(VIDEO) Dr. Adrian Băzăvan, min. Energiei: Bugetul de promovare a exporturilor și a investițiilor în România e foarte mic

26 septembrie, 2024

În chestiunea promovare a exporturilor și a investițiilor străine în România, dr. Adrian Băzăvan, consilier relații internaționale în Ministerul Energiei, consideră că bugetul alocat acestor activități este mult prea mic pentru a avea rezultate notabile.

El și-a susținut ideea cu cifre: ”A fost o discuție politică intensă- un ministru spunea că România are 20 de milioane euro buget de promovare a exporturilor și de promovare a investițiilor străine în România și nu se văd rezultatele. Dar, dacă punem lucrurile în perspectivă, în același an Estonia avea un buget de promovare a exporturilor de 200 milioane euro, de 10 ori mai mult. Cine e Estonia? O țară cu economie cât jumătate din București-Ilfov. Ungaria, o țară cu economie cu 40% mai mică, avea în același an un buget de promovare a exporturilor și a investițiilor străine în Ungaria de 1 miliard euro. În plus, total separat de acest buget, Ungaria avea încă un miliard euro buget de promovare a investițiilor maghiare în străinătate. Un lucru care în România nu s-a auzit.n plus, total separat de acest buget, Ungaria avea încă un miliard euro buget de promovare a investițiilor maghiare în străinătate. Un lucru care în România nu s-a auzit”, a afirmat Adrian Băzăvan.

Principalele declarații ale lui Adrian Băzăvan:

România este țara din UE cea mai dependentă de comerțul cu UE- 73% din exporturile României se îndreaptă către UE. Același lucru poate fi extrapolat investițiilor, fluxurilor de idei, de oameni. Ne-am dorit multă vreme să facem parte din Europa și ne dorim să facem parte și mai mult din Europa.

De ce la nivelul afacerilor suntem atât de dependenți de Europa? Poate că o cauză semnificativă poate fi lipsa sprijinului statului. În lipsa acestui sprijin, domnului Iulian Stanciu îi este mai ușor să interacționeze, să înțeleagă piața din regiune, care are aceeași logică, aceleași reguli, aceeași filosofie, decât să ajungă în Indonezia, unde nu-l ajută nimeni și nu înțelege nimic.

Legăturile între oameni se întâmplă mai ușor între noi, în Europa. Înainte de a ne integra în Europa aveam totuși o viziune globală- eram prezenți și în regiune, și în alte părți ale lumii. A fost acum câțiva ani o discuție politică intensă- un ministru spunea că România are 20 de milioane euro buget de promovare a exporturilor și de promovare a investițiilor străine în România, cheltuite de vreo 70 de oameni care erau la post în întreaga lume, oameni care nu erau cei mai competenți și care toacă acești bani.

Punem publicului în față: 20 milioane euro cheltuiți de zeci de oameni care aduc rezultate puține. Sună foarte rău. Nu știu despre acești oameni dacă sunt competenți sau nu, eu cu cei cu care am interacționat din diverse ambasade i-am văzut foarte profesioniști, în ciuda resurselor limitate pe care le au. Poate poți să te uiți cum sunt selectați acești oameni, ce criterii de performanță au.

Dar, dacă punem lucrurile în perspectivă, în același an Estonia avea un buget de promovare a exporturilor de 200 milioane euro, de 10 ori mai mult. Cine e Estonia? O țară cu economie cât jumătate din București-Ilfov. Estonia plus Letonia la un loc egal economia București- Ilfov. Toate cele 3 țări baltice ori 2 egal economia României. Ca să punem lucrurile într-o altă perspectivă- Ungaria, o țară cu economie cu 40% mai mică, avea în același an un buget de promovare a exporturilor și a investițiilor străine în Ungaria de 1 miliard euro.

În plus, total separat de acest buget, Ungaria avea încă un miliard euro buget de promovare a investițiilor maghiare în străinătate. Un lucru care în România nu s-a auzit. În strategiile și planurile noi ne dorim să atragem investiții, dar niciodată nu discutăm cum sprijinim investițiile românești afară.

Ce se întâmplă când suntem atât de dependenți de Europa? În primul rând, nu este piața în care putem fi cei mai competitivi pentru că atât produsele noastre cât și modelele noastre de afaceri vin într-un mediu în care lucrurile sunt similare. Dacă te duci cu cârnați românești în Polonia, sau cu magiun, este destul de greu de explicat cu ce e diferit, sau mai bun decât un produs similar polonez.

La fel cu modelul de afaceri. Dacă te duci cu el în Coreea sau în Indonezia s-ar putea să câștigi mai mult pentru că vi cu ceva nou, care nu se află pe piața respectivă.

În altă ordine de idei, piața UE nu prea mai contează. Ponderea UE în economia globală a ajuns la 15%. Nu sunt un anti-european, în viața mea am lucrat mai mult pentru UE decât pentru România. Spre exemplu, am lucrat la delegația UE în Singapore. Când făceam broșura de comerț a UE, să promovăm Europa, m-am uitat la broșurile precedente și am constatat că ponderea UE tot scădea. Cu ani înainte, Franța și Germania contau două treimi din economia globală a UE, azi contează pentru mai puțin de o șesime.

Noi în România ne plângem, pe bună dreptate, că volumul de investiții în cercetare e foarte mic. Problema e cu cine ne comparăm. Volumul de investiții în cercetare în Europa e foarte mic. China investește singură în cercetare și dezvoltare mai mult decât toată Europa. Și ca procent din PIB, Franța, Germania investesc mai puțin decât media OCDE. NU există nicio companie europeană în top 50 companii după capitalizare de piață. Nu există nicio companie europeană în Top 10 companii de IT și tehnologie.

Ne plângem, pe bună dreptate, că România se confruntă cu exodul creierelor, a companiilor de tip strat-up. Dar aceasta este o problemă europeană. Multe companii, cercetători se mută în Statele Unite. Europa a rămas cu puține industrii competitive- aerospațial, farma/cosmetice, industrie auto, agricultură. Dar și acestea sunt din ce în ce mai puțin competitive, iar pe unele le așteaptă mari provocări. Vedem ce se întâmplă deja cu industria auto…

Sunt mai multe motive pentru care Europa este aici- suptareglementarea, costurile energiei, finanțarea cu prioritate a unor ideologii, finanțarea consumului, nu a producției. UE nu ne dă bani să cumpărăm roșii, dă bani producătorului. În schimb, în domeniul tehnologiei, în digitalizare, energie verde, Europa nu dă bani producătorilor, nu dă bani eMag, să zicem, să producă o soluție, ci dă bani mediului privat sau mediului public să cumpere soluții, chiar dacă e de la un producător străin.

Acest lucru e cel mai valabil în domeniul tranziției către energii verzi. Noi, în Europa, avem doar un scop de decarbonare, putem să schimbăm modul de producție al energiei. Dar spre deosebire de PAC, nu dăm bani să producem eoliene sau panouri solare, dăm bani doar pentru achiziție, din China. Contribuția noastră la decarbonare este din ce în ce mai mică pentru că Europa poluează foarte puțin la nivel global. Mi-aș dori o tarnziție verde în care am produce și soluții, eventual pentru întreg globul.

Mai mult, piața din Europa a devenit mică- piața EV de exemplu: Europa și-a dat seama că are o problemă și a încercat să blocheze importurile din China. Problema e că și dacă protejezi BMW, Volkswagen și le dai lor piața europeană toată ele tot vor muri pentru că prima piață pentru ei e China. Dacă pierd piața din China vor muri. Mai bine le dai bani să continue să cucerească piața din China.

Aceste provocări au devenit din ce în ce mai vizibile, din fericire discursul se schimbă în Europa, chiar repede. Europa își dă seama că s-a dezindustrializat, că are probleme de competitivitate. În final, aceste probleme de economie aduc provocări pentru fiecare dintre noi. Când lanțurile tale sunt gestionate de alții îți este imposibil ca societatea să se mai dezvolte așa cum dorim. UE a avut această gândire în privința securității alimentare în anii 60. Încet, încet sper că va avea aceeași gândire și în privința securității digitale, a securității energiei verzi.

Suntem probabil într-un moment favorabil, România are, în ciuda acestor obstacole, cea mai mare creștere economică. Am crescut de 8 ori în ultimii 20 de ani. Suntem prima destinație de investiții străine din Europa de Est, după Polonia. Avansăm în niște industrii, suntem poziționați foarte bine. Totuși, România are o scală mică.

Nu ar trebui să ne uităm doar la PIB, ar trebui să ne uităm și la Produsul Național Brut. Poți avea cele mai competitive companii, în țară ai o piață mică. Trebuie să le ajutăm să iasă, să se dezvolte. Eroii mei, România în care cred, este România lui Ștefan cel Mare, a mănăstirii de la Putna. România în care cred e cea a Băncii Transilvania, Dedeman, eMag, Transgaz, Teraplast și altele care reușesc să iasă din țară. Acestea trebuie sprijinite integral, de la cap la coadă, cu subvenții de la stat nu pentru a construi aici, ci pentru a construi sau a face investiții afară, oriunde reușesc. Întregul aparat diplomatic ar trebui pus la dispoziția acestor companii să iasă din țară.

Revin la energie. După cum știți este un domeniu de competitivitate în care beneficiem de toate resursele naturale. Avem bucuria de a avea un circuit nuclear pe care sperăm să în refacem complet, inclusiv cu producție de uraniu. Avem poziționare, infrastructură pentru a deveni hub de tranzit. Poate în ultimele luni situația energiei nu a fost ideală, dar uitându-ne la datele esențiale e clar că avem potențial, companiile din energie sunt între cele mai mari și profitabile din țară.

Anul trecut, dintre primele 10 companii din România, cinci sau șase au fost din energie, companii de stat. Acestea trebuie sprijinite să se extindă. Nu este neapărat un țel să devenim exportatori de energie. Energia este o materie primă, la fel cu piatra, să zicem. Noi trebuie să consumăm energia aici, să o servim industriei noastre.

Extinderea, în schimb, înseamnă să ai operațiuni în alte țări. Asta deja se întâmplă, Transgaz e un bun exemplu, avem Electrica, bursele de energie care încep să aibă prezență regională, și Transelectrica care lucrează la conexiuni cu statele vecine. Toate acestea fac relevante companiile românești din energie.

Întrebări:

Avem nevoie de investiții. De unde să facă învestitorii investiții dacă le luăm cât le luăm impozite?

Poate greșesc, dar nivelul impozitării companiilor din România este sub media europeană. Încercăm ca în martie să închidem plafonarea în energie, să liberalizăm cu un mecanism care să îi protejeze pe cei vulnerabili. E mai mult în curtea Ministerului de Finanțe…

Domeniul energetic e unul important, dar nu există vizibilitate a planului cu privire la capacitatea de transport a producției și interconexiuni. Avem un termen pentru astea?

E cea mai mare problemă a sectorului, infrastructura de transport nu e încă finalizată. Un proiect la care lucrăm este cablul de transport între Dobrogea către nord-vest, unde e un plus ce consum industrial. În parteneriat lucrăm și la cablul submarin cu Georgia/Azerbaijan către Ungaria. Dar sunt proiecte care durează.

Sunt multe cauzele pentru care prețul energiei e mare. Știu însă că e vorba și de modul de calcul al prețurilor în Europa, care e legat de prețul dat de producția de energie din cărbune. O gândire total defectuasă. În ce măsură se va schimba această gândire?

Aceasta e situația conform reglementărilor europene. Nu am auzit încă să fie o discuție despre asta, dar sunt din ce în ce mai multe semnale că se cere o regândire a acestui calcul.

Cum și când putem livra energie ieftină industriei românești? Companiile energetice românești nu se pot internaționaliza?

Ba se pot, unele o fac deja- Transgaz și Romgaz. Prin Neptun Deep practic se va dubla capacitatea României de producție gaz. Dar suntem într-o piață unică, când produci mai mult avantajele se împart în întreaga Uniune. Pe măsură ce noi capacități vor intra în funcțiune în România prețurile vor scădea.

La liberalizare prețurilor vor exista măsuri de sprijin pentru industrie?

Avem un grup de lucru care pregătește măsuri. Vor exista măsuri și pentru companii, sunt în lucru și în analiză. Suntem în strâns dialog cu actorii economici.