Comisia Europeană a deschis 40 noi proceduri de infringement împotriva României, prin trimiterea unei scrisori de punere în întârziere în temeiul articolul 258 din TFUE. Astfel, la sfârșitul anului trecut, împotriva României erau deschis în total 78 de cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, ceea ce o situează pe locul opt al țărilor cu cele mai multe dosare, după Germania (79) și Polonia (80).
Comisia a aprobat inițierea a 903 cazuri noi de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor, în creştere cu 13% comparativ cu 2019, când numărul de cazuri noi a fost de 797.
Danemarca, Finlanda, Irlanda şi Ţările de Jos au înregistrat cele mai puţine cazuri noi de transpunere incorectă sau de aplicare incorectă a dreptului UE în 2020, în timp ce Bulgaria, Italia, Malta şi Grecia au înregistrat cele mai multe cazuri.
La nivelul UE, peste jumătate din toate procedurile de infringement din 2020 au fost legate de transpunerea cu întârziere a directivelor. Acest număr a crescut semnificativ, de la 406 cazuri în 2019 până la 599 în 2020. Cel mai mare număr de noi cazuri de transpunere cu întârziere din ultimii cinci ani a fost înregistrat în 2016 (847 de cazuri).
Măsura adoptată de România pentru a favoriza produsele alimentare interne, unul dintre cazurile specifice menționate de Comisie
Cifrele pentru 2020 se referă la cazurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul cărora a fost trimisă o scrisoare de punere în întârziere în anul respectiv sau anterior, indiferent de etapele în care au ajuns cazurile. Sunt incluse numai cazurile ce nu au fost închise printr-o decizie oficială în 2020.
Cele mai multe cazuri, și în cazul României, sunt cele de transpunere tardivă și ele au ca obiect reglementări în următoarele domenii:
În cazul României, comunicatul transmis vineri de Comisia Europeană amenționează procedura de infringement declanșată anul trecut pentru măsurile restrictive ce favorizau produsele alimentare interne în detrimentul produselor similare importate. CE precizează că acest dosar a fost închis după ce autorităţile române au amendat legea şi au ridicat restricţiile.
Procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor
Dacă statul membru în cauză nu comunică măsurile prin care transpune integral dispozițiile directivelor sau dacă nu ia măsuri pentru a înlătura suspiciunea că a fost încălcată legislația UE, Comisia poate iniția o procedură formală de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.
Procedura urmează o serie de etape prevăzute în tratatele UE, fiecare dintre ele încheindu-se cu o decizie oficială:
- Comisia trimite o scrisoare de punere în întârziere, solicitând informații suplimentare de la țara în cauză. Aceasta din urmă trebuie să trimită un răspuns detaliat într-un anumit termen, de obicei de 2 luni.
- Dacă ajunge la concluzia că țara nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în baza legislației UE, Comisia poate trimite un aviz motivat – o solicitare oficială de a se conforma legislației UE. Avizul conține motivele pentru care Comisia consideră că țara respectivă încalcă legislația UE, precum și solicitarea ca statul membru să informeze Comisia, de obicei în termen de 2 luni, cu privire la măsurile luate.
- Dacă statul membru continuă să nu se conformeze, Comisia poate decide să înainteze cazul Curții de Justiție. Majoritatea cazurilor sunt soluționate înainte de a fi aduse în fața Curții.
- Dacă statul membru nu comunică la timp măsurile de transpunere a dispozițiilor directivei, Comisia poate solicita Curții să aplice sancțiuni.
- Dacă hotărârea Curții stabilește că statul a încălcat legislația UE, autoritățile naționale trebuie să ia măsuri pentru a se conforma hotărârii Curții.
Dacă, în ciuda hotărârii Curții, statul membru tot nu remediază situația, Comisia poate retrimite cazul la Curtea de Justiție.
La a doua trimitere a cazului la Curtea de Justiție, Comisia propune Curții să impună sancțiuni financiare, sub forma unei sume forfetare și/sau a unei plăți zilnice.
Sancțiunile sunt calculate ținând seama de:
- importanța normelor încălcate și impactul încălcării asupra intereselor generale și private
- perioada în care nu a fost aplicată legislația UE
- capacitatea țării de a plăti (amenzile trebuie să aibă un efect disuasiv)
- Suma propusă de Comisie poate fi modificată de către Curte în hotărârea sa.
