VIDEO / Bogdan Costinescu, Director Inginerie Software, NXP România: Există potențial pentru industria semiconductoarelor

29 februarie, 2024

Tradiția României în fabricarea de semoconductori poate fi continuată dacă există coerență în investiții, a afirmat Bogdan Costinescu, director NXP la conferința CDG ”Fabrica de creiere”: Formarea competențelor pentru industriile cu valoare adăugată mare – de la școală, la universitate, la sistemul de formare continuă” de marți, 27.02.2024, de la Universitatea POLITEHNICA București.

”Șansă există, depinde de coerența noastră în investiții. Vorbim de investiții de miliarde, nu dau exemple de alte state care au făcut astfel de investiții, au sprijinit firme…

Există deschidere din partea firmelor, există un plan, această Platformă națională pentru tehnologii semiconductoare, care pune împreună institute de cercetare, firme, pentru a avea o linie de fabricație, de prototipuri. Trebuie să avem dincolo de cunoștințe teoretice și cunoștințe practice. Contează, repet, coerență- fără continuarea investițiilor toate liniile experimentale se vor opri la un moment dat”.

Cele mai importante declarații:

Suntem într-un context bun în România în acești ani. Suntem în PNRR ca parte a unui program de sprijin a industriei de semiconductoare, o investiție strategică de peste 400 mil. euro care se desfășoară deja, până în 2028. Este un prim pas pentru industria de semiconductoare și este necesar ca acest prim pas să fie urmat de alții, nu este o industrie care se poate porni instant, peste noapte, dar împreună cu noi, firmele care suntem beneficiari principali ai acestor investiții, plus partenerii noștri, putem să facem toți acești pași nu doar să ajungem la ceea ce făceam în anii 90 în industria de semiconductoare în România, ci să și depășim acest prag.

Ca firmă, ca participant în acest ecosistem, NXP se ocupă în principal de zona de harware-software codesign, crearea unei soluții integrate dintr-un procesor, software-ul care rulează pe respectivul procesor și instrumentele de dezvoltare care ajută la punerea întregii soluții împreună. Care sunt aplicațiile? S-a vorbit aici de investiții în zona de IA, da, sprijinim acest domeniu, s-a vorbit de sisteme autonome, da, sprijinim acest domeniu. Comunicații, este o altă zonă pe care o sprijinim.

Când am văzut prima oară titlul conferinței m-am gândit că trebuie să vedem lucrurile care țin de o calitate garantată. O fabrică îți garantează o anumită calitate, nu este un simplu întreprinzător care nu are o bandă de asamblare, nu are o producție clar definită- cred că asta ne dorim de la sistemul educațional: să existe o calitate garantată pentru toți absolvenții, pentru toți cei implicați în proces, inclusiv pentru profesori. Când ne gândim la o fabrică trebuie să ne gândim și la volum.

Am menționat de multe ori că în industrie avem nevoie de câți mai mulți absolvenți, avem nevoie de câți mai mulți programatori, de project manageri, de tot felul de roluri noi care apar – data-scientist- să vedem cum le integrăm în COR la momentul respectiv.

Este important să preluăm de la o fabrică conceptul de structură eficientă și eficace. O fabrică poate să reziste atunci când produce ce e necesar pieței și într-un mod viabil economic. Trebuie să transpunem toate aceste lucruri către sistemul educațional, să avem asta în vedere.

Apoi, ideea de creiere… biologic, creierul mic este cel care asigură execuția autonomă, partea de gestiune a resurselor interne, fără mare din punctul nostru de vedere lucrurile se întâmplă. Dar discutăm de valoare adăugată mare, atunci discutăm de nevoia de dezvoltare a creierului creativ, partea de personalitate. Vedeți din ce în ce mai mult fabrica în ideea de produse standard, dispare nevoia de personalizare a produselor care ies din fabrică. Nevoia de creativitate este din ce în ce mai mare.

Dincolo de ceea ce facem noi în NXP și planurile noastre de dezvoltare ale angajaților, un lucru care mă preocupă constant este: care sunt competențele necesare pe care trebuie să le dezvoltăm cu copii, cu angajații, cu studenții? Trebuie să ne uităm unde vom ajunge, care sunt skill-urile de care voi, ca studenți, veți avea nevoie. Trebuie ca industria, ministerele să discutăm, să stabilim împreună cum vă asigurăm să obțineți ce aveți nevoie.

Cred că sunteți într-o situație foarte aproape, ca studenți actuali, cânt terminați facultatea să ajungeți din prima aproape de meserii foarte râvnite- profesori, arhitecți, directori, manageri de echipă. Nu atât din prima poate cu o echipă de oameni dar cu o echipă de roboți, o echipă de boți. Veți fi în situația în care va trebui să învățați acel robot ce e bine, ce nu e bine. Ce să facă, ce să nu facă. Va trebui să evaluați munca pe care o face respectivul robot, va trebui să corectați, să aveți un plan cum să faceți asta – sunt activități din zona profesorală.

Din zona conducătorilor de echipe, va trebui să vedeți care sunt acei boți pe care să-i puneți în echipă, cum îi faceți să colaboreze astfel încât să obțineți un rezultat cât mai bun din colaborare. Va trebui să vedeți eficiența, eficacitatea muncii realizat împreună. Evident, veți fi responsabili de rezultatul final. Toarte aceste activități, la ora actuală, să ajungi profesor, să ajungi manager, durează ceva. În spațiul acesta virtual, cu roboți, veți avea acestă șansă, cred în câțiva ani.

Câteva propuneri concrete. Ne dorim mai multă colaborare în zona de doctorate- 200 de doctoranzi în zona de IA s-a menționat… Nu îmi este clar câți dintre ei au legătură clară cu ceea ce se întâmplă în industrie. Îmi doresc ca doctoratele să aibă și o componentă de implicare a doctorandului în ceea ce înseamnă activitățile din industrie pentru tot felul de beneficii. Este o ancorare în probleme reale, existente, transfer de cunoștințe de ambele părți și este o bază extraordinară pentru colaborări ulterioare. Vă imaginați cât de util este să cunoști pe cineva, să poți să îl suni, în loc să stai în fața unei pagini web să te întrebi cu cine poți vorbi să capeți un răspuns…

Cred că trebuie lucrat și la flexibilizarea programelor de studii, avem la ora actuală programe acreditate, certificate, s-a vorbit despre acest lucru. Întrebarea pe care mi-o pun, pe care o lansez: nu cumva ar trebui să trecem la un nivel de granularitate mai mică, dacă nu ar trebui să acredităm anumite centre de competențe și un anumit set de cursuri pentru a permite, în primul rând, și altor institute să creeze centre de competențe și, în al doilea rând, pentru a permite studenților să își aleagă programe mult mai flexibil.

Sunt un fan al experimentării, în acest context aș sugera să fie mult mai multă experimentare în anii mici, pentru a înțelege care este nevoia de teorie, de matematică, de fizică ulterior și pentru a înțelege, de asemenea, dacă facultatea la care intrați este și ceea ce vreți să terminați, sau ce anume vreți să studiați în respectiva facultate. Știu că există flexibiliate, știu că este considerată, de asemenea, limitată, probabil că aici ar fi de lucru. Scopul final este ca voi să fiți pasionați, să faceți ce vă place și să descoperiți cât mai repede ce vă place să faceți pentru a avea un curs cât mai relevant în facultate.

Cred că fiecare țară trebuie să aibe și o ”ștampilă”, o ”etichetă”. S-a menționat IT, la modul general. OK, probabil că va mai duce asta un timp dar, o zonă de securitate, o zonă de siguranță, cred că ar fi ”etichete” utile pentru România. M-am bucurat să aflu de olimpiada de cibersecurity, ca domeniu practic, dincolo de a rezolva probleme de matematică prin programare, un viitor clar. Crearea unei zone de competențe astfel încât România să nu fie asociată cu hackerii dintr-un anumit oraș, ci cu ideea de experți în securitate, asta poate să ajute la dezvoltări ulterioare pe mai multe planuri.

Evident, formarea continuă este ceva ce se întâmplă în NXP. Odată ce preluăm absolvenți îi primim fie la internship, fie în programe de profiling, o analiză a ce știe, ce nu știe, înțelegem care este profilul fiecăruia, care sunt dorințele și aplicăm un plan de dezvoltare personalizată.

Putem să consumăm toți acești bani care sunt la dispoziție, sperăm că vom obține încrederea pentru a face investiții ulterioare, dar câteodată nu e chiar atât de ușor…

Sesiunea de Q&A:

Poate fi revigorată tradiția în semiconductori, din ce vedeți în industrie în general, nu doar din ce faceți dvs?

Șansă există, depinde de coerența noastră în investiții. Vorbim de investiții de miliarde, nu dau exemple de alte state care au făcut astfel de investiții, au sprijinit firme… Există deschidere din partea firmelor, există un plan, această Platformă națională pentru tehnologii semiconductoare, care pune împreună institute de cercetare, firme, pentru a avea o linie de fabricație, de prototipuri. Trebuie să avem dincolo de cunoștințe teoretice și cunoștințe practice. Contează, repet, coerența- fără continuarea investițiilor toate liniile experimentale se vor opri la un moment dat. Evident, toți experții care îi vom crea vor trebui să își găsească alteva de lucru… Este o moară, trebuie angrenată și menținută în mișcare. Potențial există, trebuie însă să fim conștienți de nivelul investițiilor necesare, de nivelul de resurse, nu doar umane- infrastructură, energie, apă, sunt multe lucruri. Da, primul pas a fost făcut, incepem să mergem înainte de a alerga…