Valentin Naumescu / De ce a mușcat Maia mărul otrăvit? Criza Republicii Moldova și capcana Rusiei

Puncte cheie:

• Cea mai săracă țară a Europei riscă să devină, văzută dinspre Uniunea Europeană, „Venezuela de peste Prut”, adică un stat lipsit de credibilitate (ca să nu spunem chiar eșuat), captiv față de Rusia, cu doi președinți, doi premieri și două guverne care se luptă pentru putere, cu oameni în stradă și sub amenințarea unei căderi economice grave, dar, culmea, sub oblăduirea Marilor Puteri aflate, iată, în consens (Rusia a convins SUA și UE să accepte „soluția imorală” a unei coaliții de partide care se vor dovedi curând incompatibile ca valori şi principii);
• Domnul Plahotniuc şi guvernarea sa coruptă şi abuzivă au făcut atât de mult rău Republicii Moldova pe plan intern şi extern încât, până la un punct, coaliţia ACUM-PSRM i se poate imputa, deşi este straniu să observăm cum atât de mulţi oameni de bună credinţă uită (sau se fac că uită) ce partid otrăvit de ură anti-occidentală şi anti-românească este PSRM. Mulţi dintre aceşti susţinători entuziaşti (inclusiv în România) erau cei care până mai ieri puneau „valorile pe primul plan”. Acum de ce nu mai contează valorile, atât de evident diferite în cazul ACUM şi al PSRM? De ce au devenit toţi „pragmatici”? (vorba vine, căci a fi cu adevărat pragmatic nu înseamnă să nu ai valori şi principii şi nici să fii naiv);
• Faptul că Rusia şi-a impus finalmente „soluţia” (aducând socialiştii la putere, scăpând şi de Plahotniuc) arată că SUA şi UE oricum nu mai aveau planuri cu Republica Moldova iar acest consens comod li se pare o uşurare. Rusia va fi prezentă masiv de acum înainte în politica de la Chișinău, pentru că ACUM le-a deschis larg poarta socialiştilor, în timp ce după comunicatele de presă în care au dat binecuvântarea, SUA și UE se vor distanța și o vor lăsa pe Maia cu rușii pe cap;
• Voi încerca mai jos să explic viziunea mea asupra acestei crize și capcana în care s-a intrat, chiar dacă nu este deloc ușor de trasat o linie clară a adevărului iar în acest climat emoțional intens opțiunile sunt împărțite pe criterii partinice și ideologice;
• Sunt două teme mari și distincte de discuție aici – cea de drept constituțional (statul de drept) și cea politică (democrația). Ambele teme corespund unor valori fundamentale ale Uniunii Europene. Dar nu trebuie amestecate;
• Din punct de vedere juridic, Guvernul Maia Sandu este valid și legitim, fiind învestit de un parlament care nu fusese dizolvat de președintele Dodon. Putea fi dizolvat (deşi şi expirarea celor trei luni este discutabilă), dar oricum nu a fost. Astfel încât, Parlamentul fiind nedizolvat (Curtea Constituțională nu poate dizolva Parlamentul) este limpede că și deciziile luate sâmbătă de acest Parlament sunt valabile, deci Guvernul Sandu este absolut legitim. Dar nu aceasta este problema la care mă voi referi, ci la lipsa de oportunitate politică, la inadecvarea acestui guvern al unei coaliții ACUM-PSRM, cu alte cuvinte la faptul că Blocul ACUM a intrat într-o combinație în care nu trebuia să intre, fiind preferabil să stea deoparte în perioada următoare, indiferent dacă s-ar fi format sau nu un alt guvern, indiferent dacă s-ar fi declanșat sau nu alegeri anticipate;
• Rusia a reușit până la urmă să speculeze în favoarea ei o temă reală din politica Republicii Moldova, oligarhizarea și corupția guvernării și administrației, convingând SUA și UE dar, iată, chiar și pe liderii ne-experimentați ai Blocului ACUM, să renunțe la principiul strategic pro-occidental consacrat în ultimii 10 ani, care asigura cum-necum majorități parlamentare pro-europene și ținea forțele pro-ruse departe de guvernare, pentru a accepta un așa-zis joc „pragmatic” (adică un compromis îngrozitor), un pretins program de „dezoligarhizare” (presimt că marota aceasta li se va întoarce ca un bumerang peste față liderilor ACUM peste câteva luni, un an, când vor începe să apară eșecurile și neputințele acestui guvern fragil) și, ca perspectivă nu foarte îndepărtată, acceptarea planului rusesc de federalizare a statului moldovean, cel pe care până și Voronin îl respinsese, adică un nou pas spre dezintegrarea statală și căderea sub controlul politic definitiv al Moscovei. Dar ca Moscova să ajungă să conducă Republica Moldova prin mâna Maiei Sandu (via PSRM şi Parlament), astea da triumf tactic al Kremlinului şi maximă umilinţă pentru cetăţenii moldoveni;
• Ca să îmi precizez concluzia întregii evaluări chiar de la început, punctul meu de vedere este că Maia Sandu și Blocul ACUM, depozitarii speranței de schimbare în bine a Republicii Moldova, s-au grăbit și au făcut o imensă greșeală acceptând cadoul otrăvit al Moscovei, respectiv formarea monstruoasei coaliții cu Partidul Socialiștilor (intens pro-Rusia și profund anti-românesc și anti-occidental), asumând un guvern care are sprijinul real a doar 26 din 101 de deputați și care va sfârși prin a fi bătaia de joc a Parlamentului și a celorlalte partide (cam ca Guvernul Cioloş în 2016, depinzând de „sprijinul” parlamentar al PSD-ALDE-UDMR, dar cel puţin echipa guvernamentală a domnului Cioloş nu reprezenta atunci un partid ci un grup de tehnocraţi);
• Și ca să nu se interpreteze (voit) eronat, eu nu susțin în niciun caz că Blocul ACUM ar fi trebuit să guverneze alături de PD-ul lui Plahotniuc, ci pur și simplu că liderii PAS și PDA trebuiau să stea deoparte de această mizerie a contextului politic actual, să nu facă nicio coaliție și să se pregătească pentru următoarele alegeri, pe care ar fi avut șansa să le câștige.

*

Știu că vorbesc contra curentului zilei, că lumea pare momentan entuziasmată de „soluția politică” mirobolantă de la Chișinău, moșită de Rusia, SUA și UE. Soluţie din care, între paranteze fie spus, foarte bine că România nu face parte şi nu a girat această coaliţie. Îmi voi apăra și explica însă opinia personală asupra crizei și consecințelor acesteia, spunând din start că legitim nu înseamnă neapărat și bun. Guvernul Maia Sandu este valid și legitim, dar decizia politică luată de Blocul ACUM este fundamental greșită și va fi regretată.

O axiomă politică de bun simț îți spune că nu e cazul să asumi guvernarea, ca partid sau alianță, când ești abia a treia forță politică din parlament și ai doar 26 din 101 deputați. De fapt, fiind pe locul al treilea, nici nu ai câștigat alegerile iar din punct de vedere democratic e discutabil dacă ești cel mai în măsură să guvernezi. E clar că vei fi la mâna partenerului mai mare (PSRM cu 35 de deputați), care în niciun caz nu are interesul să îți facă ție o guvernare reușită, ci dimpotrivă. Dodon și PSRM nu vor asuma nimic din eșecurile și neputințele eventualului guvern Maia Sandu (dacă va rămâne în funcție) și îi vor face viața un calvar.

Ce fel de buget va face, de exemplu, Maia Sandu, cu aprobarea PSRM? Ce reforme administrative și economice? Ce politici educaționale și culturale, cu aprobarea Moscovei? Astea sunt lucrurile pe care le face un guvern serios, dacă le face. Nu doar epurarea anunţată a membrilor PD din administraţie.

Faptul că anexa regimului Plahotniuc (Curtea Constituţională) a dat nişte decizii aberante, discreţionare, pur politice, în favoarea PD, este evident. Asta o ştim şi noi foarte bine din România, căci aceste aşa-zise „curţi” (ele nici nu sunt instanţe adevărate, formate din judecători de carieră, ci „camere mascate ale parlamentului”, numite politic de majoritatea aflată la putere la un moment dat, pentru a o proteja în momente critice) s-au descalificat demult în ochii opiniei publice şi ai specialiştilor în drept constituţional şi trebuie regândite din temelii. Deci, Guvernul Maia Sandu este valid şi perfect legitim, fiind învestit de un Parlament aflat în exerciţiul funcţiunii, căci singurul care poate dizolva legislativul este preşedintele republicii. Ar trebui pus punct rapid acestei discuţii futile.

Mult mai importantă mi se pare întrebarea şi uimirea cu privire la acceptarea de către Maia Sandu şi liderii promiţători ai ACUM a coaliţiei otrăvite cu PSRM. În opinia mea, ACUM trebuia să stea deoparte de orice combinaţie, să nu facă nicio coaliţie, nici cu PSRM, nici cu PD. Ar fi câştigat următoarele alegeri. Obiectivul dezoligarhizării nu mi se pare suficient. Preţul plătit va fi prea mare. Este ca şi cum ai deschide larg poarta unei bande de duşmani de o viaţă, de care ştii că te despart valori şi principii ireconciliabile, despre care ştii că sunt teleghidaţi şi finanţaţi de centrul de putere care a făcut cel mai mult rău în istorie românilor moldoveni, care sunt şi duşmanii înverşunaţi ai fraţilor şi prietenilor tăi, invitându-i înăuntru pentru a te scăpa de un vecin din curte care a devenit insuportabil. Bun, în prima fază te vor ajuta şi îl vor snopi în bătaie pe respectivul, dar apoi se vor ocupa de tine şi, la strigătele tale de ajutor, nu va mai veni nimeni, pentru că tu le-ai deschis şi i-ai poftit înăuntru. De exemplu, Zinaida Greceanîi, cea votată de ACUM pentru a deveni speaker (preşedinte) al Parlamentului, este ultimul premier (2008-2009) al regimului comunist al lui Voronin. Pentru asta au luptat în stradă tinerii la Chişinău, în aprilie 2009?

Guvernul Maia Sandu este un guvern de sacrificiu. Nu ştiu dacă va dura câteva luni sau un an dar ştiu că nu va fi lăsat să facă nimic bun şi relevant pentru occidentalizarea Republicii Moldova şi apropierea de România. Maia Sandu şi Andrei Năstase, împreună cu partidele lor, puteau reprezenta alternativa credibilă la actualele partide, o speranţă pentru tineri. Este important să vii la guvernare, bineînţeles, dar atunci când câştigi alegerile şi ai susţinere parlamentară reală, nu când ţi se întinde un măr otrăvit. Toate la timpul lor. Nu acesta era momentul Maiei Sandu, ci peste patru ani.

De ce, Maia?