marți

19 martie, 2024

22 noiembrie, 2010

O nouă publicaţie politică?

Nu politică. Sau, poate doar într-un anume fel. Numai în măsura în care resursele noastre politice sunt cheltuite, fie şi la limita lor minimă, în actul unei guvernări cu o faţă cât de cât umană; nu numai în cel al administrării resurselor (împuţinate de criză) exclusiv în interesul celor care, de multă vreme, nu se mai mulţumesc doar cu banii. În privinţa banilor avem deja experienţa tuturor guvernelor de după ’89.

Ultimii trei-patru ani, însă, au adus ceva cu totul nou, un mod de transmitere a „mesajului”, de etalare a „valorilor” comune şi de articulare a „punctelor de vedere” neatins încă la nici un nivel al societăţii: psihopolitica.


Simplu şi accesibil: patru, cinci, şase politicieni se adună în studioul unei televiziuni cu aerul unor salvatori care-şi fac datoria, şi rămân pe scenă ore în şir. Nu e timp de nicio idee, nicio viziune, niciun fel de omenie, pentru că fiecare ştie ce are de făcut. „Moderatorul” ştie cu cine şi cum trebuie să măture pe jos; „puterea” ştie ce-a făcut opoziţia când era la putere; „opozitia” ştie că numai acum are timp liber să puncteze.

Vârfurile de sarcină nu sunt date de ciocnirea de idei: mulţi dintre cetăţenii care se uită s-ar da în judecată unii pe alţii dacă ar încasa insultele şi acuzaţiile pe care guvernanţii lor – elitele, decidenţii – şi le aduc reciproc. Te ridici, pleci în treburile tale, te întorci peste o oră: sunt tot acolo, nimic nu-ţi dă impresia că ai pierdut ceva. Anulezi sonorul, dar ştii ce spune fiecare. Psihopolitică, hrănită din psihojurnalism, şi invers. În fapt, două concepte având la temelie nişte oameni care nu-şi iubesc meseriile. De luni până duminică, de patru ani încoace. Iar la anul va fi în continuare criză, iar peste doi şi peste trei ani vor fi din nou alegeri.

Iar ce se vede e atmosfera care pluteşte în jurul panoului de comandă al guvernării, al oricărei guvernări: blocarea Parlamentului, furtul voturilor, boicotarea legiferării, subminarea oricărei coerenţe, lipsa oricărei solidarităţi pe care logica ar reclama-o într-o criză, într-o nenorocire. De altfel, conflictele au devenit atât de personale, încât nicio criză şi nicio nenorocire nu i-ar putea îndupleca la un armistiţiu, ca şi cum s-ar ţigăni pe banii şi pe viaţa lor.

Nu degeaba deschidem această publicaţie cu tema proceselor pe care, de ani de zile, le câştigă bugetarii în instanţă şi pe care n-a evaluat-o încă nimeni cu adevărat: această hărmălaie iresponsabilă produce consecinţe în societate, şi numai nişte politicieni ca ai noştri puteau crede că azi poti legifera la întâmplare, iar a doua zi poţi să schimbi legea dintr-un condei, fără ca într-o zi să plăteşti. De fapt, au crezut bine: ei nici nu plătesc.


Premisa de la care plecăm e faptul că partidele noastre au şi politicieni care-şi permit să fie inteligenţi şi articulati nu doar în discuţiile private.există în politică şi oameni care chiar ştiu o meserie, şi oameni care au curajul să-şi spună părerea, să-şi prezinte soluţiile, să articuleze o viziune şi altfel decât cu aprobare de la partid, şi măcar cu un pas în afara listelor de palavragii/invitaţi pe care birourile de presă le trimit la televiziuni pentru castingul de fiecare seară. Cu astfel de politicieni vrem să vorbim atunci când ridicăm o problemă concretă (de-a lungul căreia să pornim înapoi, către decizia politică care o produce), pe ei vrem să-i confruntăm cu opiniile experţilor, sau cu cele din „România reală”. Politicieni de la stânga la dreapta, comentatori de la dreapta la stânga.

Iar cei care au dubii că politica e NU numai abilitatea (sic!) de-a obţine şi păstra puterea, ci şi răspundere, măsură şi viziune, să privescă în urmă cu doar câteva săptămâni. Oare chiar nu ai nici o problemă atunci când, din 18 milioane de rămaşi în ţara asta (din care majoritatea înjură de dimineaţa până seara pentru că intră în iarnă cu 250 de euro pe lună) abia dacă reuşeşti să aduni la un protest câteva zeci de mii, şi ăia aduşi cu zăhărelul şi autobuzul de partid?

PS. Cine e „în spatele” nostru, cine sunt „finanţatorii”. Nu avem finanţatori, Nu e nimeni „în spate” –  banii, timpul, priceperea şi munca sunt toate ale noastre, ale celor din echipă. Acum suntem câţiva, curând o să fim o mică redacţie.

Cristian Grosu,

București, 22 noiembrie 2010

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

14 răspunsuri

  1. „Un filantrop miliardar va finanţa prima şcoală de guvernare, care se deschide în cadrul Universităţii Oxford. Este vorba de Lev Blavatnik, industriaşul american de origine rusă, care a dat 75 de milioane de lire sterline pentru acest lucru şi care a declarat că este dispus să investească mai mult” stire culeasa din Adevarul din 27 Sept.2010

    Peste tot in lume, guvernarile sunt si ele de dreapta sau de stanga. Cursul de guvernare pe care doriti sa il promovati este de dreapta sau de stanga?

  2. Într-un fel, „cursdeguvernare” are şi o dimensiune simbolică. Nu noi ţinem cursul, nu vrem să învăţăm ceva pe cineva. Prima noastră intenţie este să creăm un cadru în care să se poată discuta articulat, la obiect, cu argumente – eventual viziune şi soluţii, pe o temă pe care o ridicăm noi. Poate să vi se pară puţin, dar va spun eu că în România asta nu-i chiar de colo. dacă va fi ca vreodată să se lege ceva coerent pe scena politică, de la lucrul pe o temă concretă trebuie să se înceapă.

    Stânga şi dreapta. Nu vrem să fim nici una nici alta, pentru simplul motiv că nu noi trebuie să fim de stânga sau de dreapta. Noi ne-am bucura dacă am putea găzdui argumentele – atunci când ele chiar există, iar noi încercăm să le provocăm – care să configureze o viziune de stânga, o viziune de dreapta.
    Vă spun sincer că nu ştiu ce o să iasa – tocmai pentru că las acest atu al argumentelor şi viziunilor în mâna politicienilor. Nouă vreau să ne rămână abordarea strict jurnalistică a chestiunii şi disponibilitatea – tot jurnalistică – de-a asculta pe fiecare.

    O să stiu că am reuşit atunci când Dvs. vă veţi putea da seama, intrând pe acest site, cine e de stânga şi cine de dreapta – cine are soluţii argumentate şi viziune, şi cine bate câmpii. E una dintre mize.

  3. „Stânga şi dreapta. Nu vrem să fim nici una nici alta, pentru simplul motiv că nu noi trebuie să fim de stânga sau de dreapta. Noi ne-am bucura dacă am putea găzdui argumentele – atunci când ele chiar există, iar noi încercăm să le provocăm – care să configureze o viziune de stânga, o viziune de dreapta.”

    Foarte interesant, mi-ati captivat atentia cu aceasta idee. Prea des jurnalistii (dar nu numai) uita ca esenta democratiei consta in dezbatere publica, care ar trebui sa determine un curs ideal pentru societate. Iar acest curs ideal nu ar trebui sa fie bazat pe o ideologie sau alta, ci pe interesele comune dintr-un sistem.

  4. Andrei:
    și dacă din argumentele și soluțiile propuse pentru atingerea acestor interese, se poate configura și o ideologie – înțelegând prin asta o viziune și un set de valori care animă argumentele – cu atât mai bine, nu? 🙂 .
    dar asta nu stă în fișa de post a jurnalistului

  5. Felicitari pentru initiativa dar si pentru calitatea articolelor in genere!Sfatul meu este de a acoperi intreaga sfera a problematicii politice la zi! Spre exemplu nu am gasit pana azi la voi desi au trecut cateva zile despre numirea lui L.Panetta la Pentagon si schimbarile da la CIA. Sau despre scandalul de la saptamanalul britanic News of the World!?

    1. multumim. acum ne concentram mai mult pe ale noastre. in curand vom avea un loc unde sa ne concentram si pe ale altora:)

  6. […] Curs de guvernare: Psihopolitică şi psihojurnalism. Ziaristul Cristian Grosu a scris primul său editorial pentru noul site: cursdeguvernare.ro. Grosu a explicat care vor fi coordonatele şi cine susţine financiar site-ul. “Premisa de la care plecăm e faptul că partidele noastre au şi politicieni care-şi permit să fie inteligenţi şi articulaţi nu doar în discuţiile private. (…) Cine e ”în spatele“ nostru, cine sunt ”finanţatorii“. NU avem finanţatori, NU e nimeni ”în spate“– banii, timpul, priceperea şi munca sunt toate ale noastre, ale celor din echipă. Acum suntem câţiva, curând o să fim o mică redacţie”. […]
    +1

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

14 răspunsuri

  1. „Un filantrop miliardar va finanţa prima şcoală de guvernare, care se deschide în cadrul Universităţii Oxford. Este vorba de Lev Blavatnik, industriaşul american de origine rusă, care a dat 75 de milioane de lire sterline pentru acest lucru şi care a declarat că este dispus să investească mai mult” stire culeasa din Adevarul din 27 Sept.2010

    Peste tot in lume, guvernarile sunt si ele de dreapta sau de stanga. Cursul de guvernare pe care doriti sa il promovati este de dreapta sau de stanga?

  2. Într-un fel, „cursdeguvernare” are şi o dimensiune simbolică. Nu noi ţinem cursul, nu vrem să învăţăm ceva pe cineva. Prima noastră intenţie este să creăm un cadru în care să se poată discuta articulat, la obiect, cu argumente – eventual viziune şi soluţii, pe o temă pe care o ridicăm noi. Poate să vi se pară puţin, dar va spun eu că în România asta nu-i chiar de colo. dacă va fi ca vreodată să se lege ceva coerent pe scena politică, de la lucrul pe o temă concretă trebuie să se înceapă.

    Stânga şi dreapta. Nu vrem să fim nici una nici alta, pentru simplul motiv că nu noi trebuie să fim de stânga sau de dreapta. Noi ne-am bucura dacă am putea găzdui argumentele – atunci când ele chiar există, iar noi încercăm să le provocăm – care să configureze o viziune de stânga, o viziune de dreapta.
    Vă spun sincer că nu ştiu ce o să iasa – tocmai pentru că las acest atu al argumentelor şi viziunilor în mâna politicienilor. Nouă vreau să ne rămână abordarea strict jurnalistică a chestiunii şi disponibilitatea – tot jurnalistică – de-a asculta pe fiecare.

    O să stiu că am reuşit atunci când Dvs. vă veţi putea da seama, intrând pe acest site, cine e de stânga şi cine de dreapta – cine are soluţii argumentate şi viziune, şi cine bate câmpii. E una dintre mize.

  3. „Stânga şi dreapta. Nu vrem să fim nici una nici alta, pentru simplul motiv că nu noi trebuie să fim de stânga sau de dreapta. Noi ne-am bucura dacă am putea găzdui argumentele – atunci când ele chiar există, iar noi încercăm să le provocăm – care să configureze o viziune de stânga, o viziune de dreapta.”

    Foarte interesant, mi-ati captivat atentia cu aceasta idee. Prea des jurnalistii (dar nu numai) uita ca esenta democratiei consta in dezbatere publica, care ar trebui sa determine un curs ideal pentru societate. Iar acest curs ideal nu ar trebui sa fie bazat pe o ideologie sau alta, ci pe interesele comune dintr-un sistem.

  4. Andrei:
    și dacă din argumentele și soluțiile propuse pentru atingerea acestor interese, se poate configura și o ideologie – înțelegând prin asta o viziune și un set de valori care animă argumentele – cu atât mai bine, nu? 🙂 .
    dar asta nu stă în fișa de post a jurnalistului

  5. Felicitari pentru initiativa dar si pentru calitatea articolelor in genere!Sfatul meu este de a acoperi intreaga sfera a problematicii politice la zi! Spre exemplu nu am gasit pana azi la voi desi au trecut cateva zile despre numirea lui L.Panetta la Pentagon si schimbarile da la CIA. Sau despre scandalul de la saptamanalul britanic News of the World!?

    1. multumim. acum ne concentram mai mult pe ale noastre. in curand vom avea un loc unde sa ne concentram si pe ale altora:)

  6. […] Curs de guvernare: Psihopolitică şi psihojurnalism. Ziaristul Cristian Grosu a scris primul său editorial pentru noul site: cursdeguvernare.ro. Grosu a explicat care vor fi coordonatele şi cine susţine financiar site-ul. “Premisa de la care plecăm e faptul că partidele noastre au şi politicieni care-şi permit să fie inteligenţi şi articulaţi nu doar în discuţiile private. (…) Cine e ”în spatele“ nostru, cine sunt ”finanţatorii“. NU avem finanţatori, NU e nimeni ”în spate“– banii, timpul, priceperea şi munca sunt toate ale noastre, ale celor din echipă. Acum suntem câţiva, curând o să fim o mică redacţie”. […]
    +1

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Economia României a suferit în ultimul deceniu unele dintre cele

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: