Virusul arieratelor în economie și la bugete: Companiile de stat au datorii întârziate cât jumătate din venituri

Guvernele României ignoră sau chiar încurajează indisciplina financiară a companiilor statului, îngăduind acumularea arieratelor acestora mai ales faţă de bugetele publice.

Companiile de stat devin astfel noduri de proliferare a arieratelor în întreaga economie, potrivit economiştilor consultaţi de cursdeguvernare.ro.

„De 20 de ani tot discutăm acest lucru fără prea mult folos. În foarte mulți ani, companiile de stat au dominat topul datornicilor – ceea ce se schimbă este structura arieratelor, care se acumulează cu precădere în punctele slabe, către cei care din diverse motive nu sunt fermi în aplicarea procedurilor de recuperare”, a declarat economistul Aurelian Dochia, pentru cursdeguvernare.ro

Păgubiții sunt alte companii de stat, companii private (mai ales cele mici și mijlocii), bugetul public (impozite și taxe datorate sau contribuții sociale nevărsate la timp) și, în mai mică măsură, băncile – potrivit economistului.

……………

Astfel, companiile de stat au ajuns la ponderi de neimaginat ale arieratelor în cifra de afaceri în sectorul privat: de peste 50% în 2016, potrivit unui raport recent al Consiliului Fiscal.

Altfel spus, pentru plata datoriilor restante, companiile de stat ar trebui să consume jumătate din venituri.

Arieratele acumulate de companiile de stat reprezentau 20,6% din totalul plăților restante înregistrate la nivelul întregii economii, în creștere față de ponderea de 18,3% înregistrată în anul 2015, care a reprezentat și minimul perioadei 2008-2016, potrivit raportului citat.

„Această pondere este net superioară contribuției acestor întreprinderi la activitatea economică, această stare de fapt fiind și rezultatul unor evoluții istorice”, spune Consiliul Fiscal.

(In)disciplină financiară şi (i)responsabilitate politică

„Este clar că arieratele se acumulează îndeosebi către actori statali pentru că statul (administrații fiscale sau companii de stat) nu se poate executa pe sine însuși”, spune Aurelian Dochia.

Cele mai mari arierate se concentrau faţă de bugetelor publice în 2016 şi sunt în creştere:

• 52% din total arierate către bugetul general consolidat (12,1 mld. lei, sau 1,6% din PIB), din care
  • majoritatea față de bugetul general consolidat exclusiv bugetul asigurărilor sociale (72%, aproape dublu comparativ cu anul precedent) și
  • 28% către bugetul de asigurări sociale (3,4 mld. lei).
• Alte 8,7 mld. lei erau datoriile către alte bugete (aproape dublu faţă de 2015)
• Urmează arieratele către furnizori (7,7 mld. lei, respectiv de 1,0% din PIB, 33% din total arierate, din care 77% plăți întârziate mai mult de 1 an de zile).

Comparativ cu anul precedent, la nivelul anului 2016 s-a menținut constantă valoarea arieratelor companiilor de stat către furnizori, dar a crescut semnificativ valoarea celor către bugetul general consolidat (cu 20%).

În anul 2016 arieratele companiilor de stat au crescut cu circa două miliarde de lei, „în contradicție flagrantă cu evoluția celor ale firmelor private care s-au redus cu circa 5,5 mld lei”.

„Această situație semnalează o deteriorare a disciplinei financiare la nivelul companiilor de stat și o inversare a tendinței de reducere a arieratelor, manifestată în perioada post-criză”, potrivit raportului citat.

Totuşi, dincolo de „tentația de a trata problema arieratelor (doar) ca pe o chestiune de disciplină”  (…) arieratele sunt simptomul unor grave probleme de administrare eficientă a întreprinderilor și în cele mai grave cazuri de arierate persistente pe perioade lungi de timp, ele denotă probleme structurale adânci”, crede economistul Aurelian Dochia.

„Adevărul este că multe companii de stat au în mod cronic cheltuieli mai mari decât veniturile și necesită restructurări foarte dureroase (reduceri de personal, de salarii, vânzări de active, reorientarea activităților productive etc.) pentru a se redresa. Aceste procese de restructurare sunt foarte sensibile politic și de aceea sunt amânate iar și iar. Se preferă deliberat ascunderea unei situații economice falimentare sub aparența unei deficiențe financiare temporare”, adaugă economistul.

„Campionii” arieratelor

Primele 10 companii de stat ierarhizate din punct de vedere al plăţilor restante pe total economie (Top 10) însumează peste 67% din totalul arieratelor companiilor de stat, acestea fiind concentrate în special în sectoarele: minier, distribuția de energie termică și cel al industriei chimice, potrivit raportului Consiliului Fiscal.

Ca și în anii precedenți, printre primele 5 societăți din top au cumulat plăți restante care reprezintă circa 81% din totalul arieratelor Top 10, respectiv 54% din totalul arieratelor înregistrate de sectorul companiilor de stat în anul 2016:

• Compania Națională a Huilei (CNH),
• RADET București,
• Complexul Energetic Hunedoara S.A. (care a preluat de la CNH patru sucursale miniere din Valea Jiului)
• S.C. Oltchim S.A.,
• Electrocentrale București S.A.

În TOP 10 se situează şi CFR Marfă, CFR Călători, Televiyiunea Română, şi alte societăţi naţionale.

Primele 10 companii din topul rău-platnicilor au acumulat la finele anului 2016 o pondere de 80% din totalul arieratelor companiilor de stat către bugetul general consolidat

Compania Națională a Huilei se detaşează în clasament cu arierate reprezentând 56% din datoriile Top 10, respectiv o pondere de 45% din total arierate la nivelul companiilor de stat către bugetul general consolidat și aproape un sfert (23%) din totalul arieratelor către economie la nivelul companiilor de stat.

Companiile şi societăţile naţionale sunt de departe cele mai mari datornice în comparaţie cu alte societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat.

Cazul CFR Marfă

Cazul CFR Marfă, aflată în permanent pericol de insolvenţă, pare emblematic.

Bugetul CFR Marfă pe 2018 ia în considerare plăţi restante de 320 milioane lei şi creanţe restante de 344,561 milioane lei.

CFR Marfă a acumulat o datorie de peste 100 de milioane de euro numai față de CFR Infrastructură, restanță considerată de „netolerat de mare” de ministrul Transportului, Lucian Șova, citat de Agerpres.

Ministrul Transporturilor nu s-a referit, însă, la cauzele care au dus la îndatorarea CFR Marfă, ci s-a arătat mai „ preocupat de faptul că o astfel de datorie, de fapt, poate fi tratată şi ca o distorsiune în piaţă, ca un element de concurenţă neloială în raport cu alţi operatori”.

Unul dintre cei mai mari competitori ai CFR Marfă este Grup Feroviar Român (GFR), controlat de omul de afaceri Gruia Stoica, desemnat, la un moment dat, câștigător al privatizării CFR Marfă.

Comisia Europeană a lansat, la jumătatea lunii decembrie 2017, o investigaţie aprofundată pentru a determina dacă stingerea de către statul român a datoriilor operatorului de transport feroviar de marfă CFR Marfă şi necolectarea datoriilor companiei i-au conferit acesteia un avantaj neloial, cu încălcarea normelor UE privind ajutoarele de stat, a informat un comunicat de presă al Executivului comunitar.

Arieratele şi PIB-ul

Plăţile restante ale companiilor de stat s-au diminuat ca pondere în Produsul Intern Brut (PIB) al ţării de la 17,8% în anul 2000, până la 3,05% în 2016, dar desigur şi valoarea PIB a crescut.

Pe fondul măsurilor convenite în cadrul celor două acorduri privind balanța de plăți încheiate cu instituțiile financiare internaționale (CE, FMI şi BM), în perioada 2011-2015 s-a atins un minim al ponderii arieratelor companiilor de stat de 2,98% în anul 2015.

„Totuși, creșterea nivelului arieratelor cu circa 2 mld. lei în anul 2016 comparativ cu anul 2015, survenită în pofida scăderii sensibile a numărului de companii incluse în analiză și a unei creșteri a PIB nominal cu 7%, ar putea indica că, începând din acest an se manifestă o relaxare a disciplinei financiare la nivelul companiilor de stat, cu inversarea tendinței de reducere a arieratelor din perioada 2011-2015”, mai spune raportul Consiliului Fiscal.

Conform MFP, arieratele companiilor reprezintă plăți întârziate către bănci, bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, furnizori și alți creditori cu mai mult de 30 zile față de termenele contractuale sau legale ce generează obligații de plată.