(VIDEO) Iulian STANCIU – Președinte eMAG: Companiile mari sunt importante deoarece construiesc planuri pe 10 sau 20 de ani și asigură veniturile companiilor mici

26 septembrie, 2024

Estonia este locul întâi în Europa la calitatea educației. Și asta duce la dezvoltarea antreprenorială și la dezvoltarea companiilor mari, afirmă Iulian Stanciu, președinte eMag.

”În Estonia există 10 unicorni, la o populație de 1,3 milioane. Sunt numărul 1 în lume la unicorni per capita, numărul 3 în lume la antreprenori per capita. România este pe ultimul loc în Europa la antreprenoriat”, a spus Iulian Stanciu în cadrul Conferinței ”Capitalul autohton al României – maturizare și trecere la statutul de forță regională”, organizată de CursDeGuvernare.ro..

Și în aceste condiții, un studiu Roland Berger a arătat că impactul eMAG asupra economiei României: impact indirect, prin toate investițiile pe care le facem din 0,5% din PIB. ”Vă dați seama, dacă ar fi 10 eMAG și 10 bănci mari și 10 Dedeman care să iasă din România care ar fi dezvoltarea țării prin aceste companii mari”, s-a întrebat președintele EMag.

Principalele declarații ale lui Iulian Stanciu:

Perspectiva mea este una antreprenorială, de la firul ierbii. Dacă discutăm despre dezvoltarea companiilor mare, sunt două lucruri de buni simț, văzute de jos în sus, care le-ași spune două adevăruri și care ar trebui să fie auzite și în România și în Europa.

Unu: dezvoltarea societății și a economiei trebuie să fie făcută prin inițiativă privată. Și se face prin inițiativă privată. Asta înseamnă economie privată, înseamnă antreprenoriat, înseamnă capital.

Un prieten filozof, care este din când în când și jurnalist, îmi spunea că oamenii se nasc de dreapta. Dacă-i duci într-un mediu ostil, ei vor încerca să se dezvolte. Dacă îi duci într-un mediu în care nu le stimulezi partea asta de dezvoltare, vor cere ajutorul și vor cere să primească lucruri care nu sunt ale lor. O să revin.

Al doilea adevăr: Cred în egalitatea de șansă, nu în egalitatea de rezultat. Egalitatea de șanse înseamnă șanse egale la educație, șanse egale la sănătate, la începerea unei afaceri oriunde te-ai afla. A arătat Sergiu un grafic mai devreme. Egalitatea de șanse în România poate că este puțin utopică dar nu există.

Una este să te naști în București și ai niște șanse și una este să te naști într-un sat, la munte sau la câmpie și ai cu totul și cu totul alte șanse.

Egalitatea de rezultat a început să fie făcută din ce în ce mai mult în România și chiar și în Europa, prin redistribuire, prin taxarea aș spune populistă a celor care muncesc mai mult, au mai multă inițiativă și ajung să câștige mai mult. Redistribuția demotivează, este populistă și omoară inovația. Cel mai bun exemplu de redistribuție este modelul comunist.

Acest trend ar trebui combătut foarte vehement într-o economie care foarte mult loc de creștere. Să vă dau un exemplu. S-a tot vorbit de o țară mică, cu o populație de 1,3 milioane. Am fost acum două săptămâni și am petrecut câteva zile în Estonia. Am vrut să înțeleg de ce se întâmplă anumite lucruri în Estonia, o țară fostă parte din Uniunea Sovietică. A fost foarte afectată în 1941, când sovieticii le-au distrus toată clasa intelectuală. Au omorât sau au trimis în exil peste 200.000 de oameni.

Cu toate astea, în cei 33 de ani de când și-au recăpătat independența, au reușit să devină o societate dezvoltată. Au făcut de la început câteva lucruri interesante.

Liderii au avut viziunea dezvoltării capitalului uman. Asta – într-o țară cu resurse puține, resurse materiale puține. Au ales dezvoltarea capitalului uman.

Au dezvoltat o filozofie în care toate politicile publice erau centrate pe oameni și pe companii. Poate că și la noi în Constituție scrie asta, dar nu știu dacă se întâmplă cu adevărat.

După care au dezvoltat foarte mult parteneriate publice-private. Nu este ceva ciudat ca oameni care lucrează în privat să meargă să lucreze la stat, după care să meargă iarăși în privat. Astfel există un transfer de know-how între mediul privat și stat.

Încă din 1991 au pus accent pe acces la internet pentru toată lumea. Și, un lucru foarte important, oamenii își dețin datele și primesc beneficii de pe urma datelor pe care le dețin.

Estonia a investit 6,4% din PIB în educație. Are…. pe mine mă flatează în mod deosebit că sunt invitat la conferință, dar poate că ar trebui să fie 10 eMAG, sau 20 de eMAG într-o țară ca România, raportat la ce se întâmplă în Estonia.

În Estonia există 10 unicorni, la o populație de 1,3 milioane. Sunt numărul 1 în lume la unicorni per capita, numărul 3 în lume la antreprenori per capita. România este pe ultimul loc în Europa la antreprenoriat.

Estonia este locul întâi în Europa la calitatea educației. Și asta duce la dezvoltarea antreprenorială și la dezvoltarea companiilor mari.

Companiile mari sunt importante deoarece construiesc planuri pe 10 sau 20 de ani, pot aloca capital de risc într-un procent mai mare decât companiile mici, pot accesa piețele de capital, bursa și diverse alte finanțări, de multe ori pentru a investi în active intangibile, care sunt mai greu finanțabile prin mijloace ieftine, bancare. Vorbim aici de proprietate intelectuală, tehnologie, brand, poate chiar și cultură – poate fi considerat un asset intangibil.

Acestea sunt lucruri care le ajută să se diferențieze și să producă valoare pe termen lung. Valoarea asta este împărțită către toți cei care stau la masă, acționari, angajați și până la urmă către societate prin taxele pe care ac este companii le plătesc.

Companiile mari fac investiții. Și dau exemplu investiția pe care am făcut-o în automatizare. Am reușit să scădem costurile cu operațiunile logistice per produs de patru ori, cu toate că salariile au continua trendul de convergență cu media UE și au crescut cred că de 5 ori în ultimii 6 – 7 ani.

Investiții de sute de milioane de euro în capacități, robotizări, investiții care nu au dus, așa cum se crede, că roboții își inteligența artificială vor prelua munca noastră ci i-au ajutat pe oameni să fie mult mai productivi.

Aceste investiții sunt veniturile companiilor medii și mici. O companie mare are și o contribuție indirectă semnificativă la economia unei țări. Pentru a vedea acest lucru, am făcut acum câțiva ani un studiu cu Roland Berger, să vedem care este impactul eMAG asupra economiei României. Și a ieșit că avem un impact indirect, prin toate investițiile pe care le facem din 0,5% din PIB.
Vă dați seama dacă ar fi 10 eMAG și 10 bănci mari și 10 Dedeman care să iasă din România și care ar fi dezvoltarea prin aceste companii mari.

Un lucru nu se întâmplă, să fim chemați și să dezbatem când se iau decizii. Și s-a întâmplat la impozitul pe cifra de afaceri. Pe noi ne-a afectat mult și cred că au fost afectate și companiile din transporturi și cele din automotive. Sperăm că, ala cum a fost menționat din start, este o chestiune temporară și că va fi scos.

Un alt lucru care ne afectează este impredictibilitatea și discuția despre eliminarea cotei unice. Cota unică există în Estonia și a stat la baza dezvoltării. Este cu adevărat unică și funcționează.

De ce dezavantajează companiile mari și companiile românești eliminarea cotei unice? Pentru că atunci când ai o companie cu sediul central în România, ai un share de angajați care îți produc proprietate intelectuală mai mare decât al unei companii care produce acest produs în altă țară. Dacă vei fi taxat mai mult vei fi afectat și vei scădea din punctul de vedere al competitivității în lupta cu alții din alte țări.

Nu numai că nu ar trebui să se întâmple, dar alte țări, și vedem țări din afara UE, au pus diferite politici de susținere a campionilor naționali pentru extinderea internațională. Vedem companiile americane, pe cele din Asia, în special cele din China, care vin în Europa și au o putere extraordinar de mare. Poate că, într-adevăr, impozitarea progresivă din aceste țări se justifică după mulți ani în care companiile au fost ajutate să se dezvolte.

Noi suntem, într-o fază în care avem nevoie de stimulente pentru creștere, nu avem nevoie să mergem ca stat să monetizăm ceea ce avem, pentru că avem puțin.

Ei poate că au ce să monetizeze și poate că se justifică impozitarea progresivă.

Sunt foarte optimist pentru perspectivele noastre de creștere. Avem foarte multe probleme de rezolvat. Există oportunitatea acestui dialog, mai ales că urmează patru ani de liniște după anul tumultuos cu multe alegeri.

Cred în continuare în dezvoltarea României prin antreprenoriat.

Q&A

Împărtășiți îngrijorarea domnului Sergiu Manea privind consolidarea fiscală așteptată de anul viitor și cum vedeți că se va întâmpla? Cum luați asta în calcul? Încetinirea pe partea de IT se simte și la eMAG?
Pentru orice companie mare există planuri pe termen lung, cinci.10 ani sau chiar o perioadă mai îndelungată. În momentul când apar impredictibilități, ori din partea acționarului, opri din cea a pieței, aceste planuri sunt încetinite, mai ales cele de investiții. Din punctul nostru de vedere, credem ce s-a spus public, nu va fi afectată competitivitatea companiilor. Ne menținem planurile de investiții și avem câteva sute de milioane de euro pe an pe care îi vom investi și în dezvoltare internațională și în dezvoltarea locală pe orizontală.

La a doua întrebare, da, se vede direct scăderea plecărilor voluntare din companie. Adică nu mai este o piață care cererea să fie mai mare decât oferta. S-a echilibrat. Și vedem că procentul contribuției în PIB nu mai crește. Noi nu am dat afară. Avem foarte mute proiecte, în special în partea de date și de inteligență artificială.

Dacă cererea s-a echilibrat cu oferta , salariile nu mai cresc?
Cresc dar nu în același ritm. Am făcut o analiză a competitivității regionale și, înainte eram, față de Bulgaria, Ungaria, Polonia, cei mai competitivi. În momentul de față doar Ungaria este mai slabă decât noi. Dependența noastră de IT este de 80% față de producția de proprietate intelectuală pentru alte țări și există riscul ca în momentul ne pierdem competitivitatea să nu mai fim luați în considerare.

Ce credeți că a lipsit companiilor românești ca să se extindă mai mult în afara țării și ce ar gtrebui să se facă de acum încolo?
Noi am fost norocoși din această perspectivă pentru că am avut acces la un capital de risc aș zice disproporționat de mare față de dimensiunea afacerii la momentul respectiv, iar investitorul nostru a înțeles că în domeniul nostru ai nevoie de dimensiune ca să te poți lupta. În tehnologie și în comerț ai nevoie de dimensiune pentru a discuta cu marii furnizori. Altfel negociezi, primești alte condiții și alte prețuri. Pentru noi dezvoltarea internațională a fost obligatorie.

Cred că s-a menționat mai devreme de cei 70 de atașați economici ai ambasadelor României. Am interacționat și eu cu ambasadele unor state străine și partea de economie este prima pe listă. Ei știu ce companii au în Român ia și ce companii și c investiții își doresc să atragă din România în țările lor.

A fost menționată Ungaria cu un miliard de euro pentru atragerea de investiții și un miliard de euro pentru susținerea companiilor maghiare în afara țării. Ministrul de Externe este și ministrul comerțului în Ungaria. Susținerea companiilor care investesc în Ungaria nu este doar pentru că angajează oameni ci și pentru dezvoltarea în niște domenii pe care ei le consideră strategice. Ajung să folosească forța de muncă pentru o valoarea adăugată mai mare. Nu au nici o problemă să redirecționeze ajutoarele de stat pentru o companie textilă pe care au ajutat-o acum 20 de ani, spre o fabrică de baterii electrice acum.