Salariul minim brut pe țară garantat în plată va fi actualizat anual în funcție de puterea de cumpărare, nivelul general al salariilor și distribuția acestora, rata de creștere a salariilor și productivitatea muncii la nivel național, potrivit unui proiect de lege adoptat vineri de Guvern.
„Adecvarea acestui venit minim presupune ca salariul să nu fie mai mic de 50% din câștigul salarial mediu brut”, a declarat Simona Bucura-Oprescu, ministrul Muncii.
Proiectul de lege urmează să fie supus adoptării de către Parlamentul României în regim de urgență.
Se va aplica tuturor categoriilor de salariați, indiferent dacă aceștia își desfășoară activitatea în baza unui raport de muncă, raport de muncă cu caracter special (contract de mandat, contract de management, contract de activitate sportivă etc.) sau raport de serviciu.
Salariul minim – obiectiv politic al PSD și jalon PNRR
În aprilie anul acesta, PSD își asuma ca obiectiv politic major implementarea salariului minim european în România, până la finalul anului 2024.
Salariul minim european este prevăzut, de asemenea, și în Planul Național de Redresare și Reziliență, Jalonul 392, potrivit căruia salariul minim brut pe țară garantat în plată se va stabili în baza unui mecanism obiectiv bazat pe o formulă clară, în consultare cu partenerii sociali.
Cum va arăta salarizarea din România după 1 iulie
Cum va arăta salarizarea din România, după 1 iulie, pe tranșe de salarii, în ipoteza că vor crește doar veniturile minime.
Calculele sunt efectuate pe baza datelor CNPP, cu numărul asiguraților care plăteau contribuții în luna martie. Numărul total al salariaților este de aproape 5,7 milioane de persoane, cu contracte cu normă întreagă sau parțială.
România stă deja bine la raportarea la salariul median, care este undeva peste 5.000 de lei, tocmai pentru că are un număr foarte mare de salarii mici.
În ceea ce privește celelalte transpuneri ale Directivei, lucrurile sunt mult rămase în urmă.
Ministerul muncii a anunțat în luna mai, că se lucrează la formula salariului minim, dar nu a oferit detalii, ci doar principiile pe care este elaborată aceasta: „Formula care va fi stabilită va ţine cont de puterea de cumpărare, de nivelul câştigului salarial mediu brut şi productivitatea muncii. Directiva 2041/2022 urmează să fie transpusă în România în acest an. Actul legislativ al Uniunii Europene stabileşte că fiecare stat va avea nivelul venitului minim în funcţie de condiţiile sociale, economice şi de evoluţia indicatorilor economici”.
De asemenea, actul normativ propus pentru transpunerea directivei nu include definirea clară a gradului de acoperire a lucrătorilor prin contracte colective de muncă. Rămâne de văzut cum va arăta planul de măsuri pentru creșterea procentului de salarii stabilite prin contracte colective, în condițiile în care România are în prezent unul dintre cele mai mici ponderi din UE la angajații reprezentați de sindicate.
Cum s-au pregătit statele UE
Conform analizei Eurofound realizată de Christine Aumayr-Pintar, după un an dificil, cu prețuri în creștere și putere de cumpărare în scădere, anul 2024 marchează un punct de cotitură, cu creșteri semnificative ale salariului minim în majoritatea statelor membre ale UE, creșteri ce au depășit inflația.
Tendința este și un efect al apropierii termenului limită pentru punerea în aplicare a directivei privind salariile minime adecvate, care trebuie transpusă până în noiembrie 2024. Ea ainfluențează deja politicile naționale, ceea ce a condus la creșteri salariale mai substanțiale.
În Bulgaria, Codul muncii a fost modificat în februarie 2023 pentru a stipula că salariul minim legal va fi stabilit la 50 % din salariul mediu brut, la 1 septembrie al fiecărui an.
Ministerul Familiei, Muncii și Politicii Sociale (MRPiPS) din Polonia a anunțat la sfârșitul lunii mai că se lucrează la implementarea Directivei și că opțiunea este pentru alegea valorii de referință raportate la salariul mediu. „Proiectul de lege de implementare a directivei va defini o valoare de referință care va fi atinsă treptat și cu care va fi comparat salariul minim. Ministerul Familiei, Muncii și Politicii Sociale este înclinat să stabilească valoarea de referință orientativă la 60% din salariul mediu”, a adăugat ministrul de profil.
Cehia și-a modificat Codul muncii în luna martie a acestui an, stipulând că salariul minim legal ar trebui să ajungă la cel puțin 47% din salariul mediu până în 2029, d ela 41% anul acesta.
În Slovacia, legea merge chiar mai departe decât dublul prag de decență, precizând că salariul minim ar trebui să fie de 57% din salariul mediu.
În Irlanda, guvernul și-a luat angajamentul de a crește salariul minim legal la 60 % din salariul median până în 2026.
În Estonia, sindicatele, angajatorii și guvernul au încheiat un „acord tripartit ” în mai 2023, vizând creșterea salariului minim legal la 50 % din salariul mediu până în 2027.
Rolul sindicatelor
Dublul prag de decență influențează deja politicile privind salariul minim, oferind sindicatelor un argument suplimentar, scrie Social Europe. În Ungaria și în România, sindicatele au folosit pragul pentru a obține o creștere mai mare a salariului minim în discuțiile cu guvernul și cu angajatorii.
În Țările de Jos, Federația olandeză a sindicatelor (FNV) militează pentru un salariu minim echitabil de 16 euro pe oră. Sloganul FNV, Voor een better bestaan-60% Mediaan (Pentru o viață mai bună – 60% din mediană), se referă în mod explicit la versiunea mediană a pragului.
Directiva a influențat chiar și revendicările sindicatelor din afara Europei: Confederația japoneză a sindicatelor, Rengo, a cerut o creștere treptată a salariului minim de la 46% la 60% din salariul median, invocând directiva europeană.
Planuri naționale pentru creșterea ponderii salariilor acoperite prin negocieri colective
Pentru a promova negocierea colectivă (sectorială), directiva obligă statele membre cu o acoperire mai mică de 80% a negocierii să stabilească un plan de acțiune pentru a promova negocierea colectivă și pentru a crește progresiv acoperirea. După cum indică graficul de mai jos, realizat de Social Europe, doar opt state membre ating acest prag de acoperire, astfel încât majoritatea vor trebui să elaboreze un astfel de plan de acțiune:
În Suedia, rata de acoperire se situează de mult timp în jurul valorii de 90% și, prin urmare, în prezent nu se propune nicio măsură pentru ca Suedia să se conformeze dispozițiilor Directivei.
***
