O lansare de test de succes nu înseamnă că luptele Europei în cursa spațială s-au încheiat.
Noua rachetă Ariane 6 a avut o primă lansare încununată de succes dar asta nu înseamnă că problemele Europei în cursa spațială s-au încheiat. Dinpotrivă, rămânerea în urmă față de competitorii din SUA și Asia va fi dificil de recuperat de către Agenția Spațială Europeană, concluzionează Politico.
Mai bine mai târziu decât niciodată
După ce ani de zile racheta Ariane 5 a dominat piața lansărilor de sateliți, guvernele, companiile și serviciile de spionaj din Europa în ultimii doi ani nu au mai avut acces în spațiu. Un amestec de evenimente: pandemie, război în Ucraina, inflație și o planificare de-a dreptul proastă a blocat activitatea rampei europene de lansare rachete amplasată în Guyana Franceză, scie Politico.
Golul a fost umplut de de compania Space X a miliardarului Elon Musk. În timp de vechea rachetă Ariane 5 era depășită iar programul pentru noua Ariane 6 era tot mai întârziat, compania americană a revoluționat piața lansărilor de sateliți datorită rachetelor reutilizabile precum Falcon care au redus mult costurile.
Cu toate cele 6 miliarde de euro pompați de Uniunea Europeană în programul Ariane 6 nu prea sunt șanse ca aceasta să învingă SpaceX.
În cel mai bun caz va exista o opțiune ca sateliții europeni să fie plasați pe orbită fără ca să se platească factura lui Musk, dar prețul va fi cu siguranță premium.
„Ariane 6 deja nu mai este competitivă cu Falcon 9, trebuie să admitem asta”, a spus Toni Tolker-Nielsen, un veteran danez al Agenției Spațiale Europene (ESA) însărcinat cu programul Ariane, aflat în dificultate.
Este posibil ca prima misiune Ariane 6 să fi funcționat – cu excepția ratării aprinderii treptei superioare a rachetei la reintrarea în atmosferă – dar este departe de a fi o poveste de succes.
Scump, întârziat fără să mai fie o tehnologie de ultimă oră. Aceasta este o descriere corectă a programului Ariane 6, dar aplicabilă și altor ramuri ale economiei europene, care au rămas în urmă în domeniile de vârf precum panouri solare, baterii, vehicule electrice, turbine eoliene, microcipuri, în fața concurenței americane și asiatice. Acest lucru este vizibil prin absența giganților tehnologici în Europa comparativ cu SUA.
„Pentru că nu am mai dezvoltat un vehicul spațial nou de zeci de ani, am pierdut la nivelul de expertiză”, a declarat Philippe Baptiste, președintele agenției spațiale franceze CNES. „Este la fel ca și în multe domenii industriale din Europa”.
Astfel programul Ariane este o umbră a unei Europe care odată era lider la trenuri rapide TGV sau construia avioane supersonice de pasageri precum Concorde.
În urmă cu doar câțiva ani, Ariane 5 era în plină perioadă de succes, fiind principala opțiune pentru misiuni civile și instituționale cu 113 de lansări în 3 decenii. Chiar și NASA a fost de acord să-și plaseze pe orbită revoluționarul telescop James Webb la bordul rachetei Ariane 5 în 2021 – o demonstrație semnificativă și simbolică de sprijin.
Ultimul zbor al rachetei Ariane 5 a fost anul trecut, timp de un an Agenția Spațială Europeană nemaiefectuând nicio lansare.
Înapoi în viitor
Când programul pentru un viitor sistem Ariane – o rachetă de transport greu în trei trepte – a fost convenit de miniștrii spațiului la un summit în Luxemburg în 2014, ținta a fost clară: prima lansare să aibă loc în 2020.
Racheta urma să fie construită de ArianeGroup, deținut de Airbus și Safran, Franța conducând proiectul alături de Germania și Italia. Aproximativ 13 țări trebuia să contribuie cu componente și know-how, făcându-l o misiune cu adevărat europeană.
De la început, francezii au promovat autonomia strategică ca filozofie de bază. Răspunsul german a fost caracterizat în schimb de ceea ce Jan Wörner, care a condus Agenția Spațială Europeană între 2015 și 2021 și fost șef al agenției spațiale germane, numește „ungehinderter Zugang”, sau acces nestingherit în spațiu.
Acea mică diferență a fost critică pentru succesul proiectului.
Dându-și seama că Ariane 5 nu ar putea concura niciodată cu Falcon de la SpaceX, opțiunile erau să se meargă cu planul german care prevedea doar o modernizare a rachetei Ariane 5, cu o etapă superioară îmbunătățită și un cost de lansare puțin mai scăzut, sau să se meargă pe mâna francezilor care propuneau un sistem complet nou.
În cele din urmă, țările ESA au urmat o a treia cale, pentru a construi o rachetă nou-nouță care să plaseze sateliți pe orbită la jumătate de preț și mai capabilă decât Ariane 5.
Ideea de a copia SpaceX și de a face Ariane 6 parțial reutilizabilă a fost respinsă în final.
Această decizie îl nemulțumește pe ministrul francez al Economiei, Bruno Le Maire. „În 2014 nu am ales calea cea mai bună”, a spus Le Maire în 2020.
Odată ce va deveni operațională, Ariane 6 ar trebui să aibă nouă lansări pe an – din care patru pentru misiuni guvernamentale, cum ar fi sateliți militari de recunoaștere și siteme de observare a Pământului. Restul vor fi destinate clienților comerciali.
În comparație, SpaceX are un flux constant de contracte cu Pentagonul și cu firme private, pe lângă misiunile pentru realizarea propriei constelații de sateliți Starlink, compania lui Elon Musk efectuând un număr record de 96 de lansări în 2023.
Ariane 6 mai scumpă decât Falcon
„Nu am spus doar că reutilizarea este o prostie”, a spus Wörner despre primele discuții despre Ariane 6 la mijlocul anilor 2010 care prevedeau construirea unor trepte reutilizabile, în loc să fie construită o rachetă complet nouă pentru fiecare misiune. „Dacă aveți 10 zboruri pe an și construiți doar un lansator nou pe an, atunci din punct de vedere industrial, acest lucru nu va funcționa.”
Planul era ca Ariane 62 cu două propulsoare să coste aproximativ 70 de milioane de euro pe lansare, în timp ce modelul mai greu cu patru propulsoare numit Ariane 64 să coste aproximativ 90 de milioane de euro.
Dar aceste prognoze par acum extrem de optimiste. Costul de lansare va fi de peste 100 de milioane de euro, a declarat Pacôme Révillon, CEO al companiei de consultanță Novaspace, deși a remarcat că pot exista modalități de a reduce prețurile prin maximizarea sarcinilor utile.
Pentru comparație, estimarea aproximativă pentru costul unei lansări comerciale cu Falcon 9 este de 70 de milioane de dolari.
În timp ce Caroline Arnoux, care conduce programul Ariane 6 la Arianespace, vorbește despre un pachet de comenzi „impresionant” cu 29 de lansări în următorii trei ani, primele rezultate ale competiției cu SpaceX nu sunt promițătoare pentru programul european.
SpaceX va încasa 180 milioane de euro pentru lansarea a doi sateliți europeni de geo-comunicații Galileo, din cauza întârzierilor din programul dezvoltării rachetei Ariane 6.
Între timp, operatorul european de sateliti meteo EUMETSAT a decis, de asemenea, cu câteva zile înainte de prima misiune Ariane 6, să angajeze SpaceX pentru a transporta un satelit meteo pe orbită anul viitor, anulând un acord anterior cu Arianespace.
Decizia AUMESTAT a venit după ce oficialii SpaceX le-au comunicat că dacă contractul se va încheia după prima lansare a Artiane 6, costurile s-ar putea să fie mai mari. „Este vorba de concurență. Totul este o afacere”, a spus un oficial european sub protecția anonimatului.
Răspunsul a fost o pledoarie pentru protecția agenției europene și majorarea subvențiilor. UE și Agenția Spațială Europeană cer reguli stricte pentru o „preferință europeană clară”, a declarat comisarul pentru piața internă, Thierry Breton, la o întâlnire a oficialilor agenției spațiale europene în ianuarie.
„Recăpătarea suveranității noastre în ceea ce privește accesul la spațiu este imperativă dacă Uniunea dorește să rămână un actor spațial credibil”, a spus Breton.
Furtuna perfecta
Când a fost pus la punct planul Ariane 6, ținta a fost o lansare în 2020, iar costul unei lansări să scadă la jumătate față de Ariane 5. Apoi a venit pandemia care a oprit dezvoltarea și a provocat întârzieri, agravate de inflația în creștere și restricțiile privind circulația.
Au urmat încă două lovituri în 2022.
Invazia Ucrainei de către Rusia în februarie a distrus vechea relație dintre Agenția Spațială Europeană și Roscosmos din Rusia, care s-a retras de la rampa de lansare din Guyana Franceză din cauza sancțiunilor occidentale.
Acest lucru a schimbat planul de rezervă al ESA de a continua lansările folosind rachetele Soyuz ale Roscosmos după ce Ariane 5 a fost eliminată treptat.
„Soyuz a fost suportul pentru Ariane 6, nu Ariane 5”, a spus Tolker-Nielsen de la ESA. „Asta a creat adevărata criză”.
Pentru a agrava problemele, în decembrie 2022, o rachetă Vega C de dimensiuni medii a explodat, pierzând doi sateliți.
„Într-un an ne-am pierdut complet accesul la spațiu de la baza europeană”, a spus Baptiste de la CNES. „Pentru Franța, această întrebare a fost întotdeauna sensibilă, dar dintr-o dată a fost importantă pentru Europa”.
Generație următoare
Succesul lui Musk de a profita de pe urma unei abordări de tip piață liberă a spațiului în SUA a determinat Europa să arunce o privire asupra propriului model dominat de stat și să facă eforturi pentru reforme.
În noiembrie, miniștrii spațiului reuniți la un summit ESA de la Sevilla au lansat un plan de a contracta servicii pentru o misiune de retur de marfă de pe Stația Spațială Internațională și să lase industria să decidă cum să ducă la bun sfârșit treaba.
Următorul pas este regândirea modului în care sunt dezvoltate rachetele – din nou urmând modelul care a funcționat bine pentru SpaceX. ESA derulează un program de sprijin al companiilor constructoare de rachete prin acordarea de finanțare, contracte-cadru pentru misiuni viitoare și acces la infrastructura de la baza spațială din Guyana Franceză.
Scopul este de a începe promovarea startup-urilor europene în același mod în care SpaceX a beneficiat de sprijin instituțional din partea NASA la începuturile sale.
„Viitorul accesului european la spațiu ar trebui să arate diferit”, a spus Jörn Spurmann, director de operațiuni la Rocket Factory Augsburg, un startup spațial german. El a susținut că UE și ESA ar trebui să contracteze serviciile de lansare, mai degrabă decât să mizeze totul pe Ariane 6.
Alte firme care dezvoltă rachete includ PLD Space din Spania și Isar Aerospace din Germania. Deschiderea pieței noilor intrați este singura modalitate de a „prinde din urmă principalele națiuni spațiale din lume”, a spus Spurmann.
Nu este clar dacă această injecție de idei privind liberalizatea pieței este suficientă pentru a salva în curând sectorul spațial al Europei. Industria se plânge că finanțarea oferită de ESA este mică, iar Tolker-Nielsen spune că beneficiile pentru astfel de programe nu vor deveni evidente până în 2035.
***
