La obiect

Optimizare fiscală mondială: Luxemburg și Olanda se află pe traseele a 7 trilioane de dolari de false investiții străine directe – studiu FMI

Falsele investiții străine directe (ISD) din lume se ridică la circa 15 trilioane de dolari, iar dintre acestea aproape jumătate doar trec, de fapt, prin… Mai mult

11.09.2019

Evenimentul

Comisia von der Leyen vs. Comisia Juncker: Schimbare de echilibru în Europa

Președintele-ales al Comisiei Europene a anunțat marți noua structură a executivului european. României i-a fost atribuit, prin viitorul comisar Rovana Plumb, portofoliul de la Transporturi.… Mai mult

10.09.2019

La obiect

Noua strategie de îndatorare: MFP vrea mai mulți lei de la bănci, BNR se teme de gradul lor mare de expunere pe datoria guvernamentală

Ministerul Finanțelor (MFP) pare să nu fi ținut seama de gradul mare de expunere a băncilor la deținerile de titluri de stat, atunci când și-a… Mai mult

10.09.2019

Chestiunea

Record istoric la deficitul comercial, în iulie 2019. Am trecut pe deficit lunar și la mașini și echipamente de transport

Deficitul comercial pe luna iulie 2019 a urcat brusc la nivelul record istoric de 1.755,5 milioane euro, cu 38% mai mult decât în aceeaşi lună… Mai mult

09.09.2019

Cronicile

”Spălarea” locurilor de muncă: De ce banii europeni nu produc job-uri

de Marian Dobrila 27.5.2013

Deși, conform cifrelor, România are una dintre cele mai scăzute rate ale șomajului din zona Sud Est și Centru a Europei (5,8% în 2012, în scădere față de 6,6% în 2011), nu acesta este singurul indicator relevant pentru a măsura deficitul de locuri de muncă din economie.

350 de EUR salariul mediu brut, productivitatea muncii în agricultură de 4 ori mai mică decât media europeană și numărul imens de români care lucrează sau caută de lucru în altă parte ne dau un mesaj cât se poate de limpede: românii găsesc de muncă în țara lor, dar nu găsesc locuri de muncă să le satisfacă un minim al așteptărilor.

Șomajul acesta, greu de măsurat, dar foarte vizibil, se măsoară în acei oameni care sunt prizonierii unui loc de muncă sau își privesc actualul loc de muncă drept o tranziție spre ceva mai bun.

Auzim de asemenea că unul din obiectivele guvernărilor noastre este crearea de locuri de muncă. O pârghie importantă este acordarea de subvenții pentru investițiile care creează aceste „slujbe”.

Beneficiarii privați de fonduri nerambursabile, naționale sau europene, știu lecția: investești X lei, autoritatea pune și ea Y lei, dar trebuie să creezi Z locuri de muncă pe care să le păstrezi Ț ani. Simplu? Nici pe departe.

Niște trucuri

Pentru măsura 312 a programului PNDR puteai să iei 200.000 de EUR per investiție, dar era necesară crearea a 8 locuri de muncă pe care să le păstrezi 3 ani. Au apărut numeroase cazuri când investitorul achiziționa un excavator de 300.000 de EUR și angaja 2 oameni să-l conducă în 2 schimburi, 3 să-l repare și 3 să-l păzeasca. Adică ținea 8 cărți de muncă pe 3 ani la salariul minim, cu un cost de aproximativ 30.000 de EUR pe 3 ani și primea o subvenție de 200.000 de euro. Desigur că nu păzeau 3 oameni un excavator. Își mutau cărțile de muncă și munceau tot la câmp, că de-acolo vine mâncarea. Firesc, de altfel.

În cadrul măsurii care finanțează energii regenerabile a POS CCE, noile locuri de muncă contribuie și ele la un punctaj foarte bun, iar concurența a fost la sânge și fiecare punct contează. Investitorii prezentau planuri mărețe în care 20 de oameni păzeau 5 turbine eoliene. Ca la război.

Ce să mai spunem de categoria investiții productive, Axa 1, programul de competitivitate? Mulți cumpărau o tehnologie foarte performantă care făcea să nu mai fie nevoie nici de oamenii pe care îi aveau până atunci. Normal, că doar asta înseamnă competitivitate. Ce făceau acești investitori pentru a dovedi posibilitatea de a crea noi locuri de muncă: depuneau proiectul de investiție în tehnologie pe o firma mai mică din cadrul aceluiași grup, lasând firma mare să-și continue normal activitatea. După realizarea investiției mutau o parte din salariați pe firma care făcea investiția, care devenea vedeta grupului. Pe grup numărul de locuri de muncă era mai mic, dar pe firma de proiect creșteau în detrimentul firmei mari.

Totul legal, artificii realizate de oameni care aveau investiții adevărate, fezabile și trebuiau să intre în Patul lui Procust: mai îndoiau genunchii, mai lungeau gâtul. Oameni care s-au adaptat la reguli.

Or, crearea de locuri de muncă nu e un scop în sine, decât dacă aduce valoare adăugată pentru stat și pentru investiție.

Și cauzele

De ce se întâmplă toate acestea?

Prima cauză e evidentă: condițiile de finanțare sunt rău gândite și rău definite. Este inacceptabil să punctezi investitorii ținând cont de numărul de locuri de muncă pe programele de competitivitate economică. Îi dezavantajăm pe investitorii care cumpără înaltă tehnologie, care plătesc bine oamenii și care generează pe orizontală acea bază pentru creșterea de mâine și pentru crearea unui echilibru structural.

A doua cauză e profundă: nu avem o strategie națională de ocupare corelată cu strategia de dezvoltare.

Întrebarea de la care putem porni este: Ce poate țara asta să facă producând valoare adăugată mare?

Vrem autonomie alimentară? Să ne creștem productivitatea muncii în agricultură și să fim competitivi măcar pentru noi înșine? Știm deja că importăm mai mult de jumătate din alimente.

Vrem să ne dezvoltăm singuri miile de brevete de invenție care iau drumul Europei, Asiei și Americii? Să nu le mai vindem pe nimic la idee și să creăm industriii care pot vinde acele idei în faza de produse.

Vrem să nu mai vindem creiere, ci produsele acestor creiere, fie că e vorba de soft sau știință?

Anul 2013 este un moment bun să hotarim ce vrem și ce e prioritar. După aceea să ne propunem să creăm locuri de muncă, să instruim oameni și să obligăm investitorii beneficiari de fonduri nerambursabile să le creeze. Decât să fugărim locurile de muncă și cărțile de muncă de la o firmă la alta, mai bine să-i facem pe oameni sa fie entuziaști să le creeze. Să dăm și filonul, nu doar lopata.

După 45 de ani de comunism și 25 de ani de haos strategic, provocarea este să ne hotărâm care este cu adevărat interesul național al României. Cu coastele pe lânga ghimpii de la FMI și UE și cu politicieni care nu au făcut niciodată un astfel de exercițiu coerent, sunt șanse ca următoarea strategie să fie un alt document programatic de sertar. Sau nu.

***

Marian Dobrilă este vicepreședinte al Asociației Consultanților din România pentru Accesarea Fondurilor Europene (ACRAFE)

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 27.5.2013

3 comentarii

  1. Ioana Haitchi
    27.5.2013, 10:33 pm

    Zici bine. Nivelul politicii dambovitene dicteaza in aceasta tara. Zici de planuri, de viziuni? De unde? Odata cu vanzarea activelor acestei tari, s-au pierdut si specialistii. Cum poti gandi o strategie la nivel national atata vreme cat 95% din deficitul bugetar se “datoreaza” sistemelor de pensii si de sanatate? In aceste conditii suntem intr-o vesnica “urgenta” de a rezolva problemele stringente intr-un sistem de stat falimentar. Daca nu se schimba sistemul nu putem progresa. Acum Dragnea face o regionalizare geografica, in loc sa faca o federalizare in adevaratul sens al cuvantului. Inca o tranzitie, inca un rai pentru banditi!

  2. lili
    28.5.2013, 7:56 am

    Mai mult ca sigur ca NU.
    Din pacate….

  3. Lulu
    11.6.2013, 3:04 pm

    De ce vorbim doar de rata somajului? De ce nu privim rata de ocupare a fortei de munca active din total populatie apta de munca? este un indicator cu mult mai adecvat care arata unde suntem cu adevarat – iar in q4-2012 pentru populatia de varsta 20-64 de ani rata era de 63,6% – fata de o tinta de 70% pentru anul 2020, vedeti mai jos referinta INS

    http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/somaj/somaj_IVr_12.pdf

Lăsați un comentariu


Digital

România și Polonia au semnat un Memorandum de înțelegere în domeniul digital

Vladimir Ionescu

În marja consultărilor interguvernamentale România – Republica Polonă care au avut loc miercuri, la București, ministrul Comunicațiilor, Alexandru Petrescu, a avut o întâlnire bilaterală cu… Mai mult

Stiri

Și președintele și premierul sunt covinși fiecare că CCR le-a făcut dreptate

Razvan Diaconu

Președintele Klaus Iohannis și premierul Viorica Dăncilă interpretează în mod diferit decizia de miercuri a CCR, cei doi considerând însă că verdictul Curții le este… Mai mult

Stiri

Bolt investește 10 milioane de euro, până în 2025, în proiectul Green Plan

Vladimir Ionescu

Bolt, cea mai mare platformă europeană de transport la cerere, anunță că va transforma cursele efectuate prin intermediul aplicației sale în Europa în călătorii neutre… Mai mult

Europa

OUG 114: Prețul gazelor pe piața românească a ajuns la dublul celui de la Viena

Adrian N Ionescu

Tendința scumpirii gazelor pe piața din România, rămasă liberă după restricțiile OUG 114 / 2018, au dus prețul mediu ponderat al tranzacțiilor de la Bursa… Mai mult

Stiri

Decizie CCR: Președintele nu poate refuza revocările și trebuie să numească interimarii, premierul trebuie să ceară Parlamentului votul pentru noua structură a guvernului

Vladimir Ionescu

UPDATE: CCR a transmis comunicatul referitor la situația ocnflictuală existentă între cele două Palate. Motivarea, cu detaliile complete, urmează să apară ulterior. Prezentăm integral comunicatul… Mai mult

Europa

Parlamentul European cere clarificări sau chiar schimbări la portofoliile ”controversate” din noua Comisie

Razvan Diaconu

Lideri ai grupurilor politice reprezentate în Parlamentul European cer președintelui-ales al Comisiei Europene să clarifice, dacă nu să schimbe, atribuțiile și titulaturile unor portofolii atribuite… Mai mult

Europa

Bruxelles / Fondul pentru ajustarea la globalizare, adaptat pentru un Brexit fără acord

Iulian Soare

Atribuțiile Fondului european de ajustare la globalizare (EFG) au fost extinse de UE pentru a cuprinde și ajutarea eventualilor șomeri ce vor rezulta dintr-o ieșire… Mai mult