitate si competitivitate” (editia a 2-a poate fi descarcată de pe www.biris.ro).
Nu sunt adeptul revoluțiilor, nu îmi plac pentru că sunt impredictibile. Sunt însă adeptul evoluției, cred că avem un sistem fiscal care chiar poate funcționa eficient, cu câteva mici ajustări (cu excepția contribuțiilor sociale, domeniu care în opinia mea trebuie rescris).
Nu avem nevoie de cine știe ce inovații, trebuie să facem legislația cât mai simplă și mai eficientă, cu cât mai puține excepții, pentru a face si administrarea cât mai ușoară. Trebuie să scoatem la lumină cât mai mult din economia subterană. Nu trebuie să inventăm impozite care să sperie capitalul, trebuie să începem să îl stimulăm să se așeze aici, în România. Să cream locuri de muncă în industrii cu valoarea adăugată cât mai mare. Dar pentru aceasta, trebuie să lăsăm de o parte șmecheriile omniprezente și să scoatem domnia bunului plac din administrația fiscală.
***
(Gabriel Biriș este avocat specializat în probleme de fiscalitate, candidat ARD la Camera Deputaților)
Urmărește-ne pe Google News
6 răspunsuri
„Legislatie fiscala simpla si eficienta”, acordul este deplin, insa presupune modificari majore in sistemul ale carui rezultate se vad cu ochiul liber. O singura persoana nu va reusi sa-l conceapa, sa-l sustina/impuna niciatat.
Consider esential interesul respectiv cunoasterea fenomenului, mai ales datorita faptului ca manifestarile sunt multiple atat pe orizontala cat si pe verticala.
Mentionez in acest context samavolnicia ce este pe cale sa produca efecte: TVA la incasare, facilitate cu de-a sila!
In campania electorala era chiar un subiect cu posibile implicatii de neneglijat. Cauzele sunt multiple, este trist, despre ce vorbim?
Problema fiscalitatii este una ce va trebui luata in considerare (in termeni de impozite pe profit si pe forta de munca) ca factor al dezvoltarii economice nationale – mai ales dupa reconstructia economica si industriala a Romaniei.
1.Intrucit economia romineasca a disparut,in intelesul ei (curent),de „axa economica majora” nationala(banci,asigurari romanesti), gaze,petrol,energie el.,etc. ca utilitati nationale,discutia asupra impozitarii profitului este inutila.Oricit de mic ar fi impozitul,firmele straine vor „masca” profitul,pentru a plati impozite mici,iar daca se poate,de loc.Aceest lucru este posibil,deoarece contabilitatea firmelor straine nu este supusa regimul de control al ANAF.
Se face mereu caz in aceste analize – de marea „taxare a muncii”,respectiv impozitul mare pe forta de munca – fara a se lua in considerare,ca firmele straine isi acopera lejer acest cost ca marime – tocmai prin ceeace ascund ca profit realizat.
Problema marimii impozitarii fortei de munca este „dureroasa” strict pentru firmele romanesti,extrem de putine la numar in domeniul productiei,ele existind mai ales in domeniul serviciilor.Regulile „integrarii” in UE,aflate (evident) in favoarea firmelor straine,ne impiedica nu doar sa controlam (contabil)toate firmele din tara pentru a impozita profitul real,dar si sa acordam celor romanesti,o scadere a costului cu forta de munca – pentru a realiza un „echilibru” general de impozitare!
2.In situatia actuala, nu mai poate fi vorba de o „filosofie” economica,din sala „laboratorului”,in care se concep politicile fiscale.
Singura politica fiscala,avind ca unica filosofie lipsa cronica de bani la Buget,este cea a noi taxelor directe si indirecte,pe care le mai poate inventa cutare consilier sau expert fiscal,al Guvernului!Aceasta penurie financiar-fiscala este explicabila,in conditiile in care,Min.Finantelor trebuie sa se imprumute lunar cu cca 1 miliard de Euro,pentru plata salariilor bugetarilor si a drepturilor sociale,odata cu existenta unor arierate de miliarde de EURO.Aceasta situatie se datoreaza lipsei a 5 milioane de locuri de munca si dezintegrarii industriale,care a condus la o proportie de ocupare a fortei de munca active,de numai 20 la suta,comparativ cu 5o la suta in tarile UE.
3.In situatia economica a Romaiei, discutia contributiei FISCALITATII la dezvoltarea economica a devenit contraproductiva – adica un fel de discutie fara directie,asupra influentei sale asupra dezvoltarii.Unica discutie,care trebuia sa inceapa macar odata cu alegerile parlamentare,era cea a competitivitatii economice nationale slabe,care impiedica reconstructia economica si industriala a tarii.
In cadrul acestei dezbateri electorale,elementele de analiza ale dezvoltarii economice trebuiau sa fie cele trei componente ale dezvoltarii din epoca globala:
a.competitivitatea economica nationala slaba(de indice 74),ce trebuie adusa la un indice apropiat de al tarilor dezvoltate(1-10).Numai in cadrul acesteia(si raportat la acest indice)se poate analiza si contributia politicii fiscale la dezvoltare.Asa cum am aratat la pct. 1,analiza „singulara” a impozitarii nu are relevanta asupra dezvoltarii.Competitivitatea nationala exprima un complex de conditii si factori(din care face parte si politica fiscala),dar ea singura nu „misca” cu nimic dezvoltarea economica,daca ceilalti „n” factori nu fac obiectul analizelor si imbunatatirilor.La un indice de competitivitate 74,semnalul transmis investitorilor,este ca nimic nu functioneaza in Romania.In actuala situatie de Criza,se constata ca,investitorii se indreapta doar catre tarile in care,indicele de competitivitate ec. nationala,este sub 5o.
b.Utilizarea unor tehnici si metode de accelerare a dezvoltarii industriale,cu mijloace si practici speciale economice,utilizate in tarile asiatice,in fostele tari comuniste,etc.
c.Restructurarea institutionala,dupa modelul tarilor dezvoltate,dupa un proiect creat special,in acest scop;
4.Este adevarat,ca in situatia de „provizorat economic” in care traim de 23 de ani,pina la crearea si implementarea unui program de reconstructie economica si industriala(cu cele trei componente),regulile indicate de autor,mai cirpesc,pe ici pe colo,economia „nationala”,ajunsa deja in pre-faliment.
Multumesc pentru comentarii!
Un prieten: aveti dreptate, este nevoie de o echipa solida care sa lucreze impreuna. Multe sunt aspectele de care nu s-a vorbit in aceasta campanie. Aseara insa am atacat frontal subiectul cu principalul sustinator al metodei, dna Grapini, candidat USL. I-am atras atentia ca este o samavolnicie, ca multe firme mici vor disparea si am explicat si de ce. Probabil problema o sa se rezolve (cel mai probabil prin OUG) prin introducerea optiunii pentru regim.
Dle Caliman, cateva observatii:
1. Gresiti. Firmele cu capital strain sunt printre cei mai mari contributori la buget, atat in ceea ce priveste impozitul pe profit cat si contributiile sociale. In plus, sunt si cei mai buni platnici.
Problema impozitarii fortei de munca si a calitatii slabe a legislatiei este dureroasa pentru toata lumea, legea e egala pentru toti, la fel si controalele.
2. Nu trebuie sa fie asa. Trebuie sa stabilim obiectivul, sa vedem intai cat este nevoia reala de finantare si dupa aceea stabilim strategia fiscala. In orice caz, impozitele nu trebuie sa modeleze comportamentul contribuabililor, trebuie sa fie aceleasi indiferent de tipul de venit, sa nu includa distorsiuni. Ca sa poata fi rezonabila, sarcina fiscala trebuie distribuita cat mai larg.
3. Aveti dreptate.
4. Cititi cartea si o sa vedeti ca nu este vorba de carpeli:-)
1.Cind m-am referit la „cirpaceli” in politica fiscala,era vorba numai de cea pe termen imediat – Guvernul neavind nici o marja de manevra in situatia actuala,de a reduce din taxe sau impozite.Din contra,dupa ce s-a majorat TVA la actuala cota,singura zona „accesibila”,este cea a impozitelor pe proprietate(firme si persoane).Fara indoiala,ca dvs. ca specialist in domeniu,propuneti cote de impozitare sustenabile de catre firme,insa din pacate,ele au depasit cota de profit a firmelor.Rezultatul este disparitia firmelor,insolventa si mai ales,retinerea investitorilor de orice clasa sau domeniu,de a mai initia noi afaceri.
2.Am vrut sa va contactez,ca urmare a articolelor dvs. pe acest sait,cit si specificului domeniului in care sinteti specialist,pentru a va solicita sprijinul in vederea promovarii unui program-reforma generala,a mediului economic national.Acest program,este de natura sa aduca competitivitatea economica nationala,la un indice apropiat de al tarile dezvoltate,care sa faca Romania atractiva economic,pentru investitorii straini.
3.Va urez succes si „va tin pumnii”,incit in 9 dec. sa ocupati locul din care sa puteti promova direct si personal,opiniile,viziunea si tehnicile de perfectionare a sistemului national de taxe si impozite.
Alaturi de aceasta importanta componenta a dezvoltarii economice – sistemul fiscal – mai exista alte numeroase componente,pe care le-am cuprins in programul-reforma amnintit.
Fiecare din aceste componente,adusa la nivelul celui din tarile dezvoltate,vor asigura reconstructia economica si industriala a tarii,ajungerea din urma a tarilor foste comuniste in 8-9 ani,apoi a celor dezvoltate,intr-o generatie (cca. 25 de ani).Parafrazind pe un mare filosof al vremii noastre,putem spune, ca „deceniul 2 va fi pentru Romania,al competitivitatii economice (nationale)inalte,fie nu va fi de loc, (unul) pentru dezvoltare”!
Cu stima,
Dle Biris, doua intrebari :
1.Cum sa facem sa inteleaga spectrul politic romanesc ca e nevoie de o persoana ca dvs. la conducerea Ministerului de Finante? O persoana care ar putea face schimbari de fond in Fiscalitatea romaneasca si nu de forma
2. De ce nu am eu ocazia sa va votez?De ce in circumscriptia mea la oferta de deputati e Jale?? Intrebare retorica