De profesie sociolog, parlamentarul PDL Vasile Gherasim susține că la scară istorică, generațiile numeroase născute după Decretul 70/1966 au reprezentat în primul rând o pierdere economică pentru societatea românească.
„Gândiți-vă că la 4 ani a fost nevoie de mai multe grădinițe, care s-au construit pentru ei. La 7 ani a fost nevoie de mai multe școli. Personal angajat suplimentar în sistemul educațional, manuale gratuite, cheltuieli cu educația și sănătatea pentru aceste generații numeroase au fost uriașe, iar din punct de vedere al eficienței au avut un impact zdrobitor pentru economie.
Mai târziu, când au terminat liceul au devenit un surplus de forță de muncă de care economia comunistă din anii 80 nu mai avea nevoie. S-a creat astfel un disconfort social, o disperare individuală. Pentru că pe vremea aceea existau legile 24 și 25 care te obligau să muncești, te arestau de pe stradă dacă nu aveai loc de muncă. Or unde să muncești dacă uzinele dădeau negații pe repartițiile primite de absolvenții de învățământ?”
După 19-20 de ani de la nașterea primelor generații de decreței, când natalitatea era în scădere, investițiile făcute pentru educarea decrețeilor au devenit inutile. „S-au închis școli, grădinițe, s-au transformat în ateliere meșteșugărești o vreme”, explică Gherasim.
Decrețeii, deștepți dar nu pentru România
Câștigul acestor generații numeroase e deocamdată doar în plan individual:
„Inflația de forță de muncă și de absolvenți a dus la o nevoie mai mare de pregătire individuală, tocmai pentru a face față numărului mare de concurenți. Așa se face că în 90 România era cunoscută peste graniță pentru deosebitele capacități profesionale ale populației. Din păcate de asta au profitat mai degrabă societățile occidentale și mai puțin România, care și-a pierdut imediat după 1990 vârfurile profesionale.
În momentul în care generațiile de decreței au ieșit din perioada în care s-au educat și profesionalizat pe cheltuiala statului, și ar fi trebuit să producă pentru binele aceluiași stat, a intervenit deschiderea granițelor și emigrația. Cea mai mare avere a unei țări este forța de muncă. Din păcate la noi a lipsit programul ulterior care să valorifice numărul mare și buna pregătire a decrețeilor. Chiar și acum, reprezentanții acelor generații numeroase care s-au născut atunci, și au mai rămas în țară, nu sunt fără serviciu, pentru că sunt foarte bine instruiți”, zice Gherasim.
Parlamentarul PDL nu consideră că peste 20 de ani situația raportului salariați- pensionari va fi mai explozivă ca acum, pentru că merge pe principiul că până atunci decrețeii se vor fi asigurat singuri cu pensii private: „Pensia este o cheltuială retrocedată, după ce persoana respectivă a contribuit la dezvoltarea spocietății în perioada activă. Și cei care muncesc acum, dacă au contribuit la sistemul de pensii, vor avea pensii. Toți care au muncit, fie aici, fie în străinătate, vor avea pensie. Apoi pensia privată este încă o soluție”.
Urmărește-ne pe Google News
