VIDEO – Varujan Pambuccian, Parlamentul României: Cercetarea a devenit una de subzistență, fără proiecte naționale

5 octombrie, 2022

Economia se transformă rapid iar structura PIB-ului este modificată de aportul diferențiat al unor noi sectoare cu valoare adăugată mare. Cum ține pasul sistemul de educație din România? Care sunt noile competențe necesare și cum sprijinim zona de excelență a școlii românești?

La Conferința CDG ”Formarea competențelor” organizată marți, 4 octombrie, CursDeGuvernare a încercat să facă un bilanț al acestor competențe, adunând în jurul mesei de discuție unele din cele mai potrivite voci, care să arate direcțiile în care ar trebui să ne uităm. Îți prezentăm mai jos cele mai importante declarații ale lui Varujan Pambuccian, membru în Comisia pentru știință și tehnologie din Camera Deputaților, Parlamentul României reieșite din discuție.

Cele mai importante declarații:

Sunt câteva direcții care marchează evoluția societății umane de mai bine de 20 de ani, din ce în ce mai accelerat. Două sunt foarte cunoscute: fabricația robotizată, prima fabrică total robotizată a fost realizată în 2014, din ce în ce mai multe preferă să aleagă această cale, și inteligența artificială, unde vedem un avans mare în ultimul timp.
În zona de servicii lucrurile sunt ceva mai amenințătoare în ceea ce privește transportul, preparare/distribuție hrană și, IA va intra din ce în ce mai pregnant în programare, contabilitate, în meserii bazate pe reguli.
Când vorbesc de programare, nu mă refer la arhitectul software, care probabil nu va putea fi înlocuit niciodată… Vedem un progres foarte mare în domeniul biologiei celulare, care va duce la progres în domeniul medicinei, nu foarte curând, dar în 30-40 de ani lucrul acesta se va produce, iar medicina va deveni o știință, mai puțin o colecție de statistici și de bune practici cum este acum.
La fel, vedem mult intrată în realitate zona de științe ale creierului și, cel mai important, a treia revoluție agrară, care are în centrul ei delocalizarea producției de hrană. Este exact opusul procesului care a început acum 12.000 de ani care a creat societatea umană în care trăim azi.
Consecințele delocalizării producției de hrană, care înseamnă hrană vegetală, hrană animală, derivate, cam toate sunt acoperite cu tehnologii mai mult sau mai puțin avansate, mai mult sau mai puțin în uz comercial. Lucrurile astea vor produce o mutație majoră la nivelul societății umane, mai mult decât la nivel de meserie.
Cel mai important proces care se petrece azi, sub ochii noștri, este a treia revoluție agrară. Ce facem în situația asta? Rămân 2 zone… eu nu cred în povestea asta cu oamenii inutili. Toată istoria speciei noastre arată că au existat întotdeauna tehnologii care au scos din piața muncii meserii dar au adăugat altele… Cred însă că se va produce o schismă între meseriile care vizează cercetarea științifică și tehnologică și meseriile care vizează serviciile. Astea 2 direcții vor fi cele mai acaparatoare de forță de muncă. Din păcate, noi nu suntem pregătiți pentru niciuna.
Avem o subfinanțare cronică a cercetării, a devenit una de subzistență, fără proiecte naționale majore, și nu avem nici zona serviciilor care țin de interfața om-om. Aici ar trebui să pregătim cu prioritate oameni tineri: Fie spre cercetare, dar să le asigurăm după aceea în România posibilitatea de a se dezvolta în domeniile în care s-au pregătit, altfel, e clar, îi pregătim să lucreze pentru alții… Nu e rău din punct de vedere al valorilor umane, dar e rău din punct de vedere instituțional. Aici trebuie investit, trebuie să ținem acasă forța de muncă pe care o pregătim.
Fie în zona de servicii, dar e rău că în domeniul acesta nu avem unde să pregătim tineri, iar rezultatele se văd cu ochiul liber…