Influența agriculturii la obținerea performanței de creștere a PIB de anul trecut, în context european, a fost un spor de 1,1% din PIB sau de circa 30% din rezultatul economiei în ansamblu, estimat la 3,5% de Institutului Național de Statistică.
Însă, dincolo de efectul prezentat sintetic, a rămas destul de neclar cum au evoluat prețurile diferitelor produse agricole pe fondul producției crescute în volum cu 23,4%.
De aceea, pentru a ne putea forma o imagine asupra realității, am selectat produse vegetale care au cunoscut cele mai importante schimbări de preț de la finele anului 2012 și sfârșitul anului 2013.
1. Scăderea prețurilor :
Se poate observa că scăderile s-au produs doar pe segmentul producției vegetale. Mai mult, ele s-au concentrat la producțiile cu volume însemnate pe suprafețe mari, respectiv floarea-soarelui, porumb, grâu, orz și soia.
Când a fost vorba despre morocvi, varză sau mere, reducerea de prețuri a fost cu mult mai mică iar la unele legume de interes pentru populație prețurile au fost chiar mai mari decât în 2012. În topul scumpirilor față de anul 2012, s-au situat cartofii și fasolea boabe, cu valori de două cifre, urmați de ceapă, cu doar aproximativ șapte procente. Ceea ce ne arată că producția vegetală nu se rezumă la cereale și floarea-soarelui.
Una peste alta, din influențele de sens contrar manifestate între cereale și legume și rezultatul neconcludent la fructe, a rezultat o scădere de prețuri cu circa o cincime pe totalul produselor vegetale.
În schimb, fapt mult mai puțin mediatizat și valorizat corespunzător, produsele animale au înregistrat o creștere de ansamblu a prețurilor. Mică, dar creștere pe o pondere de circa un sfert în producția agricolă.
Ieftinirea clișeu a mîncării în urma producției vegetale considerată a fi foarte bună din motive meteo a funcționat pe principiul ”celor patru apostoli care erau trei, Luca și Matei” :
Adică ieftinirea de o treime de la cereale și floarea-soarelui a ajuns la o cincime per total sector vegetal pentru a coborî la doar o șesime pe ansamblul ramurii agricole (v. Tabelul).
De reținut, influența în prețuri a vremii favorabile transpusă în producții foarte bune ar fi fost și mai mică dacă sectorul zootehnic nu ar fi cunoscut o reducere continuă a ponderii în rezultatele totale ale agriculturii.
(Citiți și: ”Cum să meargă? Producția agricolă românească – inversată față de producția din UE”)
De la aproape atinsul obiectiv socialist în 1989 de jumătate producție vegetală, jumătate producție animală, raportul a ajuns cam la două treimi vegetală, o treime animală în anii cu vreme mai puțin bună și trei sferturi vegetală, un sfert animală în anii cu vreme bună.
2. Ce ajunge la consumatorul final :
Cât privește transpunerea în prețurile pentru populație, la zicerea cu apostoli prezentată mai sus se mai poate adăuga și continuarea ”unul dintre ei”. Influența costurilor mai reduse cu materia primă a fost atenuată considerabil de ponderea în produsul final, transport, adaos, concurență etc.(excepție fac ouăle unde prelucrarea este minimă iar produsul destul de perisabil). Câteva exemple :
Prin urmare, diferențele dintre clișee și realitate, precum și cele dintre realitatea din câmp și cea de pe rafturile magazinelor rămâne considerabilă, poate chiar exagerată.
(Citiți și: ”De unde cumpără alimente țara cu două treimi din suprafață teren arabil: Ungaria concentrează 58% din deficitul cumerțului cu alimente al României”)
E bine că prețurile produselor alimentare au scăzut anul trecut cu 1,81%, dar reducerea rămîne insuficientă în raport cu evoluția producției și dacă ținem cont de diminuarea TVA la pâine.
Deja, în februarie 2014, urmare a majorărilor din ultimele două luni, ne-am întors aproape la nivelul prețurilor la alimente din 2012 (99,35% pentru conformitate).
Urmărește-ne pe Google News
