La obiect

Numărul prezentărilor la Camera de Gardă – echivalentul a mai mult de un sfert din locuitori. Din total, 20% nu sunt urgențe

Peste cinci milioane de prezentări au fost înregistrate anul trecut la Unitățile de Primiri Urgențe (UPU) sau Compartimentele de Primiri Urgențe (CPU), conform Raportului 2018… Mai mult

05.09.2019

Chestiunea

Gripă la Berlin, Bucureștiul face febră: cel mai mare partener pentru exporturile românești se apropie de recesiune tehnică

Problemele economice ale Germaniei, precum cea a scăderii peste așteptări a comenzilor din industrie, multiplică probelemele României. Economia acesteia depinde de cea a Germaniei în… Mai mult

05.09.2019

Chestiunea

Economia crește, volumul creditelor noi pentru firme a scăzut sub jumătate din total. Prudența băncilor versus prudența companiilor

Ponderea creditelor noi acordate companiilor a coborât până la numai 42% din totalul creditelor noi, pe primele șapte luni ale anului 2019. Tendința de scădere… Mai mult

05.09.2019

La obiect

Cheltuielile pentru sănătate în România – cea mai joasă cotă din UE și la mare distanță de Bulgaria

România figurează pe ultimul loc între statele UE în ceea ce privește sumele cheltuite pentru sănătate ca procentaj în PIB, potrivit celor mai recente date… Mai mult

04.09.2019

Cronicile

Valentin Naumescu / Este într-adevăr posibilă o negociere Trump-Putin pe sistemul antirachetă din România și Polonia?

de Valentin Naumescu 6.1.2017

valentin-naumescu1111Puncte cheie:

  • Dacă aș răspunde din start din păcate, da”, probabil mulți cititori și-ar găsi satisfăcută chiar din primul rând curiozitatea aflării răspunsului pe care îl ofer eu la această întrebare esențială, spinoasă și dramatică pentru viitorul paradigmei de securitate a regiunii noastre, dar ar fi cu siguranță o percepție simplificată excesiv, ceea este de evitat. Situația se arată în realitate mult mai complicată și mai nuanțată decât ar presupune o asemenea abordare, în alb și negru, și cred că e bine să încercăm detalierea ei în cuprinsul articolului, nu în sumar;

  • Interviul incendiar din 4 ianuarie a.c.. al fostului director interimar al CIA, Michael Morell, în care acesta indică intenția președintelui Putin de a negocia o înțelegere cu președintele Trump1, care să includă, printre altele, o stopare a programului american antirachetă pe componentele din Flancul Estic al NATO (România și Polonia) în schimbul unei acțiuni militare comune împotriva ISIS în Siria/Orientul Mijlociu, este o întărire neașteptat de rapidă și de explicită a ceea ce am scris, poate mai vag, pe 9 noiembrie anul trecut, a doua zi după alegerile prezidențiale din Statele Unite, anume că “până în martie-aprilie trebuie să ne așteptăm la un summit Trump-Putin, care va marca începutul negocierii unui „deal” SUA-Rusia pe un pachet mai complex de teme”2;

  • Schimbarea curentului politic în lumea occidentală și a ordinii globale/sistemului de relații internaționale este un proces insidios început cu ani în urmă, în care Brexitul și alegerea lui Donald Trump sunt doar simptome foarte vizibile, și nu cauze, adevăratul resort fiind acumularea unor nemulțumiri crescânde (nejustificate, în opinia mea, în raport cu starea reală a lumii și a Uniunii Europene), la baza societăților din spațiul euroatlantic, nemulțumiri alimentate și speculate copios de actori politici direct interesați de destructurarea Sistemului, dar și, involuntar, de mijloacele media avide de știri negative;

  • Sistemul strategic de apărare antirachetă al Statelor Unite nu este un proiect al administrației Obama, ci datează din anii ‘80, din timpul îndrăgitului președinte republican Ronald Reagan3, valoarea lui politică și simbolică uriașă pentru puterea Americii făcându-l astăzi greu de anulat de către președintele Trump, fără a-și cauza singur daune importante de imagine, chiar la nivelul electoratului conservator și al mediilor militare care se pare că l-au susținut în drumul spre Casa Albă;

  • Menținerea scutului antirachetă nu este însă doar o chestiune de imagine pentru președintele Trump, ci în primul rând una de excepțional interes strategic, politic și militar pentru Statele Unite, mai ales în condițiile înarmării intensive a Rusiei și a Chinei dar și a slăbirii Uniunii Europene, un proiect valoros, pe care mă îndoiesc că apropiații lui Trump din primul cerc al puterii de la Washington nu vor avea argumente să îl susțină în fața președintelui, tocmai în acest context delicat al rebalansărilor și redefinirii ordinii mondiale;

  • Scutul antirachetă din Europa este o neprețuită resursă de negociere a puterii Statelor Unite la nivel global și regional, ceea ce îi va asigura, aparent paradoxal în raport cu miza negocierilor despre care vorbim, supraviețuirea și perpetuarea pe termen lung, chiar dacă în forme diferite, variabile. Cu alte cuvinte, Trump ar putea negocia oricând și orice pe subiectul scutului (sunt o mulțime de chestiuni tehnice care pot fi ajustate din mers, fără ca publicul local să ia act de recalibrarea proiectului, de dinamica parametrilor lui) dar nu va opri și nu va demonta instalațiile, tocmai fiindcă existența în sine a scutului oferă un imens ascendent și un beneficiu de negociere a puterii americane. Iar Putin știe perfect acest lucru și tocmai de aceea l-ar vrea dispărut complet;

  • O desființare totală și definitivă a scutului, ca și orice altă formă de dezangajare militară din Europa, pentru vremelnice avantaje și concesii ale Rusiei, în Ucraina sau în Siria, ar duce la o teribilă și ireversibilă depreciere a puterii și influenței Statelor Unite în peninsula europeană, pe zona sensibilă de contact cu marele bloc continental al Eurasiei.

*

Scutul antirachetă este un excepțional instrument al puterii formale și informale americane în Europa și o neprețuită resursă de negociere a acestei puteri în relațiile bilaterale cu alte state, fie mai mari, precum Rusia, fie mai mici, precum Polonia sau România. Dar, prin extensia semnificației sale strategice, aceea de garant simbolic al securității aliaților, scutul are un efect indirect și o influență puternică și asupra întregii Uniuni Europene, deci inclusiv asupra puterii și autorității politice a nucleului franco-german în Europa Centrală. Poate nu întâmplător ministrul de Externe al Germaniei se opunea nu demult acestui proiect, considerându-l contraproductiv, respectiv o țintă” pentru alte mari puteri. Poate că altceva voia să spună, și lumea nu prea l-a înțeles…

Interviul fostului director al CIA și ideea că noul președinte american ar putea negocia cu Vladimir Putin existența scutului antirachetă de la Deveselu a stârnit, așa cum era firesc, îngrijorările celor conștienți de riscurile schimbării paradigmei de securitate a regiunii. Un Trump ghidat de impulsul de a arăta că schimbă politicile Americii ar putea oricând pretinde că negociază acest instrument al puterii externe a Statelor Unite. Un Trump inteligent (sau bine consiliat) nu îl va desființa însă niciodată. E ca și cum ai dispune de o unealtă miraculoasă, aflată sub controlul tău total, pe care ți-au lăsat-o moștenire generațiile trecute, amplasată departe de casa ta, în curtea altora, pe care este cu ochii toată lumea și de care toți vor să vorbească (de bine sau de rău), pe care prietenii o admiră și de care dușmanii se tem, și pe care poți să o folosești în chip variabil, pe care poți să o transformi oricând în orice, să o dai mai tare sau mai încet, ca butonul de la stația de amplificare, dar la care este evident că nu ai niciun interes să renunți complet. Scutul antirachetă este steagul puterii Statelor Unite înfipt în Estul Europei, spre disperarea Rusiei, o unealtă de stimulare sau de constrângere, de fidelizare a aliaților sau de descurajare a rivalilor, de la caz la caz. De ce să renunți complet la o asemenea resursă de putere?

Și totuși, Trump va negocia cu Putin. Va negocia pentru simplul motiv că a promis în campanie că o va face și pentru că vrea să arate alegătorilor americani că el este altfel decât Obama, tot așa cum Obama a fost aproape obsedat, timp de opt ani, să arate că nu face lucrurile ca George W. Bush. Chiar și atunci când o politică diferită, doar de dragul forțării diferenței, s-a dovedit neinspirată. Nu am așadar nicio îndoială că negocieri ruso-americane la nivel înalt vor avea loc, în următoarele luni. Dar, la urma urmei, nu asta este ceea ce ne înfioară aici, în această regiune de frontieră dintre lumi. Nu e neapărat un lucru rău că liderii unor mari puteri se întâlnesc și negociază, în fond asta este esența politicii și a diplomației, este datoria lor să o facă. Evident, nimeni nu vrea război între marile puteri. Ceea ce ne interesează sunt însă posibilele consecințe ale acestor negocieri. Iar istoria națiunilor mici a arătat că nu întotdeauna negocierile și înțelegerile dintre marile puteri le-au adus celor dintâi mai multă fericire.

Unele subiecte ale acestor discuții le vom afla probabil în primăvară, unele mai târziu, peste ani, iar altele (anexele) poate niciodată. Este foarte posibil ca Putin să introducă și subiectul scutului antirachetă pe agendă, chiar dacă, spun încă o dată, un Trump inteligent (sau bine consiliat) ar putea, prin acceptarea acestei discuții exploratorii, doar să testeze cât de tare își dorește Putin să vadă desființată această instalație, cât de tare o urăște și cam ce ar fi dispus să ofere sau să facă pentru ca Statele Unite să o închidă pentru totdeauna. Sistemul antirachetă poate avea o geometrie variabilă, se poate plia pe nevoile și interesele strategice ale Statelor Unite, aflate în dinamică (de altfel, așa a fost mereu), poate fi ajustat, croit după necesitățile timpului, recalibrat, încărcat cu tot felul de tehnologii sau lăsat ca punct de decor militar, dar nu va fi închis.

Atâta timp cât au la îndemână “instalația” și supremația tehnologiei lor militare, americanii vor deține controlul relațiilor de putere, și în afara NATO, și în interiorul Alianței. Dacă vor pierde supremația militară și prezența strategică, vor pierde și controlul politic. Ești interesant pentru ceilalți numai în măsura în care stăpânești instrumentul minune, bagheta magică, oricare ar fi aceea, să-i zicem, printr-un cuvânt-sinteză, puterea. Ești așadar puternic, respectat sau temut atâta timp cât ai asupra ta “morcovul și bățul”, în acest caz garantarea securității prietenilor și descurajarea dușmanilor. Nu pot să cred că administrația Trump nu va înțelege ce privilegiu are să moștenească un asemenea instrument de putere de la predecesorii lor sau că s-ar putea gândi, fie și numai pentru o clipă, să renunțe la el.

Dar de ce vrem noi scutul? Ce ne trebuie nouă, vorba lui Putin, așa ceva? Aceasta e poate întrebarea cea mai simplă din toată discuția pe tema instalației de la Deveselu. Și totuși, nu voi alege răspunsul politic și militar clasic, de manual, pe care îl știm toți, ci pe cel cultural (în sensul cel mai larg al termenului), care poate suna cel mai naiv în contextul actual, dar în care eu cred cel mai mult. Este vorba, în subsidiar, de sentimentul unei națiuni mici care a învățat, de-a lungul istoriei ei chinuite, că dacă nu e cu unii, e cu ceilalți. România nu e Elveția. Nimeni nu poate fi Elveția în această regiune a Europei (doar Dodon e pur și simplu caraghios când se face că nu înțelege despre ce este vorba și clamează neutralitatea provinciei dintre Prut și Nistru). În partea noastră de lume, pe falia aceasta instabilă și imprevizibilă, ori ești cu americanii, ori cu rușii. Românii știu asta instinctiv, chiar și cei fără pretenții savante. Ideea nu e că ne plac mai mult rachetele americane decât rachetele rusești. Rachetele sunt rachete, și la Vest, și la Est. Ideea este ce valori apără aceste rachete, ce model de viață protejează ele. Și, oricât s-ar strădui unii să demonizeze America, românii au fost atrași întotdeauna de American Dream, nu de Russian Dream, și înainte de război, și în timpul comunismului, și după comunism. Rusia nu a fost niciodată atractivă aici.

Pierderea scutului ar fi un enorm pas înapoi al Americii în ecuația globală și regională de putere, ca să nu mai vorbim de sentimentul de trădare pe care l-ar crea în aceste țări. Poate că Europa Centrală și de Est nu (mai) are o pondere semnificativă în prioritățile strategice ale Americii de astăzi, poate că rivalitatea cu China va deveni curând mai acerbă decât cea cu Rusia, dar e bine de știut că părăsirea locului ar fi ireversibilă, cel puțin la nivelul unei generații, iar o eventuală tentativă de reintrare, peste ani, ar necesita costuri imense, de toate felurile.

Multe se pot schimba în sistemul relațiilor internaționale în anii următori, dar nu cred că America lui Trump își va negocia cu adevărat ieșirea din scenă, pentru că orice preț ar obține ar fi, de fapt, prea mic. Ar fi o greșeală de neiertat. Influența americană asupra acestor state și societăți ar fi drastic redusă. Pierderea Europei, în care oricum cea mai mare influență a rămas în jumătatea dintre Germania și Rusia, ar fi o autoamputare a puterii americane pe plan global. Abandonarea rolului de protector, fie și simbolic (am mai explicat, cu alte ocazii, de ce scutul antirachetă nu este un garant militar absolut, ci mai degrabă unul politic) ar distruge rapid capitalul de încredere pe care America și l-a construit de-a lungul ultimelor decenii în această regiune.

Lăsarea în urmă a unui vid de putere ar deschide cu adevărat poarta pentru pătrunderea, discretă sau explicită, prin fibra optică de internet sau cu bocancii, a altor giganți. Este motivul pentru care cred că, deși supus negocierilor, scutul antirachetă va rezista. Chiar dacă nu vom ști niciodată cu adevărat ce este în carcasa metalică pe care o vedem la televizor și ce poate să facă în mod concret instalația respectivă. Ideea că ceva american foarte special este acolo e un semnal suficient de puternic atât pentru noi, să-l vrem în continuare, cât și pentru cei din jurul nostru, să-l vadă demontat.

1 https://www.thecipherbrief.com/column/network-take/intelligence-trump-putin-and-russias-long-game-1091

3 http://www.atomicarchive.com/History/coldwar/page20.shtml

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 6.1.2017

Lăsați un comentariu


Stiri

PSD propune un pact pentru păstrarea pensiilor și salariilor la bugetari. Victor Ponta acceptă – celelalte partide îl ignoră

Vladimir Ionescu

Premierul Viorica Dăncilă le-a propus, pe Facebook, tuturor partidelor, să semneze un pact prin care să se angajezeastfel de document că nu vor tăia salariile… Mai mult

Stiri

ANAF: Au fost returnate toate taxele auto cerute înapoi – 6 miliarde de lei, pentru 2 miliaone de români

Vladimir Ionescu

Statul a onorat toate cele două milioane de cereri pentru returnarea taxei auto, suma totală fiind pe aproximativ șase miliarde de lei, a declarat sâmbătă… Mai mult

Europa

Ungaria a respins Digi Communications N.V. de la licitația pentru frecvențele 5G

Iulian Soare

Autoritatea Maghiară pentru Media și Telecomunicații (NMHH) a luat decizia de respingere a participării societății Digi Communications N.V. la licitația pentru utilizarea frecvențelor 5G în Ungaria. Societatea… Mai mult

Europa

Rusia anunță un summit pe tema procesului de pace din Ucraina, dar pune trei precondiții

Iulian Soare

Kremlinul a sugerat vineri că un summit între liderii Rusiei, Ucrainei, Germaniei și Franței ar putea fi organizat luna viitoare, cu scopul de a discuta… Mai mult

Stiri

BNR: Datoria externă a crescut cu 8,5 mld euro în primele 7 luni, investiţiile străine directe au crescut pe 7 luni, dar rămân în stagnarea multianuală.

Adrian N Ionescu

Investiţiile străine directe (ISD) au crescut cu 22,3% în primele şapte luni din 2019 faţă de perioada similară din 2018, până la 2,916 miliarde de… Mai mult

Stiri

INS: Afacerile din comerţul cu autovehicule au stagnat în iulie dar se mențin pe creștere pe primele 7 luni ale anului

Adrian N Ionescu

Comerțul cu autovehicule a scăzut marginal cu 0,8% în iulie 2019 față de luna anterioară, dar se menține în creștere cu 7,9%, în serie ajustată… Mai mult

Stiri

Serghei Lavrov, după scandalul de spionaj din Bulgaria: Unele state din Balcani ajung sub influenţa NATO în pofida voinţei populare

Iulian Soare

Unele state din Balcani au ajuns sub influenţa Alianţei Nord-Atlantice în pofida voinţei majorităţii cetăţenilor, a declarat ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov. “Cât priveşte… Mai mult