30 de ani de la căderea Zidului Berlinului

După aproximativ trei decenii în care a fost bariera ce diviza Germania și a reprezentat un simbol al autorității și puterii sovietice, Zidul Berlinului a căzut la 9 noiembrie 1989, marcând finalul unui capitol amar al Războiului Rece, notează Agerpres.

„La început au fost sârma ghimpată și bolțarii, aruncați în panică în miezul nopții. Apoi, beton şi cărămizi, turnuri de control, mitraliere, un câmp minat luminat şi sângele celor care încercau să sară peste Zidul Berlinului, un simbol gri al Războiului Rece”, notează lucrarea „The Fall of the Berlin Wall: 25 Years Later: A look Back” publicată de Associated Press în 2015.

Mulți istorici plasează căderea Zidului Berlinului în centrul succesiunii evenimentelor din 1989.

Construcția zidului a început la 13 august 1961. În 28 de ani, 5.000 de est-germani au evadat și 191 au murit încercând să-l sară.

Germania de Est a construit Zidul Berlinului în 1961, în jurul Berlinului de Vest, pentru a opri fluxul de est-germani spre Berlinul de Vest, ce amenința să lase statul comunist fără unii din cei mai bine pregătiți oameni ai săi. La 13 august 1961, confruntat cu un exod de lucrători bine specializați, guvernul a început construcția Zidului Berlinului și a securizat granița cu Germania de Vest.

În 1987, Mihail Gorbaciov, secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), a anunțat o nouă politică în relațiile cu Occidentul. La 12 iunie 1987, președintele american Ronald Reagan a sosit în Berlinul de Vest. Într-un discurs rostit în fața Porții Brandenburg, a rostit cuvintele care au intrat în istorie: „Domnule Gorbaciov, dărâmați acest zid!”.

Căderea Zidului Berlinului în noaptea de 9-10 noiembrie 1989 a survenit într-un moment de confuzie deplină pentru liderii comuniști din Germania de Est.

În contextul acestor presiuni din partea populației și a Republicii Federale Germania, Partidul Comunist est-german a luat extraordinarele decizii din 9 noiembrie privind spargerea Zidului, renunțarea la rolul conducător și acceptarea alegerilor libere.

În zilele următoare, zeci de mii de manifestanți din Leipzig sau Berlin scandează: ”Suntem un popor!”, iar Helmuth Kohl propune pe neașteptate, la 28 noiembrie 1989, un plan în zece puncte având ca obiectiv reunificarea.