Într-o prezentare recentă făcută de o echipă a FMI (“How to Get Back on the Fast Track?”) se găseşte un grafic care spune mai mult decât o mie de cuvinte despre modelul economic de dezvoltare urmat de România.
Graficul cu pricina (alăturat) compară ritmurile de creştere economică şi, respectiv, compoziţia creşterii economice din semestrele I şi II ale anului 2015 în două grupe de ţări: CEE (Cehia, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria), respectiv SEE-EU (Bulgaria, Croaţia si România).
Ce se poate remarca în privinţa ritmului de creştere economică (bulinele negre) este că acesta e relativ similar în cele două grupuri de ţări, ba chiar un pic mai rapid în CEE decât în SEE-EU. Ceea ce diferă fundamental este compoziţia creşterii economice: în timp ce în ţările CEE ea este împărţită echilibrat între consum (albastru), investiţii (roşu) şi export net (gri), în ţările SEE-EU creşterea este puternic dezechilibrată în favoarea consumului şi în detrimentul exportului net. Cu alte cuvinte, aceeaşi rată de creştere este obţinută, în primul caz, cu un mix echilibrat de componente, iar in al doilea cu un mix dezechilibrat, care mai devreme sau mai târziu va impune o corecţie dureroasă.
De ce această corecţie este inevitabilă? Deoarece creşterea în exces a consumului, fără o contrapartidă în producţia proprie, va duce la o creştere a importurilor (un export net negativ) care va fi finanţat pe datorie. Acest mecanism poate să funcţioneze doar atâta timp cât: a) datoria externă nu e foarte mare (a României, de circa 55 la sută din PIB, este măricică), sau b) pieţele externe nu se învolburează datorită unor terţe cauze (Brexit, Grecia, China, dobânzile Fed etc.). Astfel, o ţară care optează pentru un model de creştere dezechilibrat va fi întotdeauna mai vulnerabilă decât o ţară care optează pentru un model de creştere echilibrat.
Ironia sorţii şi marele regret este că, în perioada 2010 – sem. I 2015, România se îndrepta, graţie reformelor întreprinse, către un model de creştere echilibrat, precum al ţărilor din grupul Vişegrad. În vara anului 2015, din raţiuni electorale, clasa politică în ansamblul său a decis să abandoneze acest model virtuos şi să se intoarcă la modelul de creştere “balcanic”, bazat pe consum, care a mai prevalat între 2004 şi 2008. Scăderile de taxe şi creşterile salariale fără suport în creşterea productivităţii muncii fac parte din această strategie. Mesajul subliminal este: “Consumaţi, consumaţi, consumaţi (pe datorie)”.
Era de aşteptat ca populaţia, în mare majoritate săracă şi fără cultură economică, să aplaude această intoarcere de 180 de grade a politicii. Ceea ce nu era de aşteptat este reacţia timidă/inexistentă a mediului de afaceri şi îndeosebi a exportatorilor, pe care modelul virtuos îi favoriza, iar modelul prezent îi dezavantajează.
Pentru a spune lucrurile pe şleau, România se găseşte la o răscruce la care elitele acestei ţări ar trebui să explice populaţiei şi să o facă să aleagă între un model de creştere echilibrat, central-european, mai puţin expus riscurilor externe şi un model de creştere dezechilibrat, balcanic, supus toanelor creditorilor internaţionali.
***
Valentin Lazea este economistul-șef al BNR. Părerile expuse sunt personale şi nu implică instituţia BNR.
Urmărește-ne pe Google News
5 răspunsuri
Din pacate Romania nu are elite care sa isi asume ceva. A astepta ca populatia sa faca alegerile delicate si sa ia deciziile dureroase e o prostie. Propunerea dumneavoastra nu face decat sa confirime lasitatea celor care inteleg ce se intampla.
Este si motivul pentru care probabil ca majoritatea elitelor isi vad viitorul personal sau al familiei in alte tari.
Din nefericire clasa politica ar trebui sa reprezinte o elita nu doar prin puterea detinuta ci si prin capacitatea de a conduce.
Fiind formata in mare majoritate din impostori, evident ca acestia vor lua decizii potrivit nivelului lor de intelegere si conform intereselor proprii, care nu au nimic de a face cu interesul national.
Reformele din 2010, la care faceti referire dle Lazea, au fost luate de Basescu-Boc-PDL. Reforme dureroase, dar corecte, pe care Dvs le si apreciati, Romania era asezata pe drumul corect, spre o dezvoltare durabila, sanatoasa.
Din pacate aceste masuri nu au fost apreciate de populatia majoritara care, si sub influienta mass mediei arondate partidelor, a desfiintat politic pe autorii reformelor din 2010.
Nicio forta politica nu-si va mai asuma in viitorul apropiat asemenea riscuri. Vor prefera o politica consumist-populista, in care instaurarea scenariului grecesc este foarte probabil sa apara.
1.Modelul de dezvoltare economica consta in totalitatea instrumentelor nationale si tehnicilor care asigura dezvoltarea economica, existente inaintea integrarii in UE:dreptul de a restrictiona vamal si tarifar avalansa de produse straine care sufoca industria si agricultura nationala, de a incheia acorduri industriale, comerciale, valutare, energetice, etc. care sa sustina dezvoltarea economica nationala, de a admite sau restrictiona emigratia, de a restrictiona consumul resurselor sociale pentru emigranti, de a nu permite vinzarea terenului si obiectivelor nationale industriale si energetice, de avea moneda proprie si a consuma dupa interesele dezvoltarii resursele bugetare, etc.
2.Odata cu integrarea, modelul national(European) bugetar de dezvoltare economica a fost interzis, astfel ca actualmente Romania (si tarile UE) nu au NICI un model de dezvoltare economica!Acest lucru a fost evidentiat si de economistii romani, care cer insistent, „un nou model de dezvoltare economica”, in locul „strategiilor si directivelor” sterile al unei Uniuni birocratice, incapabila de a asigura dezvoltarea noastra economica.
3.Drept SUROGAT al dezvoltarii economice, in locul PIN (produs intern net)al economiei nationale – singurul care alimenteaza CONSUMUL NATIONAL, UE – FMI au „inventat” PIB (prod. intern brut), care cuprinde si realizarile intreprinderilor industriale si comerciale straine.Rezultatele economice ale intreprinderilor straine, se transfera insa in tarile de origine, astfel ca PIB apartine in majoritate acestora – odata cu disparitia economiei si industriei romanesti.
4.In situatia data, Romania munceste pentru straintate, avind ca „beneficiu” cca. 3 milioane de salariati cu salariu minim pe economie, catre un milion de bugetari cu cca. 1,5 salariu minim pe economie si o patura subtire de „gulere albe” in administratie si administratori ai regiilor falimentare romanesti si intreprinderilor straine.Plus impozite minore, ca urmare a lipsei de control financiar/comercial al intreprinderilor straine – care tin in zona de avarie sistemele bugetare romanesti.
Adica o situatie de colonie moderna – in care in lipsa economiei si industriei nationale care sa creieze locuri de munca si bogtie ntionala (reflectata prin PIN) este evidentiata de UE – FMI, formidabila crestere a intreprinderilor straine – cuprinse in PIB, odata cu 5 milioane de emigranti economici!
5.Modelului de dezvoltare economica normal, NATIONAL anulat prin integrare, i s-a gasit un fals INLOCUITOR:Consumul – care vizibil nu este instrument de dezvoltare economica cuprins in PIN, ci in beneficiul firmelor comerciale straine, a caror realizri sint cuprinse in PIB.Lipsa de model economic de dezvoltare a devenit cronica – incit Anglia a cerut (si obtinut) revenirea la modelul economic clasic, European, utilizat pina la integrare.
6.Tarile UE se afla „intre” revenirea la „libertatea economica” a modelului de dezvoltare anterior integrarii ca Anglia, fie la iesirea si dezintegrarea UE, ca urmare a nefunctionalitatii lor economice, in lipsa Statului Economic European.Aceasta este cauza de fond a crizei UE, restul ca emigratia sau miscarile antisistem ale partidelor de dreapta sau de stinga, sint doar consecinta politica/sociala a nefunctionalitatii UE, in cadrul actual – de simpla uniune vamala, cu restrictii de model economic national, ca si cum ar fi uniune „statala” economica.
7.Contredictia este de neimpacat intre caracterul formal, vamal al uniunii si restrictiile asupra modelului national de dezvoltare – in lipsa uniunii statale europne – care sa preia si promoveze DIRECT si prin insitutii adecvate unui stat, dezvoltarea economica intr-o Romanie, Portugalie, GRECIE, ETC. ESUATE ECONOMIC.
Aceasta situtie de „jumatate de uniune” este contra dezvoltarii economice nationale, fiind de natura sa conduca in mod sigur – la dezintegrarea surogatului economic – care este acum UE!
8.Exista ai un model nou, pro-activ de dezvoltare economica – inlocuitor al strategiilor si directivelor birocratice europene (care se distribuie la nivel national, regional, judetean si local al Romaniei, fara nici un „efect dezvoltator economic dupa 2007), preluabil de la zona asiatica, axat pe competitivitate institutionala/economica inalta si accelerarea dezvoltarii industriale.Acesta este insa – ignorat de intelighentia economica si refuzat sistematic de Presedentie si P. Ministri de dupa integrare…
Stimate,
d-le Babic,
1.Basescu – Boc n-au facut nici o REFORMA in 2010, ci pur si simplu au TAIAT salarii si pensii, ajutoare sociale, au inchis spitale si scoli, etc., incapabili de a construi un proiect ANTICRIZA, care sa asigure noi locuri de munca in locul celor pierdute si bani pentru Buget.Singura „reforma” a fost acordul cu FMI si imprumutul a 20 de miliarde de Euro!Ce era de „apreciat” la aceste non-reforme?
2.In plus, in 2007 au „spart” PNL-ul, partid liberal care sub conducerea lui Tariceanu intocmise o „Strategie de dezvoltare economica 2006 – 2012”!Dezintegrarea P.N.Liberal („ordonata” de stiti cine), a distrus nu doar partidul liberal, incapabil sa-si mai revina dupa rupere, intrind in sindromul PNT-cd (dupa „ruperea” acestuia de catre ANCD).A distrus insasi strategia economica a lui Tariceanu si cele (potentiale) ale PNLiberal, adica VIITORUL ECONOMIC al Romaniei!Drept urmare, odata cu criza din 2009, in Romania n-a mai avut cine sa-i formuleze o viziune si un proiect LIBERAL asupra iesirii din criza.P.D.Liberal ca „facatura voluntarista” (iar nu partid politic), a ratat iesirea din criza, lipsit de capacitatea si instrumentele pentru a construi un proiect adecvat.
3.Asa cum proiectul POSTCOMUNIST „Iliescu” a distrus economic si industrial tot ceeace a construit comunismul, la fel distrugerea PNL in 2007, a produs dezastrul (prezent si viitor) al Romaniei ECONOMICE pe citeva decenii!Ravasit de dezintegrarea din 2007, ramine sub semnul intrebarii capacitatea P.N.Liberal de asi reface structurile organizatorice si de conceptie si creatie economica constructiva in 2017, dupa pierderea alegerilor din acest an.
4.”Rezultatele” guvernarii politice si economice Basecu-Boc au asigurat ascendenta unui partid – care conform statutului si idelogiei sale sociale – imparte celor pe care-i reprezinta politic, REZULTATELE aceleiasi guvernari Basescu – Boc!Putinii bani existenti au fost adunati de Romania prin suferinta celor care au pierdut in 2010 o parte din drepturile lor, urmare a distrugerii tarii de o guvernare de amatori.Acum banii acestia, se impart fara noima de un partid si o clasa politica, lipsite de grija ca la anul va trebui sa repete „regulile contabile” ale guvernului Basescu-Boc: taieri de salarii si pensii!
5.In istoria politica si economica postdecembrista, vor ramine scrise cu lacrimi si suferinta pentru urmasi, doua proiecte dezastruoase:proiectul postcomunist „Iliescu – FDSN – 1992” si proiectul „Basescu – Boc de distrugere/anihilare a P.N.Liberal – 2007”, avind ca urmare 5 milioane de emigranti economici si restul!Primul a orientat Romaia catre dezintegrarea economica si industriala, prin refuzul privatizarii tip „terapia de soc_(model Balcerowicz-Polonia)”.Al doilea a facut incapabil LIBERALISMUL (prin P.N.Liberal) si Romania sa construiasca la 9 ani de la integrarea in UE, un „proiect de tara, postintegrare”, prin care sa valorificam economic integrarea!
6.Desi acest portal atentioneaza ceas de ceas derapajele economice ale actualei clase politice si ale Parlamentului, ele ramin oarbe si surde fata de realitatile economice romanesti de dincolo de alegerile din acest an!
Caliman, de acord cu ce spui!
Părerea mea e ca babic, in postarea de mai sus, bate câmpii, in stil Basist-PDL-ist!
Eu cred, ca politica Guvernelor Ponta, bazata pe programul USL, a reluat, a continuat si au avut succes in politica de dezvoltare echilibrata începută de guvernările Năstase si apoi de guvernarea minoritara Tăriceanu, cu ajutorul susțineri in parlament de PSD, impotriva PDL si basescu!