fbpx Modifica setari cookieuri

La obiect

Producția agricolă 2019 – scădere istorică a valorii brute adăugate în economie

Valoarea producției agricole a scăzut în 2019 cu 3,8% în termeni reali față de anul precedent, potrivit datelor semidefinitive comunicate de INS. Ponderea sectorului vegetal… Mai mult

27.07.2020

Chestiunea

Document / Proiectul pentru munca flexibilă: nu se fac concedieri colective, managementul nu primește bonusuri pe perioada aplicării Kurzarbeit

Angajatorul poate reduce unilateral timpul de muncă al salariaților cu cel mult 50%, în situații excepționale precum epidemia de coronavirus, conform proiectului de OUG prin… Mai mult

23.07.2020

Europa

Document / Detaliile Acordului: 70% din granturi trebuie atrase în următorii 2 ani. Campionii negocierilor – lista statelor care au obținut bani suplimentari

Consiliul European a aprobat, la capătul a 5 zile de negociere, Cadru Financiar Multianual al UE pentru perioada 2021-2027, cu cea mai importantă componentă a… Mai mult

21.07.2020

Chestiunea

OECD: Ravagiile pe care le-a făcut criza Covid în segmentul IMM-urilor la nivel mondial

Peste un sfert (26%) din cele peste 30.000 de IMM-uri din întreaga lume ce au participat la un sondaj OECD au declarat închiderea activității între… Mai mult

20.07.2020

Valentin Lazea / Responsabilitate individuală şi complicități colective. Populismul economic și alte întâmplări

de Valentin Lazea , 7.8.2019

Cele două concepte din titlul acestui articol sunt definitorii pentru înțelegerea impasului moral în care se scufundă lumea în general şi România în particular. Să începem cu conceptul de responsabilitate individuală.

Istoricul britanic Paul Johnson arată în cartea sa ”O istorie a lumii moderne (1920 – 2000) ” modul în care, în secolul XX, noțiunea iudeo-creştină de responsabilitate individuală a fost aruncată la lada de gunoi. Mai mulți factori au acționat în acest sens. În mod surprinzător, unul dintre factori a fost descoperirea, de către Einstein, a teoriei relativității.

„La începutul anilor ’20 a început să circule, mai întâi la nivel popular, credința că nimic nu mai era  absolut (subl. ns.): timpul şi spațiul, binele şi răul, cunoașterea şi, mai presus de toate, valoarea. În mod greșit, dar probabil inevitabil, relativitatea se confunda cu relativismul” (op. cit.).

Un al factor l-au reprezentat teoriile pseudo-științifice ale lui Freud.

„….în analiza freudiană, conștiința personală, care s-a aflat chiar în centrul eticii iudeo-creştine şi a fost motorul realizării individualiste, a fost negată, fiind privită ca un simplu dispozitiv de siguranță, creat colectiv, pentru a proteja ordinea civilizată de înspăimântătoarea agresivitate a ființelor omenești”. (op. cit.)

Nu în ultimul rând, romanele lui Marcel Proust şi James Joyce au introdus în literatură tipul anti-eroului, a personajului lipsit de repere morale:

„Romanul secolului al XIX-lea fusese preocupat în esență de succesul moral ori spiritual al individului. „În căutarea timpului pierdut” şi ”Ulise” au marcat nu numai apariția anti-eroului, ci şi distrugerea eroismului individual ca element central în creația imaginativă, precum şi o sfidătoare lipsă de preocupare pentru ajungerea la un echilibru şi la verdicte morale. ”(op. cit.)

Această șubrezire a bazelor morale iudeo-creştine, îmbrățișată cu fervoare de intelectualitate şi de studențime, a facilitat apariția lui Lenin, Stalin, Mussolini şi Hitler. Căci toţi aceștia şi-au găsit discipoli, într-o primă etapă, printre elitele educate şi abia apoi, mult mai târziu, printre masele needucate.

Astfel încât nu trebuie să ne mire lipsa de responsabilitate prezentă astăzi în toată lumea, la nivelul elitelor.

Așa se explică succesul unor demagogi în marile democrații liberale, aşa se explică goana după câștiguri rapide – chiar dacă nesustenabile – ale industriei financiare, așa se explică încercarea disperată a băncilor centrale de a întinde la nesfârșit panta pozitivă a ciclului economic (nepermițând exercitarea rolului regulator al recesiunilor) etc.

*

În România, aceste tendințe le regăsim amplificate cu asupra de măsură. Este adevărat că, în religia locului, cea ortodoxă, spre deosebire de cea protestantă, noțiunea de responsabilitate individuală nu a ocupat niciodată un loc central. Aici vina este transferată cu ușurință asupra comunității, iar iertarea se acordă ușor. Aceste elemente fac ca o situație deja deficitară la nivel mondial să capete circumstanțe agravante în context românesc.

Iar rezolvarea, în ambele cazuri, trebuie să pornească de la reinstaurarea principiului responsabilității individuale. Un anume individ (şi nu o colectivitate) a promovat o lege proastă, un anume individ (şi nu o colectivitate) a făcut o fărădelege etc. Colectivitatea are, în toate aceste cazuri, rolul de complice (prin acțiune sau inacțiune), dar responsabilitatea nu e niciodată colectivă, ci doar individuală. Complicitatea nu este niciodată unanimă (există întotdeauna o minoritate care sesizează fărădelegea şi protestează împotriva ei). Ea nu este nici permanentă în timp, ci încetează de îndată ce făptuitorul fărădelegii îşi pierde legitimitatea.

*

Multe din evenimentele întâmplate în ultimii ani în România pot fi citite prin această grilă.

Un exemplu edificator în acest sens îl constituie relaxarea fiscală, promovată începând cu anul 2015 de toate guvernele României.

În loc să capitalizeze succesele macroeconomice la care s-a ajuns în perioada 2010-2015 cu prețul unor mari sacrificii, netezind astfel intrarea României în lanțurile de valoare adăugată după modelul grupului Visegrad şi un model de creștere bazată pe exporturi, o serie de prim-miniștri şi de miniștri de finanțe au preferat să risipească aceste realizări pe câștiguri electorale facile, reducând impozitele concomitent cu creșterea cheltuielilor sociale (salarii şi pensii).

Care ar fi  fost alternativa? Ținerea deficitelor bugetare sub control prin punerea în acord a filosofiei fiscale cu doctrinele politice. Astfel, social-democrații ar fi trebuit să propună electoratului cheltuieli sociale mari, dar şi impozite mărite. Liberalii ar fi trebuit să propună impozite mici, dar şi cheltuieli sociale scăzute ( am fi aflat astfel dacă electoratul român preferă un stat mare sau unul minimal).

În schimb, ambele partide au căutat să ia ce e mai bun din ambele lumi: impozite mici şi cheltuieli sociale mari, o combinație clar nesustenabilă. Echilibrul bugetar şi sănătatea finanțelor țării pe termen lung au fost sacrificate pe altarul populismului economic.

Or, populismul economic a fost definit de Sebastian Edwards şi de Rudiger Dornbush drept abordarea care consideră creșterea economică ca nefiind limitată de deficitele bugetare sau de inflație.

Exact de ce am avut parte în România în ultimii ani.

A existat o largă complicitate la acestă abordare? Categoric, da:

  • Antreprenorii s-au bucurat că vor plăti mai puține impozite;
  • salariații s-au bucurat că vor încasa salarii mai mari; politicienii s-au bucurat că vor primi mai multe voturi;
  • investitorii străini s-au bucurat de impulsionarea creșterii economice (fie ea şi nesustenabilă);
  • jurnaliștii s-au bucurat de bucuria generală (împinși de patronii lor sau de propriile credite contractate în perioada de boom).

Pe nimeni nu a interesat echilibrul şi sustenabilitatea economiei. Cu câteva  excepții, căci, aşa cum arătam, complicitatea nu este niciodată generalizată. Şi ea se va sfârși oricum, în momentul în care rezultatele negative ale acestor politici îşi vor cere nota de plată.

*

Putem analiza în aceeași cheie şi crimele de la Caracal, cu responsabilitatea făptașului/făptașilor şi cu complicitatea largă a organelor de ordine (prin acțiune sau prin inacțiune). La fel cum putem analiza multe alte fenomene din societatea românească.

Ca să schimbăm ceva, sunt necesari câțiva pași:

  • reinstaurarea responsabilității individuale şi numirea cu nume şi prenume (name and shame) a celor care comit fapte care nu sunt în folosul societății;
  • evidențierea celor care, în condiții de complicitate colectivă, au protestat şi au luptat contra legilor greșite/abuzurilor/fărădelegilor;
  •  întărirea memoriei colective în detrimentul știrilor pasagere, iluzorii şi neesențiale promovate de tehnologia modernă.

Toate acestea sunt însă condiționate de un sever examen de conștiință pe care ar trebui să ni-l facem fiecare, pornind de la întrebarea:

„modul în care îmi câștig eu banii aduce vreun folos sau aduce un prejudiciu colectivității şi societății în ansamblu?”
Căci nu pentru oricine e ușor să-și facă vilă şi să-și ducă soţia în vacanțe exotice făcând lucrurile corecte în viață.

***
Valentin Lazea este economistul șef al Băncii Naționale a României

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 7.8.2019

2 comentarii

  1. Eugen lascu
    8.8.2019, 9:39 am

    Excelent! Profund! Lucid! Erudit!

  2. Gheorghe Hriscu Romania
    10.8.2019, 8:19 am

    Responsabilitate individuală? GDPR? totul îmbracă forma ipocriziei.

    Lene, Minciună și Hoție – doar atât.

Lăsați un comentariu


Stiri

Guvernul Libanului a demisionat

Vladimir Ionescu

Ministrul Sănătății din Liban, Hamad Hassan, a anunțat luni demisia întregului guvern libian, decizia fiind luată sub presiunea faptului că mai mulți membri ai cabinetului… Mai mult

Stiri

Complexul Energetic Oltenia are nevoie de 7 mld. lei pentru investiții în producția pe gaze și din regenerabile

Adrian N Ionescu

Restructurarea producției Complexului Energetic Oltenia ar urma să coste circa 7 miliarde de lei doar pentru investiția în conversia grupurilor de producție pe cărbune în… Mai mult

Stiri

Redeschiderea Dosarului 10 august / Curtea de Apel București și-a declinat competența și trimite cazul la Tribunal

Vladimir Ionescu

Curtea de Apel Bucureşti (CAB) a decis, luni, că nu are competenţa materială să judece cererea DIICOT de redeschidere a anchetei împotriva foştilor şefi ai… Mai mult

Stiri

Cel mai mare număr de decese înregistrat în luna iunie din ultimii 10 ani

Mariana Bechir

În luna iunie, în România au decedat 21.073 de persoane, cu 824 mai multe decât în luna mai şi cu 544 mai multe decât în… Mai mult

Stiri

DOCUMENT / Proiect de HG: Lista bolilor contagioase ce impun izolarea bolnavului

Vladimir Ionescu

Guvernul a întocmit lista de boli infecțioase pentru care se poate institui izolarea persoanelor bolnave cu semne şi simptome. Bolile contagioase vizate au fost stabilite… Mai mult

Stiri

3.000 de protestatari arestați în Belarus: Lukașenko acuză amestecul Cehiei în organizarea de proteste

Iulian Soare

Preşedintele Belarusului, Aleksandr Lukaşenko, a declarat luni că manifestațiile împotriva realegerii sale, reprimate violent de forțele de ordine, au fost „teleghidate” din străinătate. În urma… Mai mult

Europa

Olaf Scholz, varianta social-democraților germani pentru postul de cancelar

Iulian Soare

Social-democrații germani l-au propus luni pe Olaf Scholz, ministrul de finanțe și cel mai popular politician al partidului, să îi succeadă cancelarei Angela Merkel la… Mai mult