Liderii UE se întâlnesc, joi şi vineri, la Bruxelles, pentru o încercare decisivă de a pune capăt crizei datoriilor, care afectează de doi ani zona euro. Summitul se anunţă tensionat şi se desfăşoară sub presiunea tot mai mare a pieţelor financiare, dar ar trebui să aibă ca rezultat decizii dure şi ferme, care să poată reface încrederea investitorilor în zona euro.
DEZIDERATELE
Credibilitatea euro, miza summitului UE
Credibilitatea monedei euro este una dintre principalele mize ale summitului UE de joi şi vineri, despre care se spune că e unul dintre cele mai importante din istoria Uniunii. În ultimii doi ani, liderii Uniunii au participat la foarte multe reuniuni pe tema crizei datoriilor, însă până acum nu au reuşit să adopte măsuri eficiente, iar situaţia a continuat să se agraveze, până la un punct în care este pusă sub semnul întrebării chiar existenţa monedei unice.
Uniunea monetară, lansată în 1999, a adus la un loc economii foarte diferite între ele şi, în plus, regulile stabilite pentru menţinerea echilibrului bugetar au fost încălcate frecvent, ceea ce a subminat încrederea investitorilor în obligaţiunile suverane emise de acestea, potrivit BBC. Când trei dintre ţările membre ale zonei euro – Grecia, Irlanda şi Portugalia – nu au mai putut susţine ratele dobânzilor cerute de investitori, au primit asistenţă din partea UE şi a FMI, pentru a evita falimentul.
Acum însă şi ratele cerute pentru datoriile Spaniei şi Italiei ajung la niveluri nesustenabile, iar UE nu dispune de sume suficiente pentru cazul în care cele două ţări vor rămâne fără lichidităţi.
Iar presiunile financiare au fost accentuate la începutul săptămânii, când agenţia Standard and Poor’s a anunţat că şase ţări cu rating AAA, inclusiv Franţa şi Germania, riscă o scădere a ratingurilor.
Franţa şi Germania au prezentat un plan comun de rezolvare a crizei, care prevede crearea unei uniuni fiscale în zona euro, cu reguli stricte şi sancţiuni automate în caz de încălcare a acestora.
De ce vor Franţa şi Germania modificarea tratatelor UE
Cancelarul german, Angela Merkel, care a devenit practic principalul “motor” al rezolvării crizei, insistă că modificarea tratatelor este singura modalitate de a preveni situaţii similare în viitor şi vrea ca acestea să includă un mecanism de sancţionare automată a ţărilor care nu respectă reglementările privind deficitul bugetar şi gradul de îndatorare.
Merkel vrea ca toate statele din zona euro să aplice o disciplină bugetară similară cu cea germană, pentru a menţine sub control datoriile.
Ea a reuşit să-l convingă şi pe preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, însă până acum nu există un acord şi asupra detaliilor legate de modificarea tratatelor, care vor face probabil obiectul unor negocieri intense până în ultimul moment. Până în prezent, numai Germania şi Spania au inclus în Constituţie prevederi legate de limitarea deficitului.
Un alt subiect disputat este cel legat de rolul Băncii Centrale Europene. Multe voci susţin că BCE ar trebui să înceapă să cumpere masiv obligaţiuni ale ţărilor din zona euro, pentru a oferi lichidităţile necesare şi a reduce riscul de faliment şi de contagiune. Iar o modificare a tratatelor ar permite acest lucru. Însă o astfel de intervenţie riscă să producă inflaţie, iar rolul de bază al BCE este tocmai reducerea inflaţiei. Pe termen lung, aceasta ar putea permite BCE şi să cumpere euroobligaţiuni – însă Germania şi Franţa consideră că acestea nu reprezintă o soluţie pentru actuala criză.
Ce ar însemna modificarea tratatelor UE
UE a avut nevoie de aproape 10 ani pentru a aproba Tratatul de la Lisabona, care îşi propunea să modifice modul de funcţionare a instituţiilor europene şi să accelereze procesul de luare a deciziilor. Procesul a fost greoi şi a necesitat numeroase adaptări, după ce s-a lovit de obstacole mai mult sau mai puţin neaşteptate, în special în ţările unde a fost necesară convocarea de referendumuri.
Aşa încât o modificare de tratat care să prevadă cedare de suveranitate către Bruxelles nu poate fi cu mult mai simplă.
O variantă de evitare a acestor proceduri pare a fi modificarea Protocolului 12 anexat la tratat, propusă de preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy.
Germania insistă că impunerea disciplinei fiscale este urgentă, iar Merkel a spus că modificările trebuie adoptate până în martie 2012 şi că, dacă nu pot fi realizate cu acordul tuturor celor 27 de membri ai UE, ar putea fi găsită o variantă care să implice numai cele 17 ţări din zona euro.
UE trebuie să acţioneze rapid pentru a evita prăbuşirea zonei euro
În ultimele luni, s-a discutat serios, pentru prima dată, despre posibilitatea ca unele dintre ţările membre să se retragă din zona euro. Grecia este considerată un caz special – din mai 2010 depinde practic de finanţarea externă şi s-a aflat de mai multe ori pe punctul de a intra în incapacitate de plată. Însă UE vrea să evite ca şi altă ţară să ajungă în aceeaşi situaţie.
Prioritatea liderilor europeni este recâştigarea încrederii pieţelor financiare în obligaţiunile emise de ţările din zona euro, iar impunerea de măsuri de austeritate pentru reducerea deficitelor este una dintre cele mai eficiente soluţii. Însă ţările din zona euro au nevoie şi de creştere, de noi locuri de muncă şi competitivitate pentru a readuce investitorii în zonă.
Europa cu două viteze
Pentru prima dată, Nicolas Sarkozy a vorbit deschis despre o “Europă cu două viteze”, deşi ideea nu a fost agreată de toţi liderii UE. Iar ideea ca modificările tratatelor să fie adoptate numai de cei 17 membri ai zonei euro merge în această direcţie. Însă zona euro are deja organisme şi reuniuni separate, iar o integrare mai aprofundată a statelor membre va duce inevitabil la diferenţe şi mai clare între acestea şi restul ţărilor UE.
PROPUNERILE
Agenda summitului de joi şi vineri este deja foarte încărcată şi include mai multe propuneri pentru aprofundarea uniunii fiscale în zona euro şi impunerea unei discipline fiscale stricte pentru statele membre.
Preşedintele Consiliului UE, Herman Van Rompuy, care va conduce şi lucrările summitului, a prezentat marţi un raport cu măsuri de rezolvare a crizei, căruia i se adaugă scrisoarea transmisă miercuri de cancelarul german, Angela Merkel, şi preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, cu propunerile prezentate de cei doi lideri luni, la Paris.
- Disciplină bugetară. Amble abordări pleacă de la premisa că UE a acceptat deja reguli bugetare mai stricte, în cadrul Pactului de Stabilitate, care are în vederea sancţiuni mai dure pentru încălcarea regulilor, însă consideră că sunt necesare măsuri suplimentare pentru recâştigarea încrederii investitorilor.
- Echilibrarea bugetului şi a datoriilor. Şi documentul lui Van Rompuy, şi propunerea franco-germană susţin includerea în Constituţiile ţărilor membre a unor prevederi legate de limitarea deficitului bugetar. Van Rompuy afirmă că un buget echilibrat este suficient pentru reducerea datoriilor sub 60 la sută din PIB, plafonul prevăzut de actualul tratat european. Sarkozy şi Merkel vor ca menţinerea nivelului datoriilor sub 60 la sută din PIB să fie inclusă în tratatele modificate.
- Sancţiuni. Ambele propuneri pleacă de la premisa că, dacă o ţară permite un deficit bugetar mai mare de 3 la sută din PIB trebuie sancţionată, iar sancţiunile pot fi blocate numai cu votul a trei sferturi dintre miniştrii de Finanţe din zona euro.
Însă Van Rompuy propune ca statul care depăşeşte limita de deficit să aibă posibilitatea de a-şi revizui proiectul de buget înainte de aprobarea acestuia în Parlament. Merkel şi Sarkozy vor ca ţara care depăşeşte limita de deficit să ajungă la un acord cu Comisia şi miniştrii de Finanţe asupra unor măsuri fiscale şi structurale care să-i permită să revină la deficitul maxim admis.
Propunerea lui Van Rompuy prevede ca o ţară care primeşte asistenţă financiară şi nu îndeplineşte obiectivele de reformă stabilite prin acordul de împrumut să fie obligată să ceară acordul Comisiei privind reformele economice majore. Germania şi Franţa vor ca autorităţile de la Bruxelles să poată impune automat sancţiuni, cu excepţia cazurilor în care o majoritate calificată dintre miniştrii de Finanţe se opune acestei măsuri.
- Curtea Europeană de Justiţie. Potrivit ambelor propuneri, Curtea Europeană de Justiţie trebuie să verifice dacă prevederea privind echilibrarea bugetului este inclusă în legislaţia naţională a ţărilor membre.
- Euroobligaţiuni. Van Rompuy propune ca, pe termen lung, ţările din zona euro să poată emite obligaţiuni comune, însă cancelarul german, Angela Merkel, se opune categoric acestei variante.
- Mecanismul de stabilitate european. Germania şi Franţa vor ca mecanismul, un fond permanent de asistenţă financiară, să fie operaţional anul viitor şi nu în 2013, aşa cum fusese prevăzut iniţial, iar ambele propuneri susţin ideea ca deciziile să fie adoptate cu 85 la sută din voturi şi nu cu unanimitate.
GRUPURILE. DE ŢĂRI ŞI DE INTERESE
FRANŢA ŞI GERMANIA. Cancelarul german, Angela Merkel, şi preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, au format un tandem şi vor încerca să impună propunerile pe care le-au prezentat public luni şi le-au transmis miercuri oficial preşedintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy. Propunerile lor vizează adoptarea “regulii de aur” a echilibrului bugetar, sancţiuni automate în momentul în care deficitul depăşeşte 3 la sută din PIB şi modificarea tratatelor europene, pentru asigurarea unei discipline fiscale stricte. Totuşi, acordul între cei doi lideri nu este complet – Franţa nu este de acord ca justiţia europeană să aibă drept de veto asupra bugetelor, iar Germania se opune categoric variantei euroobligaţiunilor.
ŢĂRILE PIIGS – Cele mai îndatorate din zona euro (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia şi Spania) au nevoie să recâştige încrederea investitorilor. Asistenţa financiară acordată de UE şi FMI pentru Grecia, Irlanda şi Portugalia a fost condiţionată de aplicarea de măsuri de austeritate dure, noul guvern tehnocrat italian a anunţat deja măsuri stricte, iar viitorul guvern de centru-dreapta spaniol promite că va face la fel. Toate cele cinci ţări se opun cedării puterii de decizie asupra bugetului şi vor să rămână în zona euro. Dintre acestea, Spania susţine modificarea tratatelor europene, însă Irlanda se opune, potrivit BBC.
ŢĂRI CU RATING AAA
În afară Franţa şi Germania, rating AAA mai au şi Austria, Olanda, Finlanda şi Luxemburg, care se numără printre statele vizate de avertismentul Standard and Poor’s de la începutul săptămânii.
– Austria vrea decizii cu impact rapid, care să implice toate cele 27 de state membre UE, dar este reticentă în privinţa modificării tratatului şi consideră că uniunea fiscală este un proiect pe termen lung, care va dura trei – patru ani
– Olanda şi Finlanda vor un control mai strict asupra statelor care încalcă regulile zonei euro, iar Olanda vrea chiar ca autorităţile de la Bruxelles să poată decide eventuala excludere a unei ţări din zona euro
Olanda nu vrea nici să convoace referendum, nici să cedeze din suveranitate, în timp ce Finlanda se opune planului franco-german de a împiedica ţările mai mici să blocheze deciziile privind accesul la fondul permanent de asistenţă financiară.
ŢĂRILE MICI DIN ZONA EURO
– Belgia – noul guvern moşteneşte un deficit important şi are nevoie de o reducere a costurilor pentru împrumuturi, dar se opune oricărei modificări majore a tratatelor
– Estonia – membră a zonei euro din ianuarie 2011, vrea să se implice în luarea deciziilor
– Cipru – promite măsuri de austeritate, dar are nevoie de asistenţă pentru a putea reduce deficitul
– Malta – cu o rată de creştere de 2 la sută, susţine măsuri drastice împotriva ţărilor care încalcă regulile
– Slovacia susţine sancţiunile automate şi regulile stricte de disciplină financiară
– Slovenia – noul guvern nu şi-a anunţat încă intenţiile
ŢĂRI ÎN AFARA ZONEI EURO Cu excepţia Marii Britanii şi a Danemarcei, care nu intenţionează să adere la euro, restul membrilor UE – Polonia, Suedia, Letonia, Lituania, Cehia, Ungaria, România şi Bulgaria îşi menţin planurile de intrare, în perspectivă, în zona euro.
– Polonia, care asigură şi preşedinţia semestrială a UE, vrea să se implice în deciziile privind zona euro şi intenţionează să adere în 2014
– Letonia, care a primit în 2008 asistenţă din partea UE şi FMI, vrea ca şi celelalte ţări să respecte o disciplină financiară la fel de strictă.
– Lituania a evitat asistenţa financiară, dar susţine poziţia Letoniei; intenţionează să adopte euro tot în 2014.
– Cehia nu intenţionează să se grăbească să intre în zona euro şi este nemulţumită de planurile franco-germane de control centralizat al bugetului.
– Ungaria, cea mai recentă victimă a crizei datoriilor, a cerut în cele din urmă asistenţă din partea UE şi FMI
Urmărește-ne pe Google News
