Propunerile Comisiei Europene încă în funcţie în legătură cu viitorul cadru financiar multianual al UE (2021-2027) sunt inechitabile faţă de statele central şi est-europene, întrucât prevăd o reducere a fondurilor de coeziune însoţită de introducerea unor condiţionalităţi, au declarat marţi premierii ceh şi ungar, Andrej Babis şi Viktor Orban, la Praga, unde se desfăşoară Summitul Coeziunii, transmite Agerpres.
La Summitul Coeziunii iau parte 17 state UE din centrul, estul şi sudul Europei (Bulgaria, Croația, Cehia, Cipru, Estonia, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia, Malta, România, Slovacia, Slovenia, Spania), care formează una dintre cele cinci ”școli de gândire” care se confruntă în bătălia pentru aprobarea următorului Cadru Financiar Multianual al UE.
Preşedinţia finlandeză a Consiliului UE lucrează o propunere de buget care să încerce armonizarea diferitelor viziuni ale statelor membre şi pe care o va prezenta la Consiliul European din 12-13 decembrie. Liderii UE şi-au stabilit ca ţintă sfârşitul anului în curs pentru definitivarea cadrului financiar al UE pentru perioada 2021-2027. Comisarul pentru Buget nu crede însă că bugetul multianual va putea fi aprobat în 2019.
Argumentele ”ambasadorilor coeziunii”
”Propunerea Comisiei este absolut inacceptabilă pentru noi”, pentru că ea afectează ”politicile tradiţionale” şi ”introduce unele poziţii despre care noi considerăm că nu ar trebui să fie acolo”, a explicat la Praga premierul ceh Andrej Babis.
La rândul său, premierul ungar Viktor Orban a descris propunerea avansată de Comisie drept ”inechitabilă” şi consideră că ea pleacă de la principiul ”cu cât cineva este mai sărac, cu atât pierde mai mulţi bani, în timp ce bogaţii pierd mai puţin”.
Şi celelalte două state membre în Grupul de la Vişegrad – Polonia şi Slovacia – au împărtăşit opinia că propunerea de buget a Comisiei Europene este ”prea rigidă cu condiţionalităţile”.
Premierul bulgar Boiko Borisov a cerut, de asemenea, o finanţare adecvată pentru politica de coeziune şi politica agricolă comună, subliniind că aceste două politici comunitare şi-au dovedit valoarea adăugată şi că rezultatele lor sunt vizibile şi tangibile pentru cetăţenii europeni.
Politica europeană de coeziune este adresată regiunilor mai puțin dezvoltate ale UE, zone în care PIB pe cap de locuitor este mai mic de 75% din media Uniunii.
Harta de mai jos arată cum au fost grupate regiunile în funcție de acest indicator la ultima rundă de finanțare europeană. Statutul regiunilor (roșu– regiuni mai puțin dezvoltate, sub 75% din media UE PIB/capita, bleu– regiuni în tranziție, între 75 și 90%, albastru– regiuni dezvoltate, egal sau peste 90%) fost stabilit în baza datelor definitive din perioada 2007-2009.
Negocierea bugetului UE este mereu o chestiune dificilă, ce provoacă disensiuni între statele beneficiare nete şi contributoare nete. Situaţia este în acest moment complicată şi mai mult de retragerea Regatului Unit, stat care a fost contributor net la bugetul comunitar, din UE, dar și de îngrijorarea manifestată de state dezvoltate față de evoluțiile economice imediate.
Ambasadorii austerității
Austria, Danemarca, Germania, Olanda și Suedia vor ca, după Brexit, UE să se bazeze pe un buget mai mic decât cel propus de Comisia Juncker. Propunerea clară este aceea de limitare a contribuțiilor naționale la 1% din Venitul Național Brut realizat de UE. Toate cele 5 state doresc păstrarea politicii de rebate (în fapt, o reducere a contribuției) și după plecarea Marii Britanii din UE.
Aceste state cer creșterea cheltuielilor pentru cercetare și migrație și diminuarea cheltuielilor în programe tradiționale precum agricultura și coeziunea.
Concretizarea acestor inițiative depinde în primul rând de hotărârea cu care va urmări aceste obiectice Germania– cel mai influent stat din acest grup și cel mai mare contributor la bugetul UE.
Belgia, Finlanda și Irlanda au o poziție apropiată de acest grup, susținând contribuții mai mici de 1,11% GNI, așa cum propune Comisia Europeană.
Discipolii lui Jean Claude Juncker
Cel puțin 8 state – Estonia, Grecia, Italia, Ungaria, Polonia, Portugalia, România, Spania – sunt de acord cu procentul avansat de Comisia Juncker, dar și cu păstrarea nivelului alocațiilor pentru politicile de coeziune.
Unele state din acest grup au avansat propunerea ca suportul financiar național pentru bugetul UE să fie chiar mai mare (Estonia și Ungaria avansând propunerea stabilirii contribuției la 1,16) pentru a acoperi ultimele nevoi ale Uniunii.
Trebuie precizat că statele membre au poziții foarte diferite în ceea ce privește dimensiunea bugetului 2021-2027 exprimat ca procent GNI al UE 27. Unele state au avansat o cifră exactă, altele un interval. În fine, state precum Bulgaria, Franța, Luxemburg și Polonia nu au anunțat public nicio cifră. Letonia a anunțat că prioritățile de finanțare europene vor influența direct nivelul contribuției pe care statul este dispus să o accepte. Mai jos, tabloul disponibilității:
Prietenii agricultorilor
Majoritatea statelor membre nu acceptă reducerea subvențiilor pentru agricultură, iar presiunea acestui grup condus de Franța a marcat deja toate negocierile. ”Prietenii agricultorilor” sunt: Austria, Bulgaria, Cipru, Cehia, Croația, Estonia, Franța, Grecia, Ungaria, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxembourg, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Spania și Malta.
Agricultura decontează în prezent cam 35% din totalul cheltuielilor bugetare ale UE, iar Comisia a propus reducerea acestora la aproximativ 28% în următorul Cadru Financiar Multianual ca efect al reorientării priorităților către Apărare, Migrație și Cercetare.
Clubul intransigenților
Denmarca, Finlanda, Franța, Germania, Olanda și Suedia sunt statele care luptă pentru instaurarea principiului de repartizare al finanțărilor europene în funcție de respectarea normelor statului de drept.
Aceste state dezvoltate au alegători care sunt preocupați de calitatea sistemelor democratice din anumite state est-europene și de rapoartele care prezintă cazuri de fraudare a fondurilor comunitare. Grupul este influent pentru că din el fac parte cei mai mari contributori neți la bugetul comunitar.
În paralel, Polonia și Ungaria s-au aliat informal în încercarea de a bloca o asemenea inițiativă europeană.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Articolul nu precizează următoarele: 1. De ce s-ar depune mai puține contestatii la un concurs de soluții? Criteriul de departajare a ofertelor la acest tip de procedură nu este cumva mult mai subiectiv decât la o licitație? 2. Care ar fi durata de desfăşurare a investiției prin metoda propusă (elaborare documentație concurs de soluții+stabilirea juriului internațional+derularea concursului de soluții+licitația pentru proiectare+licitația pentru execuție+ execuția lucrărilor)? Desigur la cele 3 etape de achiziții (concurs de soluții+licitație proiectare+licitație execuție) trebuie adăugate şi contestațiile de rigoare aferente fiecărei etape. 3. Cum ar fi prețul total al investiției prin metoda propusă față de varianta aleasă de Primăria Constanta? Mai mic? Mai mare? Cu ce ordin de mărime? Autorul să ne prezinte eventual costul lucrărilor similare pe cate le cunoaşte din UE.