În Uniunea Europeană, circa 1,7 milioane persoane cu vârsta sub 75 de ani au murit în 2015 ( acesta este cea mai recentă analiză, ale cărei rezultate de-abia au fost publicate). Dintre aceste persoane, 570 de mii sau 33,1% din total, au murit înainte de vreme, a constatat Eurostat, potrivit metodologiei utilizate uniform la nivelul statelor membre.
Simplificat, un deces din trei ar fi putut fi evitat, în conformitate cu ştiinţa şi tehnologia medicală disponibile în acest moment dacă acestea ar fi existat în toate ţările UE şi s-ar fi intervenit în timp util.
Pe categorii, 180,5 mii decese au survenit ca urmare a unor atacuri de cord ( 32% din total la categoria de vârstă sub 75 de ani).
La mare distanţă ca impact, s-au situat atacurile cerebrale ( 89,6 mii decese sau 16%), cancerele colorectale (66,8 mii decese sau 12%), cancerele de sân (49,9 mii decese sau 9%), boli hipertensive (30,4 mii sau 5%) şi pneumonii (26 de mii sau 5%).
România a consemnat cele mai mari valori ale deceselor evitabile, cu aproape jumătate din numărul total (48,6%), urmată de Letonia (47,5%), Lituania (47,0%) şi Slovacia (44,2%). La polul opus s-au situat Franţa (23,6%), Belgia (26,0%), Olanda (28,1%) şi (atenţie mare că se poate mai bine) Polonia (29,9%).
Graficul: Ponderea deceselor evitabile în statele UE:
Precizări metodologice
Conceptul de „moarte evitabilă” înseamnă că anumite decese ( pentru grupe specific de vârstă şi anumite boli) ar fi putut fi „evitate” dacă ar fi fost depistate şi tratate la timp şi cu eficienţă de cadrele sanitare la nivelul tehnologiei medicale disponibile. Indicatorul statistic menţionat ca procentaj în total decese trebuie privit şi utilizat în contextul performanţei de ansamblu a sistemului medical dintr-o anumită ţară.
Organismul de statistică al UE subliniază importanţa acordată acestui indicator deşi acesta nu este o expresie sintetică definitivă a calităţii sistemului sanitar, deoarece oferă indicia foarte importante asupra performanţelor politicilor de sănătate dintr-o anumită ţară.
Dacă luăm în considerare datele statistice revizuite oferite relative recent de către INS, din cele 261.697 de decese produse în 2015, anul pentru care Eurostat a finalizat analiza, într-o primă instanţă rezultă că nu mai puţin 127.185 de români au murit în condiţiile în care decesul lor putea fi evitat. Să nu exagerăm însă, deoarece niciunde în Europa nu s-a reuşit performanţa de a evita orice moarte care putea fi prevenită.
Cu puţină aritmetică, putem însă afirma că am fi avut mai puţin cu 40.563 de decese dacă sistemul nostru sanitar (şi, eventual, gradul de educare) ar fi fost la nivelul mediu din UE, 48.938 mai puţine decese dacă la noi era ca în Polonia şi 61.237 decese în minus dacă am fi reuşit să copiem Franţa, ţări alese ca referinţă din motive economice, culturale şi istorice evidente.
Simplificat, într-un singur an, am consemnat cam 40 de mii de decese în plus faţă de media UE, 50 de mii faţă de cazul în care eram „polonezi” şi 60 de mii faţă de cazul în care am fi fost „francezi”.
(Citiți și: ”Speranța de viață sănătoasă în România: o radiografie în context european”)
Cam aceasta a fost şi, desigur încă este (lucrurile în materie se schimbă lent, pe parcurs de decenii chiar dacă se iau măsuri încă de acum) situaţia cu efectul sistematic al economiilor din sănătate.
Unde, dincolo de cadrele ale căror salarii au fost mărite semnificativ (per total, dar nu în toate cazurile, ba uneori dimpotrivă), nu s-au operat alocările necesare pentru spitale, medicamente, imagistică, aparatură, consumabile, dezinfectanţi etc.
Probabil s-a considerat că nu are rost sau nu se poate aduce finanţarea sănătăţii măcar la media europeană de 7% din PIB. Dintr-un PIB/locuitor, şi aşa situat mult sub media UE. Costul în vieţi umane încheiate prematur l-a anunţat Eurostat.
Urmărește-ne pe Google News
