Economia meteodependentă: Așteptări prea mari de la agricultura românească în PIB-ul românesc

Producția vegetală a scăzut în 2012 cu 30,6% iar producția de servicii agricole s-a micșorat cu 4,8%, în timp ce producția animală s-a diminuat cu doar 0,6%. Rezultatul general, obținut în urma ponderării acestor subramuri cu contribuția lor pe totalul sectorului agricol a fost -21,9%, ceea ce a condus la diminuarea ponderii agriculturii în PIB la doar 5,3%.

Aceste valori exprimă sintetic situația din agricultură și relevă importanța unui an agricol mai bun sau mai rău pentru creșterea economică generală. Prima observație este că tendința de micșorare a importanței sectorului agricol în cadrul economiei românești, este certă, iar situațiile de excepție ( vezi recolta bună din 2011) nu fac decât să confirme regula.

Cu circa șase procente pondere în PIB, agricultura are o importanță mai mică decât se crede îndeobște pentru rezultatul de ansamblu al economiei. Practic, partea variabilă, cu volatilitate mai ridicată a rezultatelor, este producția vegetală, situată undeva la 4% din PIB. Prin urmare, o variație substanțială, de +/- 25% a rezultatelor pe recolte se traduce în +/- 1% din PIB.

(Citește și: ”Agricultura românescă versus agricultura UE: În țara cu 64% teren arabil, 28% din populație produce 6% din PIB”)

Fluctuațiile sunt mult mai reduse pe segmentul de producție animală, fapt vizibil destul de ușor în evoluția valorii producției ramurii agricole din ultimii cinci ani. Această constanță a atenuat variațiile generate de vremea mai mult sau mai puțin prielnică dezvoltării culturilor vegetale. Din păcate, România a rămas departe de obiectivul stabilit înainte de 1989 de repartizare aproximativ jumătate-jumătate a sectoarelor vegetal și animal în agricultură.

Departe de a se dezvolta pe măsura modernizării metodelor de lucru din agricultură, minisegmentul de servicii agricole a coborât sub un procent din totalul producției. Ceea ce confirmă o problemă de structură a agriculturii și necesitatea de a majora ponderile pe zona animală și pe cea a serviciilor, care au și valori adăugate mai substanțiale.

În acest context, de remarcat ar fi și faptul că valoarea nou creată, rămasă după scăderea cheltuielilor de producție, a rămas sub jumătate din producția ramurii agricole, inclusiv în anul de vârf al acestui sector, 2011. În 2012, valoarea adusă în PIB de agricultură a fost chiar mai mică decât cea din 2008, atât în valori nominale, cât și ca pondere în valoarea producției agricole ( 48,4% față de 48,6%, ceea ce exprimă o stagnare la nivelul eficienței cu care se lucrează).

În ceea ce privește structura agriculturii, doar în 2009 producția animalieră s-a apropiat de 40%, dar, din păcate, acest fapt s-a datorat mai degrabă celei mai slabe producții vegetale din ultimii ani și mai puțin unei creșteri notabile pe segmentul animalier (generată, altminteri, de tăierile suplimentare motivate de costul ridicat al furajelor, cu efect negativ pe termen mediu).

Una peste alta, avem toate șansele să vedem o majorare de peste 20% a rezultatelor agriculturii în 2013 prin efect de bază, adică prin raportare la nivelul relativ scăzut de anul trecut. Am avea, pe această cale, un punct procentual în plus la creșterea PIB, important doar în contextul dificultăților de relansare a economiilor europene. Dar, de fapt, o simplă revenire la producția din 2011, debalansată în favoarea sectorului vegetal.