Pe site-ul Ministerului Finanțelor a apărut un nou proiect de ordonanță de urgență, de data aceasta de modificare a Codului de procedură fiscală, proiect în care – printre altele – găsim o nouă emanație girată de dl. ministru Boloș: „numărul de identificare fiscală (NID)”.
Ce mai e și ăsta?
Citim:
- Orice persoană fizică care deține CNP (adică noi, toți cetățenii români) poate solicita ANAF alocarea unui NID, atribuit în scop fiscal, care să fie utilizat la interacțiunea persoanei fizice cu sistemele digitale (adică la cumpărăturile on-line) în care se solicită identificarea sa prin CNP.
- Sistemele digitale, structura NID, procedurile pentru solicitare, atribuire și anulare se aprobă prin OPANAF.
La prima lectură înțeleg că pot – fără să fiu însă obligat – să cer ANAF-ului (în condițiile OPANAF, diavolul e mereu în detalii!) să-mi dea NID, dacă nu vreau să dau CNP când cumpăr ceva on-line că, deh!, CNP-ul e o dată cu caracter personal importantă, iar GDPR îmi protejează datele.
Numai că:
- Nicio platformă de vânzări online din România (și nici de afară) nu cere CNP, că nu permite GDPR-ul…
- NID-ul este și el o informație cu caracter personal (că mă identifică în mod unic atât în fața ANAF, cât și a comercianților), deci nu e nicio diferență față de CNP din punctul de vedere al GDPR…
Și atunci, de ce?
Căutăm în nota de fundamentare și citim:
„O persoană fizică ce datorează impozit pe venit și contribuții sociale se identifică (n.n. în relația cu ANAF) prin CNP.”
Nimic nou, o generalitate. Continuăm să citim:
„Însă există situații în care, deși persoana fizică în calitatea sa de consumator nu este persoană impozabilă (n.n. deci nu ar trebui să se identifice în relația cu ANAF), trebuie să i se emită facturi prin intermediul RO E-Factura.”
Avem primul indiciu despre ce a dorit autorul… Continuăm să citim :
„Pentru transmiterea în SPV a facturilor emise către aceste persoane fizice (RO E-Factura B2C) este necesar să fie înscris CNP al consumatorului persoană fizică, o informație personală foarte sensibilă care, nefiind prelucrată în condiții de securitate stricte, dezvăluirea ei poate duce la multe infracțiuni”.
HOPAA!!!
Cine spune că este necesar să fie înscris CNP-ul?
Citim, la alin. (2) al art. 10 indice 1 din recenta OUG nr. 69/21 iunie 2024: „Livrările de bunuri/prestările de servicii către o persoană fizică care se identifică în relația cu furnizorul prin CNP se consideră efectuate în relația B2C”.
Cum adică? În iunie, dl. ministru Boloș propune și guvernul aprobă o OUG prin care obligă la preluarea CNP-ului pe factură și, în iulie, vine ministrul și ne spune că prevederea asta ne expune să fim victima unor infracțiuni, precum furtul de identitate??
Exact așa! Ne-am lămurit care e cauza acestei inepții… De ce zic ca e inepție ? Pentru ca NID-ul e tot un identificator unic al persoanei fizice, singura diferență față de CNP fiind că va conține alte caractere alfa-numerice.
De ce vrea însă ANAF să primească facturile emise în B2C? Evazioniștii își pot cumpăra produse de pe site-urile străine
Ca să răspundem la întrebarea asta, ar trebuie să începem de la denumirea instituției: Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Conform definiției date de Codul de procedură fiscală (art. 1 pct. 30), este organ fiscal central Ministerul Finanțelor Publice şi Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, prin structurile de specialitate cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale, inclusiv unitățile subordonate ale Ministerului Finanțelor Publice sau ANAF.
Conform acestei definiții, ANAF se ocupă deci de administrarea creanțelor fiscale, adică de cea a impozitelor, contribuțiilor pe care le avem de plătit, nicidecum cu analiza coșului de cumpărături! Din păcate, de multe ori se uită de unde se pleacă…
Hai să presupunem însă că ministrul Boloș vrea să dea ANAF-ului un instrument prin care să facă și asta (să vadă ce cumpărăm), ca să poată vedea dacă nu cumva fentăm plata taxelor (cumpărând de mult mai mulți bani decât ce declarăm că am câștigat). Adică, prin RO E-Factura B2C să se facă analize de risc și eventual să se selecteze la control astfel de cetățeni (cu cheltuieli mai mari decât veniturile)…
Cum va face însă analiza de risc, când la fel de simplu este sa îți cumperi ce ai de cumpărat de pe platforme online străine, fie că ai ceva de ascuns, fie că pur și simplu ești sensibil la informaţiile cu caracter personal ce pot fi obținute (în ce scop, pentru cine?) din analiza cumpărăturilor tale?
Oricum, premisa de la care pleacă ministrul (că cei care fac evaziune cumpăra din online, eventual plătind cu card-ul) este ruptă de realitate: infractorii funcționează cu cash, nu cu card.
Să nu uităm și că băncile raportează către ANAF toate tranzacțiile, deci oricum ANAF știe și astăzi nivelul cheltuielilor personale (nu însă și pe ce anume cheltuim).
Probabil acestea sunt și motivele pentru care deja companiile de vânzări online românești au început a protesta împotriva acțiunii ministrului de a le trimite clienții către concurenții lor străini…
(Citiți și: ”Finanțele introduc ”CNP-ul fiscal”. Alte modificări ale Codului de procedură fiscală”)
***
