Strategia – the next level: Exportator competitiv, sau piață de desfacere pentru străini? Contăm, sau ne ocolesc toate drumurile? Și, de-aici, discuții

Conferința de miercuri a relansat o dezbatere de care România ar fi avut nevoie ori de câte ori a încercat să articuleze o strategie economică: ce fel de economie modelăm pentru România și care ar fi politicile care să ne ducă spre acel model? Lăsăm lucrurile la întâmplare, sub influența brutală a ciclurilor electorale, sau valorificăm cu inteligență marile avantaje comparative pe care le are România ?

cursdeguvernare.ro a provocat reprezentanţi ai mediului privat şi academic, ai instituţiilor importante din România, ai Guvernului, dar şi ai partidelor politice să răspundă la trei întrebări pe baza cărora să poată fi conturată  strategia economică pe termen mediu şi lung, promisă a fi elaborată de guvernul Cioloș.

Odată stabilite răspunsurile la aceste trei întrebări, acestea pot sta la baza politicilor (de orice fel – de la economice până la cele fiscale) și mai ales la baza unui set de măsuri concrete pentru viitor.

Cele trei întrebări:

1- Facem o economie producătoare, sau una a comerțului și serviciilor ”mici” ?

2- Alegem creșterea pe baza exportului produselor cu valoare adăugată mare fabricate în România sau pe baza importurilor și a stoarcerii pieței locale pentru produsele altora?

3- Menținem povara bugetelor publice de subzistență pe muncă sau pe consum?

Răspunsurile, configurate de prezentările speakerilor, așteaptă să devină politici economice, în strategia elaborată sub coordonarea vicepremierului Costin Borc – el însuși unul dintre speakerii evenimentului.

Conferința a fost moderată de Dragoș Neacșu – CEO EAM și Vasile Iuga – PwC.

Notă: În cursul zilei de joi, cursdeguvernare.ro va publica pnline și prezentgările video ale speakerilor.

Valentin Lazea, economist-şef BNR: Exportator competitiv sau piaţă de desfacere pentru străini

Valentin Lazea, economist-şef al Băncii Naţionale a României, este de părere că un model mai sănătos de dezvoltare ar trebui să fie bazat pe exporturi şi nu pe consum, de natură să ducă la accentuarea unor dezechilibre, cum ar fi creşterea deficitului de cont curent – care, la rândul său, se traduce printr-o creştere a datoriei publice şi private.

Statele cu excedent comercial au reuşit să facă faţă mai bine crizei financiare, argumentează economistul. În opinia sa, ar fi de preferat ca România să exporte mai puţine produse de calitate, decât mai multe produse cu valoare adăugată scăzută, prin urmare ar trebui să se axeze pe relaţiile comerciale cu statele UE, pieţe mai sofisticate decât cele din afara UE. Totodată, România trebuie să rezolve problema persoanelor care trăiesc din agricultura de subzistenţă, care au nevoie de locuri de muncă în mediul rural.

Cele mai importante declaraţii făcute de Valentin Lazea:

• România a trecut în ultimii 10-15 ani prin mai multe cicluri. A fost perioada 2004-2008 când creşterea s-a bazat foarte mult, aproape în exclusivitate pe consumul intern. După aceea a venit criza, 2009-2014, motorul principal al creşterii economice au fost exporturile. Acum, lumea pare să fi uitat de acest ciclu şi din nou este prea mărit consumul.
• Problemele creşterii economice bazate pe consum: Atunci când capacitatea de producţie internă nu poate să răspundă cererii sporite de consum, atunci va creşte deficitul extern care va trebui finanţat prin creşterea datoriei, atât a datoriei publice cât şi a celei private. Deci una este să ai un consum căreia să-i poată răspunde cererea internă şi alta este să ai un consum căruia oferta internă să nu-i poată răspunde şi să fie nevoie de creşterea importurilor. O atitudine consumeristă la acest moment al dezvoltării economice riscă să prindă România în capcana venitului mijlociu. Una este să stimulezi consumul când există un deficit de cerere (output gap negativ), cum a fost în perioada 2009 – Tr. II 2016 şi alta este să stimulezi consumul când se trece de la un deficit de cerere la un exces de cerere, cum va exista din Tr. III 2016. Consecinţele sunt în reaprinderea inflaţiei şi/sau creşterea importurilor.
• Consumul reprezintă peste 70% din totalul PIB-ului şi ar fi nefiresc să spui nu vrem să crească consumul. Problema este de nuanţe, de fineţe şi de accente care se pun. În ultimii doi ani, consumul este aproape singurul care a contribuit la creşterea PIB, faţă de anii dinainte când exporturile erau cele care trăgeau în sus creşterea PIB.
• Cehia şi Ungaria au exporturi de peste 70% din PIB, deci sunt nişte ţări foarte deschise şi suma dintre exporturi şi importuri supra PIB este circa 140% din PIB, situaţie mult diferită de a ţărilor din România, Bulgaria, Croaţia şi chiar şi de a Poloniei care totuşi are o deschidere mai mare a economiei.
• S-a constatat de asemenea că în ultimii ani, toate aceste ţări au făcut o ajustare în ceea ce priveşte deficitul extern, deficitul contului curent al balanţei de plăţi. Dacă ne uităm la linia anilor 2014 observăm că Cehia, Ungaria şi Bulgaria şi Croaţia au ajuns la un surplus de cont curent, de unde iniţial înregistrau deficit, au ajuns să aibă exporturile mai mari decât importurile şi numai Polonia şi România încă mai înregistrează deficit de cont curent. Toate au trecut printr-un proces de ajustare în sensul de a depăşi criza prin creşterea exporturilor. Dacă ne uităm ca o medie a deficitelor pe ultimii şase ani, Ungaria a fost pe surplus, numai Polonia şi România au avut deficite mai semnificative. Dacă ne uităm la efortul de ajustare, diferenţa între 2009 şi 2014, aici vedem că România a făcut un efort într-adevăr semnificativ, de la -4,5 deficit la -0,5%, deci o ajustare de patru puncte procentuale din PIB. La fel, şi aici suntem depăşiţi de Bulgaria care a avut o ajustare de 9,5 procente din PIB, respectiv Croaţia care a avut o ajustare de 5,7 procente.
• Cu alte cuvinte, ceea ce s-a întâmplat în România nu este o situaţie unică ci este o situaţie prin care au trecut toate ţările din regiune.
• Gradul de integrare cu Uniunea Europeană este destul de ridicat, de aproape 75% din total exporturi şi peste 75% din importuri sunt cu UE. Suntem din punctul acesta de vedere bine integraţi cu UE şi important este că este în creştere acest grad (…) Părerea mea personală este că mai bine exportăm mai puţin în UE, dar produse de calitate decât să exporţi mult şi de calitate îndoielnică. Eu zic că decât să exporţi mult şi prost mai bine exporţi puţin, dar de calitate.
• De ce o ţară care exportă o duce mai bine decât o ţară care consumă? Statele europene care au excedent, vezi cazul Olandei, Germaniei, ţările din nord în general au trecut prin criză mult mai uşor decât statele europene care au deficite gen Grecia, Portugalia. Al doilea lucru care ţine de mentalul colectiv este acela că o concurenţă externă creează emulaţie, stimulează inovarea şi îi determină pe producătorii autohtoni să se autoperfecţioneze continuu. Al treilea motiv: un stat care rezistă tentaţiei consumeriste este mai puţin probabil să cadă în capcana venitului mijlociu.
• Capitalul românesc încă predomină, dacă ne uităm la cifre, pe cinci indicatori cheie: cifră de afaceri, active totale, VAB, număr de salariaţi şi capitaluri proprii.
• Avem un imens handicap faţă de toate celelalte ţări din jurul nostru care este specific României şi anume faptul că avem enorm de mulţi oameni în agricultura de subzistenţă pentru care va trebui să găsim job-uri tot la ţară. N-o să-i facem artişti, în servicii şi în mica industrie, dar care presupun o slabă calificare. În agricultură astăzi mai sunt ocupate circa 1,3 milioane de persoane, jumătate din câţi erau acum 10 ani, dar numărul lor trebuie să scadă dacă vrem o agricultură performantă şi eficientă.

(Descărcați AICI prezentarea susţinută de Valentin Lazea)

Radu Crăciun, economist-şef BCR: România tocmai se confruntă cu o serie de decizii care i-ar putea marca destinul

Radu Crăciun, economist-şef al BCR, a punctat contextul internaţional dificil de la ora actuală. În opinia sa, România se confruntă cu o serie de decizii care i-ar putea marca destinul şi nivelul de dezvoltare pe termen mediu şi lung.

Având în vedere că tabloul geo-politic de la nivel mondial este în curs de formare, România trebuie să găsească un răspuns vizavi de provocările şi oportunităţile generate de actualele evoluţii de pe scena lumii.

Cele mai importante declaraţii făcute de Radu Crăciun:

• Economia românească este o economie din ce în ce mai deschisă, o economie deschisă care vine cu lucruri bune, dar vine şi cu anumite lucruri mai puţin bune, în esenţă fiind vorba despre o creştere a dependenţei economiei româneşti de mediul economic şi politic internaţional, ceea ce ne place, nu ne place, vulnerabilizează economia românească.
• O dependenţă foarte mare de exporturi ne poate face dependenţi de evoluţiile internaţionale chiar dacă o ţară ca Germania este exemplul de succes din acest punct de vedere, este motorul de export al UE, am văzut că în momentul în care economia chinezească a început să dea rateuri, în acel moment şi în Germania, tocmai datorită acestei dependenţe excesive de export au început să apară rateuri. Bursele au căzut şi fimele germane au avut de suferit. Spre deosebire de Germania, România este o ţară în care este foarte mult loc de construit şi de investiţii. Deci probabil că în acest binom exporturi versus consum ar trebui să fie şi o a treia variantă şi anume cea a investiţiilor. 
• Focarele de criză din lume: Nu există conflicte în curs de îmbunătăţire. Peisajul global în momentul de faţă să arate un profil de risc, sigur e hazardat să spun absolut fără precedent, dar în orice caz printre cele mai înainte profile de risc cu care s-a confruntat lumea în ultimele două decenii.
• Care este motivaţia acestui context internaţional extrem de dificil? Acsta reprezintă un amestec exploziv care are la bază mai multe elemente: Războaiele de tip proxy între marile puteri ale lumii şi faptul că asistăm la o reluare, o reîncepere a războiului rece însă de data asta într-o lume multipolară face ca şi tensiunile regionale, cu sponsorii lor care sunt în esenţă marile puteri să cunoască o intensificare. O altă sursă de tensiune şi care contribuie la acest amestec exploziv sunt tensiunile economice produse de încetinirea eocnomică a ţărilor emergente. Practic fenomenul de globalizare a făcut ca ponderea în economia mondială a multor ţări emergente să crească. Sărăcia la nivel mondial a cunoscut o reducere importantă pentru faptul că marile ţări emergente au crescut şi au micşorat decalajul. Orice încetiniere a lor, în condiţiile în care ei au fost furnizori majori de creştere economică, dacă ne gândim de exemplu la China care a afişat o perioadă îndelungată o creştere de două cifre, încetinirea acestor ţări înseamnă o scădere a cererii. Practic această scădere a cererii are consecinţe înclusiv în ţările dezvoltate care depindeau de aceste ţări. Un alt element care contribuie la acest amestec exploziv este slăbiciunea economică post-criză a ţărilor dezvoltate şi a Uniunii Europene.
• Problema este nu doar că avem foarte multe subiecte de rezolvat, dar şi că avem foarte puţini oameni capabile să le rezolve la nivel global. Din păcate se vede în marea majoritate a ţărilor dezvoltate faptul că liderii politici aparent nu au calibrul pe care problemele cu care se confruntă l-ar fi cerut să-l aibă.
• România este confruntată cu o serie de decizii care i-ar putea marca destinul. Într-un tabloul geo-politici internaţional care este în curs de formare şi în momentul în care se va forma nu se va forma pentru un an, pentru 10 ani, se va forma pentru 50-100 de ani, pentru România este esenţial cum va răspunde la provocările şi oportunităţile pe care evoluţiile actuale de la nivel internaţional le aduc.
• O primă întrebare este SUA sau nucleul Uniunii Europene? Sigur, e foarte uşor să spunem SUA pentru că asta este axa strategică, însă ne întoarcem la finanţarea dezvoltării României care este în nucleul Uniunii Europene. A doua întrebare este SUA sau China? Vedem de câţiva ani la nivelul decidenţilor din această ţară un interes masiv vizavi de obţinerea de finanţări din China: căi ferate, autostrăzi, poduri. În cazul unei confruntări mai puţin fierbinţi între SUA şi China cum se va poziţiona România din perspectiva dezvoltării sale pe termen lung. Alte întrebări: Ce vom face în cazul ieşirii Marii Britanii din UE? UE slabă si fragmentată sau o integrare profundă dar în două viteze? Care este scenariul pe care îl vom promova? În euro sau în afara zonei euro? Moldova – unire rapidă sau remorcare economică pe termen lung?
• Dincolo de carnavalul acesta al creşterii economice, în spate ne interesează ce se va întâmpla dincolo de 2016, 2017, ce se va întâmpla în următorii 10-12 ani. Acestea sunt întrebările pe care trebuie să ni le punem şi la care să încercăm să avem nişte scenarii de răspuns pentru că în momentul de faţă la nivel mondial nimeni nu stă pe roze din punct de vedere economic.

(Descărcați AICI prezentarea susţinută de Radu Crăciun)

Vasile Iuga, partener PwC: Infrastructura construită de vecini începe să ne ocolească

Vasile Iuga, partener PwC, a atras atenţia că deşi România e pe primul loc la procentul din PIB cheltuit pe infrastructură, e și pe ultimul loc din UE ca întindere și calitate a infrastructurii.

Exemplul, șocant, oferit de Vasile Iuga – în ce privește importanța infrastructurii și eficiența cu care ar trebui construită – se referă la actualul teritoriu al României de acum aproape 2000 de ani : În doar primii 10 ani de la cucerirea Daciei, Traian (împăratul) a construit pe acest teritoriu 4300 km de drumuri și 25 de poduri complicate. Străpunsese în 4 locuri Carpații – Valea Oltului, a Ptahovei, pasul Buzău și Oituz.

Iuga a avertizat totodată că infrastructura construită de vecini începe să ne ocolească şi, cu excepţia unui coridor european ce trece prin România, statele din regiune preferă Ungaria ca poartă de intrare în Europa –  statul vecin ar putea fi folosit drept exemplu de „maximizare a relevanţei strategice”.

Cele mai importante declaraţii făcute de Vasile Iuga:

• Rolul infrastructurilor în dezvoltarea unei ţări este bine cunoscut. Infrastructuri de calitate care vascularizează ţesutul economic generează creştere economică şi dezvoltare. Infrastructuri în sens larg, de transport rutier, feroviar, fluvial, infrastructuri energetice, de slabă calitate sunt factori care inhibă dezvoltarea unei ţări şi creează vulnerabilităţi economice.
• În opinia mea, starea infrastructurilor în general din România este o vulnerabilitate majoră şi cred că problematica infrastructurilor nu mai poate să aştepte. În acest moment, din perspectiva infrastructurilor România este o ţară fragmentată la interior şi izolată la exterior, cu riscul de a deveni o ţară periferică şi marginală, ocolită de toate marile fluxuri comerciale şi de investiţii.
• Părem că suntem blestemaţi şi că nu avem capacitatea de a construi infrastructura. Din această perspectivă, două-trei minute de recurs la istorie: reţeaua de drumuri din Dacia romană. 1900 de ani. În anul 105, Traian construieşte podul de la Drobeta, una dintre minunile Lumii Antice. Pe vremea lui Francisc I, când Franţa era aliată cu Imperiul Otoman şi Suliman Magnificul controla zona, Francisc I a cerut ca un grup de ingineri să vină să verifice mortarul de la Drobeta. În doi ani se construiesc 450 de kilometri de drumuri până în actualul judeţ Sălaj. Multe au existat până în secolul XIX şi peste ele s-a turnat direct asfalt în secolul XX. În 10 ani de la cucerirea Daciei, romanii construiesc 4.300 de kilometri de drumuri şi 25 de poduri foarte complicate. Exista drum şi pe Valea Oltului. Existau drumuri şi prin pasul de pe Valea Prahovei şi prin pasul Buzău şi prin pasul Oituz.
• Dacă ne uităm la eficienţa investiţiilor publice în Uniunea Europeană constatăm că România are cel mai mare procent din PIB investit în infrastructură. Dacă ne uităm la indexul calităţii infrastructurii România are cea mai slabă calitate a infrastructurii din UE. Cu alte cuvinte, cel mai mare procent din PIB pentru cea mai proastă infrastructură. Celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est sunt într-o poziţie mult mai bună.
• România pare în acest moment ocolită de marile coridoare şi de marile fluxuri. România este inclusă în câteva coridoare europene, însă acestea acoperă mai ales partea de sud a ţării.
• Jumătatea de nord nu este inclusă în proiectele coridoarelor europene. A existat coridorul IX care urma să conecteze Salonicul de Helsinki şi care ar fi putut iriga economic Moldova noastră, însă pe moment nu se mai vorbeşte de acel coridor.
• Nabuco trecea prin România doar prin regiunea de sud-vest aşa cum South Stream ne ocolea complet.
• Ungaria este o ţară al cărui model ar merita studiat şi înţeles şi eventual replicat şi de România în materie de infrastructură. Indiferent de guverne şi de regimurile politice, Ungaria a avut o politică coordonată şi coerentă de transformare a ţării într-o poartă de intrare în Europa şi într-o ţară de tranzit a reţelelor de transport, de electricitate şi de tranzit de gaze. Sigur că Ungaria este avantajată de geografie: ceva dealuri în partea de nord, în rest teritoriu plat. Mai uşor de construit infrastructura. Capitala în centru cu Dunărea trecând pe acolo.
• Ungurii şi-au jucat mult mai bine cartea. Patru dintre coridoarele europene de transport trec prin Ungaria. În acest moment dacă  ne uităm la reţeaua de autostrăzi ea are 1.400 de kilometri. Pentru sârbi, bulgari vechiul drum de transport care lega Constantinopolul de Sofia, de Belgrad şi de Budapesta şi apoi Viena, trece prin Ungaria. Ungaria şi-a maximizat relevanţa strategică în ceea ce priveşte infrastructurile de transport, de gaze de asemenea. În Ungaria intră cam 15 miliarde de metri cubi de gaz pe an din Ucraina: 11 pentru consumul intern, în proporţie de 75% gaz rusesc şi restul din Austria şi Slovacia, dar face tranzit de 4-5 miliarde de metri cubi către cine? Către Serbia şi Croaţia.
• Ţările din jur de mişcă. Acţionează şi dacă nu avem un plan coerent care să fie bazat pe consens şi care să transceadă ciclurilor politice riscă să rămânem la infrastructuri de slabă calitate care ne vor face nu excentrici în sensul poziţionării geografice ci periferici şi marginali în sens geo-politic şi geo-strategic ceea ce este pur şi simplu inadmisibil.

(Descărcați AICI prezentarea susținută de Vasile Iuga)

Mihai Daraban, preşedinte CCIR: Resetarea agendei Parlamentului, care acum începe cu stabilirea numărului de câini la o stână

Mihai Daraban, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR) a subliniat că este nevoie de o resetare a agendei parlamentare pentru a fi readuse în prim-plan proiecte esenţiale pentru dezvoltarea ţării, cum ar fi legea parteneriatului public-privat.

Preşedintele CCIR a punctat totodată lipsa unei oferte concrete din partea României către potenţiali investitori.

Cele mai importante declaraţii făcute de Mihai Daraban:

• Sunt foarte multe de făcut. Mă întristează câteodată când văd că agenda Parlamentului nostru începe cu stabilirea numărului de câini la o stână, iar pe de altă parte legea parteneriatului public-privat care ar însemna pentru noi muniţie foarte eficientă în promovarea externă a României lipseşte sau mai bine zis este pe undeva prin sertare. Cred că trebuie o resetare a agendei Parlamentului pe anumite obiective de care nu ne putem lipsi.
• Trebuie să încercăm să privim legislativ mult mai simplist lucrurile. Roata e deja inventată şi cred că acolo unde ne împotmolim trebuie să admitem că putem copia un model de succes.
• Infrastructura este fără îndoială cel mai mare magnet pentru orice investiţie. Portul Constanţa nu mai are cum să se dezvolte în lipsa unei supape de refulare către vest.
• Şi la Dunăre e o altă discuţie. Sunt şase-şapte guverne care ar trebui să ia taurul de coarne. Sunt şi politici naţionale diferite. La ora actuală singurii interesaţi de Dunăre suntem noi şi austriecii. Bulgarii n-au infrastructură portuară şi flotă fluvială, ungurii au declarat zona Dunării zonă ecologică, slovacii la fel ca bulgarii şi austriecii sunt interesaţi. Miniştrii transporturilor din ţările menţionate cred că ar trebui să se ducă să stea puţin pe maul Rinului să vadă ce se întâmplă şi să-i şi urcăm pe toţi într-un caiac să-i punem să treacă pe malul celălalt, să vadă câţi vor fi loviţi de cineva, de o barjă de marfă.
• O altă situaţie pe care noi ca promotori ai unor investiţii ne pune în offsaid: se discută despre viitorul celebrului ARIS şi se pune problema noi ce mai oferim. Este o întrebare esenţială: care este oferta noastră? Ok, putem tipări la infinit broşuri şi să facem poze din elicopter, dar nu cred că asta e soluţia. Am avut ambasade care au venit aici şi au prezentat şi un ghid să spunem minim legislativ de ce înseamnă să faci investiţii în ţara lor şi facilităţi pe care ţara respectivă le pune la dispoziţia unui potenţial investitor.

Costin Borc, vicepremier: Ministerul Economiei a ajuns mai degrabă un administrator al companiilor de stat, unde conflictul de interese a ajuns o frână

Costin Borc, vicepremier şi ministru al Economiei, susţine că este esenţială transformarea instituţiei pe care o conduce într-un „think tank” al Guvernului. Ministerul trebuie să renunţe la „teritorialitatea administrării întreprinderilor”.

Totodată, Costin Borc susţine că există un conflict de interese în ceea ce priveşte reprezentarea statului în Consiliile de Administraţie ale companiilor de stat, deoarece angajaţii ministerului sunt mai bine plăţiţi pentru aceste funcţii decât pentru cele din minster.

Cele mai importante declaraţii făcute de Costin Borc:

• Din păcate, Ministerul Economiei nu joacă rolul de integrator pe care în alte state europene îl joacă şi acest rol de integrator lipseşte din viaţa economică românească.
• Ministerul a ajuns astăzi să fie mai degrabă un administrator al companiilor de stat, de multe ori ineficient şi cu performanţe discutabile. Temele economice de interes pentru România nu s-au regăsit pe agenda europeană. Ministerul Economiei nu a fost în stare să propună pe agenda europeană aceste teme.
• Mă lupt să îmbunătăţesc nivelul de salarizare din minister în acelaşi timp cu nişte măsuri care au creat conflicte de interese extraordinare. Deci participarea persoanelor din minister la adunările generale ale acţionarilor în aşa fel încât directorii din minister nu înţeleg foarte bine pe cine reprezintă, societatea la care sunt preşedinţi ai consiliului de administraţie sau ministerul. Iar aceste conflicte de interese câteodată sunt mai uşor de înţeles pentru mine şi dvs. care veniţi dintr-un mediu privat, aceste lucruri aşa uşor la limita conflictelor de interese creează o dependenţă a personalului Minsterului Economiei de administrarea companiilor de stat pentru că acolo îşi regăsesc acea salarizare, acele venituri de care au nevoie ca să trăiască decent şi acel dezinteres faţă de nivelul de salarizare din minister. Ministerul Economiei are unul dintre nivelurile de salarizare cele mai joase. Diferenţa dintre Ministerul Economiei şi Ministerul Fondurilor Europene este de aproape 1 la 3.
• Ministerul trebuie să lase rolul de administrator al societăţilor de stat şi să aplice principiile de bună guvernanţă care sunt absolut necesare unei construcţii economice sustenabile. Conflictul de interese este o frână.
• Eu nu cred că noi avem oameni pregătiţi să fie membri în consiile de administraţie ale întreprinderilor de stat. Deci acolo vor trebui făcute nişte cursuri de ce înseamnă guvernanţă corporativă, care este rolul unui membru în CA. Sunt multe lucruri care trebuie făcute. Va trebui să existe onestitate în acest proces. Întreprinderile la care statul este acţionar majoritar trebuie să fie o sursă de venit la bugetul statului.
• Ministerele de linie trebuie să fie acelea care dau strategia. Să stabilească ce performanţe dorim de la aceste societăţi şi nu să le administreze pas cu pas.
• Din 750.000 de societăţi înregistrate, doar 22.000 de sunt exportatoare, 2,9%, unul dintre cele mai mici procente în UE. 85% dintre companiile exportatoare sunt filiale locale ale unor grupuri străine. Aşadar exporturile sunt în esenţă de natură captivă. Decizia strategiei exporturilor aparţine firmei mamă şi mai puţin filialei şi poate sunt câteodată chiar în contradicţie cu priorităţile exportului românesc.
• În ceea ce priveşte exporturile am anunţat înfiinţarea unei agenţii dedicate în cadrul ministerului pentru promovarea exporturilor şi atragerea investiţiilor străine.
• Sunt lucruri pe care trebuie să le preluăm, dar trebuie să înţelegem că a reduce numărul de reprezentanţi comerciali nu înseamnă a reduce prezenţa românească la exporturi. Avem oameni în reprezentanţe economice în străinătate care nu vorbesc limba statului în care sunt şi care nu ştiu să folosească un computer şi să răspundă la un mail. Nu numărul agenţilor comerciali este important ci eficienţa acestora şi prezenţa lor în pieţele în care România are nevoie să fie reprezentată.
• Rolul Ministerului Economiei este de a fi un think tank al Guvernului României. Ministerul Economiei trebuie să renunţe la teritorialitatea administrării întreprinderilor, să o lase direcţiei pentru privatizare şi administrare a participaţiilor statului.
• Încerc împreună cu colegii mei să redefinim rolul Ministerului Economiei, să existe o unitate de politici publice serioasă, competentă pe care miniştrii care vor veni să poată să o folosească cu rolul pe care îl are.

Andreea Paul Vass, PNL: Cele trei forţe care trebuie puse la lucru pentru a evita capcana economiei mici

Care este obiectivul României? Unul singur: să atingem un standard de viață la nivelul mediu din UE în zona Euro. Nu numai în termeni de PIB pe locuitor, pentru că poate fi însoțită de o mare inechitate în societate, de polarizare, ci și în termeni de infrastructură, educație, sănătate, echipare a localităților – în sensul accesibilității pentru majoritatea populației.

• Trei forțe trebuie puse la lucru pentru a evita capcana economiei mici a României: investiţii în capital fizic şi în resursele umane, sisteme eficiente de alocare a resurelor şi progresul continuu al tehnologiilor aduce marea valoare adăugată pe produs și servicii
• Investiții în capitalul fizic și în resursele umane: Aici rolul statului este destul de clar: infrastructură, educație, sănătate etc. Nu e clar cum să susțină statul un sector sau altul economic, un export românesc sau altul, așa cum am făcut pentru IT cu scutirea de impozit pe salariu. Pentru că a te băga pe sectoare ajungi la greșeli, fără o țintă de dezvoltare, fără o analiză de competitivitate și fără capacitate de proiecție corectă. De aceea am propus crearea Consiliului Național de Competitivitate. Proiectul de lege se află în dezbatere parlamentară, iar joi e în audiere publică la reprezentanța Comisiei Europene la București.
• Sisteme eficiente de alocare a resurselor: Aici e mult de lucru, mai ales în zona alocării resurselor din bugete publice și din fonduri europene. Pe de o parte, avem investiții nenumărate neterminate, autostrăzi care se dărâmă etc. Dacă ne uităm la investițiile făcute în ultimii 25 de ani într-un spital mare de urgență veți vedea că banii erau de fapt suficienți pentru a construi 3 spitale complet noi, moderne și corect utilate. Cum reușim să facem sistemele care alocă resurse eficiente? Băncile alocă resurse. Firmele alocă resurse. Oamenii alocă resurse. Fără a ajunge la eficiență în aceste sisteme nu creștem sănătos. Avem spațiu de creștere a eficienței atât în sectorul public, cât și în cel privat. Gândiți-vă la parcul Dallas din Slobozia abandonat după două decenii sau la rafinăria Arpechim care este în conservare de ani și ani. Avem atâtea exemple.
• Pe de altă parte, România este într-o criză acută de proiecte mari de investiții eficiente și de dezvoltare. România este unul dintre cele 6 state europene care nu au semnat încă niciun proiect de investiii în planul Juncker, iar perioada alocată se scurge repede: 2015-2017. România a depus proiecte foarte multe și foarte mici ca valoare. 
• Progresul continuu al tehnologiilor aduce marea valoare adăugată pe produs și servicii. Mulți vorbesc de exporturi cu valoare adăugată mai mare, dar cum: prin companii străine în România și efort propriu de cercetare. Așadar, prin absorbție și creare de inovație. Cum poate interveni statul în acest proces pentru a avea și rezultate nu numai posturi academice create, uneori pentru netrebnici, cu finanțare publică? Poate. Cum poate interveni statul în capitalizarea inovației românești și în firme autohtone? Ajutoarele de stat pentru cercetare-dezvoltare nu mai pot neglija capitalul românesc. Altfel riscăm să rămânem creatori mari și producători mici.

(Prezentarea Andreei Paul poate fi descărcată AICI)

Notă:

cursdeguvernare.ro a transmis video-live evenimentul – înregistrarea integrală poate fi urmărită AICI.