Proiect: Se schimbă regimul fiscal al impozitării profitului companiilor străine obținut în România

Ministerul Finanțelor Publice (MFP) va propune Guvernului încă o ordonanţă de urgenţă pentru modificarea Codului Fiscal şi a Codului de procedură fiscală, după seria care a debutat cu celebra OUG 114 / 2018.

Dintre schimbări se remarcă acelea referitoare la regimul de impozitare a profiturilor înregistrate de companiile străine în România, chiar dacă nu sunt înregistrate în Romînia dar operațiunile sunt conduse local.

În argumentarea proiectului ministrul Finanțelor Eugen Teodorovici a invocat dialogul cu mediul de afaceri care ar fi durat „mai bine de un an” şi susţine că „după sintetizarea propunerilor și analizarea lor, au reieșit niște modificãri care sunt pozitive pentru economia românească”, potrivit unui comunicat MFP.

Descărcați de AICI proiectul de OUG privind schimbarea Codulu fiscal

Măsurile care urmează să fie adoptate prezentate de un comunicat al MFP sunt

În Codul fiscal:

• Consolidarea fiscală a impozitului pe profit datorat de grupurile fiscale de firme;
• Dezvoltarea conceptului de ”loc al conducerii efective” pentru persoanele juridice nerezidente înregistrate într-un stat cu care România are încheiată Convenție de evitarea a dublei impuneri, potrivit legislației acelui stat, dar care sunt controlate și gestionate din România. Aceste persoane juridice străine cu locul de exercitare a conducerii efective în România vor datora impozit pe profit pentru profitul impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate;
• Excluderea din sfera veniturilor impozabile, pentru veniturile din salarii, a folosirii în scop personal a anumitor vehicule care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice și se află în patrimoniul persoanelor juridice ce aplică regimul de impozitare a microîntreprinderilor sau impozitul specific unor activități;
• Reglementarea obligațiilor de calcul, reținere, plată și declarare a impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii, aferente avantajelor în bani și în natură primite de angajat de la terți.

În procedura fiscală:

• Reglementarea instituirii și ridicării popririlor în mediul electronic, astfel încât poprirea să fie ridicată la îndestularea sumei poprite, iar debitorului să îi fie eliberate conturile cât mai repede. Prin această măsură se are în vedere dezvoltarea sistemului informatic propriu al MFP/ANAF, prin intermediul căruia să se gestioneze popririle și activitățile aferente de stingere a acestora, astfel încât să nu necesite din partea băncilor un efort de dezvoltare important în propriile sisteme informatice.
• Suspendarea inspecției fiscale în situația sesizării organelor judiciare, în scopul implementării Cauzei Lungu, în considerarea faptului că CEDO a criticat România prin prisma faptului că, prin procedurile în vigoare, a permis ca referitor la același contribuabil și pentru aceeași situație de fapt să se declanșeze două proceduri: o procedură administrativă și o procedură penală.
• Posibilitatea efectuării reverificării inspecției și la cererea contribuabilului în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, în scopul implementării Cauzei Zabrus (C-81/17) în considerarea faptului că CJUE a sesizat un dezechilibru în respectiva cauză între drepturile contribuabilului și drepturile organelor fiscale.
• Sancțiunea cu nulitatea a actului administrativ fiscal în situația în care organul fiscal nu respectă anumite obligații stabilite de lege în sarcina acestuia.
• Schimbarea competenței de soluționare a contestațiilor de la ANAF la MFP. Scopul acestei măsuri este de a crește gradul de încredere a contribuabililor în sistemul fiscal prin asigurarea unui nivel superior de independență și, implicit, premise pentru creșterea imparțialității în luarea deciziilor cu privire la contestațiile formulate de contribuabili împotriva tuturor actelor emise de administrația fiscală. Practic, structurile de soluționare a contestațiilor existente la nivelul ANAF vor fi preluate în cadrul MFP.
• Reglementarea posibilității de reexaminare a deciziei de soluționare a contestației în anumite situații, expres prevăzute de lege în scopul încetării procedurilor judiciare costisitoare atât pentru contribuabili, cât și pentru administrația fiscală, degrevarea instanțelor judecătorești de asemenea litigii și evitarea plății de către organele fiscale de cheltuieli de judecată, dobânzi sau alte sume în cazul în care se apreciază că actul emis nu este în conformitate cu dispozițiile legale. Aplicarea efectivă: începând cu data de 1 noiembrie 2019.