Cum putem să fim de succes în zona semiconductorilor? Ar fi cele trei lucruri: trebuie să știm ce vrem să facem, trebuie să putem să facem ceea ce vrem să facem, să avem capabilitățile necesare și trebuie să vrem să facem respectivele lucruri – aceasta este rețeta de succes descrisă de Bogdan Costinescu, Director Software Engineering, Security and Operating Systems, NXP Semiconductors România la NXP Semiconductors România.
”Cred că trebuie să continuăm în această direcție. Există experiență, există pe ce să construim, există capabilitățile, trebuie să fim atenți pe partea de educație. Ceea ce sugerez este atenție la unde vrem să jucăm în acest domeniu și să păstrăm dialogul deschis, să avem coerență și să avem încredere că acest sector se poate dezvolta în viitor. Nu este o singură investiție care se face în acest PNRR și cu asta basta, este o investiție de mulți ani de zile. Taiwanul este producătorul mondial numărul unu, dar Taiwan are politică în care industria de vârf, industria de semiconductoare este prioritate strategică din anii 1960. Deci este o investiție pe termen lung. Este important să avem încredere”, a declarat Bogdan Costinescu la Conferința CDG ”(Re)deșteptarea României: Un plan de țară, acum!”
Cele mai importante declarații:
- Ce înseamnă această industrie a semiconductorilor de care am auzit de câteva ori chiar de la ministrul economiei? În mare, sunt trei faze importante și aici aș vrea să le menționez pentru că eu consider că România ar trebui să aleagă care este zona în care dorește să joace, în zona aceasta a semiconductorilor. Unde este nișa în care vrem să jucăm. Cele trei mari faze sunt o parte de design, se proiectează un cip, se gândește care este setul de funcționalități pe care cipul respectiv îl oferă, care este partea de software care va rula pe cipul respectiv și o activitate importantă care leagă cele două activități, partea de proiectare a cipurilor cu partea de scriere de software este partea de hardware-software codesign, gândirea a aplicației care urmează să ruleze pe cipul respectiv și stabilirea unei partiționări între ceea ce se implementează în cip și ceea ce se va scrie ulterior ca aplicație software. Aceasta este ultima fază, faza de design. Vorbim de faze mari.
- Cea de-a doua fază este cea în care este implicată o fabrică. Din design, lucrurile se transformă într-un cip. Aici poate ați auzit de conceptul numit wafer, este ca un disc de siliciu pe care sunt imprimate cipurile. Aici vorbim de fabrici, de investiții de capital semnificative. Când vorbim de industria semiconductoarelor în sens restrâns în această zonă ne gândim, fabrici care să producă cipuri sau fabrici care să satisfacă faza a treia a producerii semiconductoarelor și anume partea de asamblare, punerea împreună din ceea ce s-a produs în siliciu, punerea împreună a ceea ce se pune până la urmă pe plăci, în telefoane, în toate dispozitivele pe care le avem. Deci design, manufacturing și asambly and test.
- Fiecare din aceste faze este diferită din punct de vedere al capitalului necesar. Producerea de cipuri este foarte capital intesive, cere foarte multe investiții, este cea care necesită energie, este cea care necesită resurse, apă, substanțe chimice. Evident pentru a fi de succes într-o astfel de zonă trebuie să asigurăm toată partea de infrastructură și cum ați văzut, cel puțin pe partea de energie, pe partea de apă, România stă foarte bine.
- Partea de R&D, de proiectare a cipurilor, costurile sunt cele mai mari, aici este partea de inovae cea mai mare, dar important e și faptul că în această zonă, în această fază, partea de valoare adăugată, contribuția în prețul final al cipului este de asemenea foarte mare, este peste 50% în această fază. Pe partea de software, vorbim de o zonă care este fără o necesitate mare de capital, este posibil ca aceasta să fie o direcție la fel de atrăgătoare pentru România ca si dezvoltarea unor fabrici.
- În NXP noi ne ocupăm de partea de hardware-software design, deci proiectarea integrată a ceea ce înseamnă aplicații și cipuri și facem acest lucru pentru că este din punctul nostru de vedere metoda prin care putem să asigurăm pe de o parte un consum foarte redus de putere în cipurile pe care le producem, care va duce la un consum redus de energie în dispozitivele pe care le folosim, că sunt telefoane, că sunt mașini, orice dispozitiv.
- Pe de o parte vrem să punem lucruri în cip pentru a salva cât mai multă energie într-o fază ulterioară. Pe de altă parte, vrem să oferim flexibilitate astfel încât să avem o viață lungă a unui produs, să nu fie un produs folosit doar pentru o singură aplicație și să trebuiască să fie înnoit foarte des.
- Poate să fie România un jucător pe piața de cipuri? Eu consider că prin ceea ce facem noi și alte firme în zona de semiconductoare România este deja prezentă. Ceea ce trebuie să facem este să creștem implicarea, rezultatele și faptul că avem în PNRR acel capitol dedicat microelectronicii este din punct de vedere strategic, din punctul nostru de vedere o direcție foarte bună.
- Cum putem să fim de succes în această zonă a semiconductoarelor? Ar fi cele trei lucruri: trebuie să știm ce vrem să facem, trebuie să putem să facem ceea ce vrem să facem, să avem capabilitățile necesare și trebuie să vrem să facem respectivele lucruri.
- Avem în continuare profesori care se ocupă în zona aceasta și pot crește în continuare generații de ingineri necesare pentru domeniu. Avem un grup de lucru la Academie care este cel care ghidează această direcție a semiconductoarelor în România.
- Avem membri în diaspora care fie colaborează cu grupul de lucru al Academiei, fie sunt cei care se pot întoarce în țară și să conducă astfel de dezvoltare în domeniul electronicii. Avem companii care deja activează, cum ar fi NXP sau alte companii pe care le văd reprezentate în sală. A ști să facem aceste lucruri, zic că avem aceste cunoștințe.
- În NXP am început de peste 20 de ani această direcție și împingem foarte mult crearea de proprietate intelectuală și suntem mândri să vă prezentăm peretele nostru cu patentele deja generate de inginerii din România. Se poate genera proprietate intelectuală într-un domeniu extrem de complex și faptul că noi am făcut acest lucru este o dovadă că o pot face și alte companii.
- Pe zona de a putea, dacă avem capabilitățile, s-a vorbit de rezervele energetice, s-a vorbit de apă. Lucrurile există din punct de vedere mediu fizic, din punct de vedere al resursei umane lucrurile sunt puțin mai dificile. O fabrică, un institut de cercetare, un institut de proiectare în zona semiconductoarelor necesită experiență foarte bogată, atât la nivel universitar cât și la nivel de absolvent de liceu. Nu este un lucru simplu, sunt foarte mulți bani în joc și este o pregătire pe care noi încercăm să o complementăm, cea care vin din facultate, pe plan teoretic, să o complementăm pe plan practic. Dar trebuie să luăm în calcul și toată această dezvoltare a absolvenților cu studii medii care vor fi necesari pentru a o opera și a face o astfel de fabrică funcțională.
- La capitolul a vrea, pe de o o parte avem începutul, avem banii din PNRR, suntem într-un proces de evaluare a proiectelor la ora actuală, acționăm cu ministerele, cu comunitatea europeană pe zona de competitivitate. Acesta este primul pas. Cred că trebuie continuată o comunicare deschisă, s-a menționat de câteva ori partea aceasta de comunicare și de stabilire de planuri comune între ministere și grupul de lucru al Academiei, companii private, universități, institute de cercetare pe cealaltă parte.
- Al doilea capitol pe care l-aș remarca pe partea de a vrea este selectivitatea. Trebuie să stabilim unde vrem să jucăm. Faptul că am avea potențial pentru toate cele trei direcții mari pe care le-am menționat nu înseamnă că trebuie să jucăm în toate trei direcțiile, ar trebui să ne stabilim unde vrem pentru că asta dă coerență în ceea ce este de făcut, coerență pentru sistemul educațional, să pregătească experții la nivel de ingineri, dar și de absolvenți de liceu, investiții locale care să sprijine astfel de dezvoltări.
- Da, avem potențial, dar trebuie să fim selectivi acolo unde vrem să jucăm. În Germania, la Magdeburg a triplat necesarul de energie.
- Dacă ne propunem o fabrică, sunt puțini producători de cipuri la ora actuală și da, trebuie vorbit cu ei direct, trebuie văzut ce anume tehnologie sunt dispuși să aducă în România, tehnologie de vârf, tehnologie care este matură în piață ș să vedem dacă într-adevăr consideră România ca o zonă avantajoasă din punct de vedere investițional.
- Ultimul punct pe zona de a vrea, cred că este vorba despre o încredere care trebuie să se creeze față de acest sector. Este un sector tânăr, este un sector care combinat și asociat cu partea de software a demonstrat deja capabilități în contribuția în Produsul Intern Brut al României. A demonstrat că poate să rețină în România experți. Toată această industrie software și contribuția la microelectronică pe care o facem au dus la păstrarea experților în România. Sunt centre care au crescut și noi ne apropiem de o mie de angajați în România și planurile sunt de creștere în continuare, în special dacă proiectul propus pentru acest proiect european de importanță comună va fi materializat.
- Eu cred că trebuie să continuăm în această direcție. Există experiență, există pe ce să construim, există capabilitățile, trebuie să fim atenți pe partea de educație. Ceea ce sugerez este atenție la unde vrem să jucăm în acest domeniu și să păstrăm dialogul deschis, să avem coerență și să avem încredere că acest sector se poate dezvolta în viitor. Nu este o singură investiție care se face în acest PNRR și cu asta basta, este o investiție de mulți ani de zile. Taiwanul este producătorul mondial numărul unu, dar Taiwan are politică în care industria de vârf, industria de semiconductoare este prioritate strategică din anii 1960. Deci este o investiție pe termen lung. Este important să avem încredere.
- Am avut consultații cu domnul ministru și cu echipa dânsului. Majoritatea discuțiilor sunt cu echipa dânsului pentru că suntem în această fază de evaluare a propunerilor de proiecte. În zona fabricii, știu că domnul ministru are discuții avansate cu cei de la IMEC pentru a-i aduce să facă o investiție în România. Cu noi direct ca firmă nu a fost o discuție pentru a face o fabrică NXP în România. Noi am fi dispuși, da trebuie să reluăm dialogul. Evident, tot acest proiect din păcate s-a prelungit foarte mult și pe de o parte se scurtează timpul în care putem avea acces la bani, pe de altă parte planuri pe care le-am avut acum doi ani de zile nu mai sunt de actualitate.
- Sunt două aspecte ale crizei (semiconductorilor, n.r.). Ce s-a întâmplat în perioada COVID și acolo putem să explicăm anumite lucruri și sunt tensiunile geopolitice din zona China-Taiwan care pun într-adevăr sub semnul întrebării ce s-ar întâmpla dacă acest furnizor de probabil jumătate din cipuri la nivel mondial nu va mai avea același regim pentru a-și onora contractele. Criza semiconductorilor din COVID este probabil undeva în spatele nostru. A fost generată de o creștere foarte mare de cipuri de tot felul de dispozitive, laptopuri, camere video, toate lucrurile care necesitau electronică. Odată cu mutarea și lucrul de acasă au trebuit cumpărate dispozitive. Iar în industria auto a fost un stop, toată lumea a zis gata nu mai producem mașini, după care a fost o cerere extraordinar de mare. Companii cum am fost și noi ne-am redus cererile către fabrica care produce cipurile. Brusc, toți au vrut cipuri mai multe, nu era de unde, pentru că toată capacitatea fusese mutată de la o industrie la alta, de la automotive, la entertainment.
- Criza următoare, dacă va fi una, aici măsurile sunt la nivel regional. Europa încearcă prin acest proiect de importanță comună europeană, încearcă să rezolve problema și să devină independentă din punct de vedere al proiectării și fabricării de cipuri. America încearcă la fel. Pare din exterior, America s-a mișcat mai repede, a învățat de la Europa care a început prima, dar nu s-a mișcat la fel de repede și astfel niște investiții ale TMSC se realizează mai curând în America decât în Europa. Vine și Europa, dar anumite chestii durează mai mult decât ar fi căzut și investiții deja prevăzute în Europa încep să se mute spre alte continente.
Partenerii evenimentului:
