Chestiunea

Economia subterană – 21% din PIB, varianta de lucru a INS

La nu mai puțin de 21% PIB se ridică în România așa numita ”economie neobservată”. E vorba de activitățile economice care – într-un fel sau… Mai mult

10.02.2020

Analiză

Acoperirea importurilor cu exporturi s-a întors la valoarea din anul de criză 2010: Deficitul comercial pe 2019 – 8% din PIB

Deficitul comercial pe luna decembrie 2019 a fost de 1.768,4 milioane euro, cu trei procente mai mare față de aceeaşi lună a anului trecut, potrivit… Mai mult

10.02.2020

Analiză

Deficitele din sectorul public și cele din sectorul privat

Sectorul privat a consemnat valori cu mult mai bune ale soldului din schimburile externe în raport cu statul român, care a lucrat sistematic cu deficite… Mai mult

09.02.2020

La obiect

Urgențele României care se amână, din nou, până la clarificarea urgențelor politice

De miercuri, 5 februarie, treburile statului sunt doar administrate de un guvern interimar, situație care se poate prelungi până în iunie dacă planul de organizare… Mai mult

09.02.2020

Cronicile

Valentin Lazea / Lămuriri necesare privind Strategia ”România competitivă”

de Valentin Lazea 7.7.2016

valentin-lazea-Atunci când Prim-Ministrul Guvernului, domnul Dacian Cioloş, a solicitat Guvernatorului BNR, domnul Mugur Isărescu, să-l ajute cu specialiști în redactarea unui proiect de strategie economică, am considerat o onoare să fac parte din echipa de proiect. Ştim cu toţii că de la Foaia de parcurs care a pregătit aderarea României la Uniunea Europeană, din perioada 2001-2006, această ţară nu a mai avut o strategie economică atotcuprinzătoare.

Desigur, au existat Acordurile cu FMI, cu Comisia Europeană şi cu Banca Mondială, dar acele acorduri priveau un set limitat de obiective, de regulă din economia nominală (financiar-bancară) şi mai puţin din economia reală. În plus, acele acorduri erau ghidate mai mult de solicitările partenerilor externi şi mai puţin de o atitudine proactivă din partea autorităților române.

Iată de ce am considerat că participarea la o strategie economică elaborată de specialişti români, în spirit european, pe cât posibil fără conotaţii ideologice şi privind termenul mediu şi lung este o provocare ce merită să fie asumată. Întrebarea este cât de pregătită este societatea românească să îşi asume un astfel de proiect, asumarea având două faze: înţelegerea şi acceptarea.

Înţelegerea

În urmă cu aproximativ doi ani, Ziarul Financiar lansa ideea unei creșteri anuale a Produsului Intern Brut cu 5 la sută pe an, în scopul scurtării perioadei de convergenţă cu statele din UE. Ideea a fost rapid îmbrățișată de toate componentele societăţii: clasa politică, mass-media, patronate, sindicate etc. Faptul că s-a atins un consens larg pe o idee economică este, în sine, remarcabil şi trebuie recunoscut meritul inițiatorilor ei. Ceea ce lipsea însă din discuţie era explicarea mijloacelor prin care o asemenea creştere ar putea fi obţinută, an după an, în mod sustenabil, fără suişuri şi coborâșuri.

Reţeta încercată în România, prin mimetism cu unele economii dezvoltate din Vestul Europei, a fost de a stimula creşterea economică prin relaxări fiscale (reduceri de taxe) şi prin majorări salariale (de regulă, necorelate cu productivitatea muncii). Însă tot experienţa, atât cea internaţională cât şi cea proprie, arată că astfel de măsuri au efect de scurtă durată şi, dacă nu sunt însoţite de reforme structurale care să crească eficiența de ansamblu a economiei, sfârșesc prin a fi reversate. Nici o ţară nu s-a dezvoltat pe termen mediu şi lung numai prin scăderi de taxe şi prin creşteri salariale (dacă ar fi altfel, atunci Zimbabwe ar trebui să fie ţara cea mai dezvoltată din lume).

În acest moment, este crucială înţelegerea conceptului de PIB potențial. Acesta reprezintă ritmul de creştere economică sănătoasă, sustenabilă, fără afectarea altor indicatori macroeconomici (inflaţie, deficit extern, datorie publică) la care poate spera o ţară bazându-se pe dotarea de care dispune la un moment dat cu cei trei factori de producţie care intră în componența PIB: capitalul, forţa de muncă şi productivitatea (totală a factorilor).

Pentru România, atât estimările interne cât şi cele internaționale arată că PIB potenţial, pe baza factorilor amintiţi, se situează actualmente în jurul a 3 la sută pe an (mai concret, plaja estimărilor variază între 2,7 la sută ţi 3,4 la sută). Cu atât şi nu cu mai mult poate creşte economia românească, în mod sustenabil, la momentul de faţă, fără a genera dezechilibre care să necesite corecţii ulterioare.

Pentru cei numeroși care nu sunt convinși că aşa stau lucrurile, voi aduce doar trei exemple dintr-o multitudine de exemple posibile pentru a ilustra următoarea idee: în timp ce PIB potenţial în România era de circa 5 la sută pe an în perioada dinaintea crizei, el a scăzut în prezent la circa 3 la sută pe an, întrucât factorii care stau la baza PIB potenţial s-au deteriorat între timp:

  1. investiţiile străine directe, componentă esențială a factorului capital, au scăzut de la o medie de 7,3 miliarde euro/an în perioada 2004-2008 la o medie de 2,5 miliarde euro/an în perioada 2009-2015 (iar absorbţia îmbunătățită de fonduri europene a compensat doar în mică măsură această scădere);

  2. forţa de muncă nou intrată în câmpul muncii, la împlinirea vârstei de 18 ani, se situa, în medie, la la 365 mii oameni/an în perioada 2004-2008 (ultimele generaţii de „decreţei” născuţi înainte de 1990), în timp ce forţa de muncă nou intrată în perioada 2009-2013 s-a redus la 254 mii oameni/an, ca urmare a prăbușirii natalităţii după 1990 (şi fenomenul continuă şi se agravează). Aceste evoluţii nu au cum să nu afecteze factorul forţă de muncă, al doilea ingredient al PIB potenţial;

  3. productivitatea, al treilea factor de producţie, depinde în mod covârşitor de calitatea sistemului educaţional. Or, în anul 2012, conform testului internațional PISA, efectuat la nivelul liceenilor de 15-16 ani în 65 de ţări, România ocupa locul 45 la matematică, locul 49 la științe şi locul 50 la citire şi înţelegerea textului(!), cu mult sub nivelul statelor din Europa Centrală şi de Est. Cu alte cuvinte, într-o societate informațională precum cea a secolului XXI, în care producţia se va baza mai mult pe prelucrarea informațiilor decât pe prelucrarea resurselor naturale, o mare parte a adolescenților români sunt analfabeți funcțional, nefiind în stare să deslușească sensul unei fraze.

Mai crede atunci oare cineva în posibilitatea realistă a creșterii sustenabile pe termen lung, cu 5 la sută pe an, în condițiile diminuării investițiilor străine directe, a reducerii forței de muncă şi a sub-performanței educaționale?

Vestea proastă este că economia nu poate creşte sustenabil cu 5 la sută pe an numai cu stimuli fiscali şi salariali şi în actualele condiţii de dotare cu factori de producție (capital, forţă de muncă, productivitate).

Vestea bună este că economia poate fi adusă la o creştere sustenabilă de 5 la sută pe an dacă se implementează un program atotcuprinzător de reforme structurale, care să se adreseze tuturor factorilor menţionaţi.

Este tocmai ceea ce face proiectul de strategie România competitivă”, selectând 16 domenii prioritare. Astfel, dezvoltarea factorului capital este potențată prin intermediul a trei domenii: fonduri europene, piaţă de capital, investiţii directe. Dezvoltarea factorului forţă de muncă se poate face prin reforme structurale în domeniile: educaţie, sănătate, natalitate, diaspora. În ceea ce privește factorul productivitate, acesta este analizat prin intermediul domeniilor: agricultură, sectoare creative, tehnologia informației şi comunicațiilor. Pe lângă acest domenii, mai sunt analizate şi alte câteva constituind aşa-numiţii „facilitatori”: infrastructura, cadastrul, debirocratizarea, achiziţiile publice, cercetarea şi dezvoltarea, eficiența energetică.

Fiecare din cele 16 domenii este defalcat pe obiective (41 în total). Este important de precizat că, în marea lor majoritate, aceste obiective provin din strategiile sectoriale ale ministerelor, publicate pe site încă de la începutul anului. Dar ceea ce face prezenta strategie este să selecteze acele obiective care răspund cel mai bine obiectivului creşterii PIB potenţial şi să le prioritizeze. Altminteri, dacă s-ar lua în calcul toate obiectivele de pe site-urile ministerelor probabil ca nu ar ajunge nici măcar un buget echivalent cu 3 Produse Interne Brute pentru a le realiza. Astfel încât, în absența respectivei prioritizări, ele nu constituie decât o listă de dorinţe pioase, de tipul wishful thinking.

Apoi, fiecare din cele 41 de obiective este împărțit în măsuri concrete (90 in total), cu termeni şi responsabili. Mai mult decât atât, cele 90 de măsuri propuse au şi o estimare de buget. Astfel, bugetul cumulat necesar pentru perioada 2016-2020 pentru realizarea tuturor celor 90 de măsuri din cele 16 domenii este echivalentul a 10,5 la sută din PIB. Din fericire, circa 2/3 din această sumă este deja în bugetele ministerelor şi doar trebuie repriortizate pentru măsurile propuse şi nu pentru altele. Diferența de 1/3 din sumă, sau aproximativ 3,5 la sută din PIB va trebui găsită suplimentar, printr-o colectare mai bună sau prin creşterea (marginală) a fiscalităţii. Societatea românească trebuie să înțeleagă că nu poate face omletă fără a sparge ouăle. Cu alte cuvinte, nu se pot avea o infrastructură corespunzătoare, un sistem educațional puternic, un sistem sanitar eficient, o cercetare-dezvoltare modernă, dacă societatea nu este dispusă să plătească pentru ele, sub forma impozitelor şi taxelor. Dar aceasta este deja o altă discuție…..

Acceptarea

Să presupunem că majoritatea celor implicați înţeleg argumentele logice expuse mai sus. Urmează însă partea cea mai grea şi anume acceptarea necesității de a implementa respectivele reforme structurale.

Până în prezent, a fost foarte simplu pentru patronatele din România, să solicite Guvernelor succesive doar reduceri de taxe, fără a-şi complica existența cu astfel de cerinţe precum finalizarea cadastrului, stimularea natalității, îmbunătățirea eficienţei energetice sau dezvoltarea sectoarelor creative.

Până în prezent, a fost foarte simplu pentru sindicatele din România, să solicite Guvernelor doar creşteri salariale, fără a-şi complica viața cu cerinţe de genul îmbunătățirea infrastructurii, stimularea educației, atragerea înapoi a diasporei etc.

Până în prezent, a fost foarte simplu pentru clasa politică să împartă mici favoruri, sub forma unor reduceri de taxe sau de creşteri salariale, până la următoarea rundă de negocieri.

Problema cu acest sistem de extragere de rente, care s-a dezvoltat în România ultimilor 25 de ani, este că el poate asigura câştiguri doar pentru puţini şi pe perioade scurte de timp. Dacă dorim un sistem care să asigure câștiguri pentru toţi şi pe perioade lungi de timp, ştim ce avem de făcut; totul este să şi acceptăm.

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 7.7.2016

6 comentarii

  1. Caliman Eugen - consultant dezvoltare economica
    8.7.2016, 12:28 am

    1.Acum 10 ani, prof. Ilie Serbanescu constata (in revista 22), ca “…statul roman dupa ce a cedat catre state si firme private straine controlul intregii axe majore a economiei, nu mai dispune de pirghii pentru a desfasura strategii de dezvoltare”(pag. 4, nr. 855/26-31 iulie 2006, Rev. 22).Nu stiu ca stiinta economica sa se fi schimbat, ori realitatea economica nationala sa se fi intors pe “invers”, incit sa putem desfasura strategii de competitivitate sau altele, cu intreprinderile straine!
    Logica economica spune ca Romania va putea desfasura strategii de orice fel, numai dupa ce-si va reconstrui economia si industria nationala asupra carora sa le aplice.Intreprinderile nationale sint singurele controlabile (si “indrumabile” spre dezvoltare) prin strategii romanesti.La 16 ani dupa realizarea “foii de parcurs” a integrarii care a determinat pierderea economiei nationale si la 8 ani de la integrarea neasociata cu dezvoltarea economica si industriala (pentru ajungerea din urma a tarilor dezvoltate), a vorbi de strategii in lipsa economiei, industriei, utilitatilor nationale si sub asediul masiv al supermarketurilor straine (care transfera masiv locurile de munca in vest), este ceva de domeniul absurdului politic si economic!
    2.Unicul obiectiv al unui proiect de tara, nu poate fi altul, decit “reconstructia economica (institutii bancare, de asigurari, de investitii nationale) si industriala nationala”, odata cu recuperarea nationala a utilitatilor si resurselor minerale care le sustin.Numai asupra unui asemnea obiectiv de tara, poate fi pusa NATIUNII problema “intelegerii si acceptarii”!Cine ar putea refuza “intelegerea si aceptarea” unui astfel de proiect de tara, fara a deveni paria institutional sau politic?Oportunitatea acestui obiectiv de tara este atit de evidenta, incit nici nu s-ar pune problema acceptarii lui – el fiind asteptat de 26 de ani de Romania migrata si esuata in “toate cele”…
    3.Abia dupa realizarea primei institutii bancare, de investitii, ori de asigurari nationale – odata cu aparitia primei uzine industriale romanesti (sau in cooperare internationala), dupa recuperarea distributiei de gaze sau de energie, va exista cerinta unui “proiect de tara” pentru cresterea competitivitatii economice nationale…
    Pina atunci, strategiile ramin surogate teoretice, dovezi romanesti ale incapacitatii (politice si institutionale) de a construi si promova un proiect national de reconstructie economica si industriala.Acest lucru trebuie sa-l inteleaga FOARTE BINE B.N.Romana, guvernul tehnocrat Ciolos, presedintele Johanis cit si toti cei care mai cred ca strategiile pot tine locul unei “economii si industrii nationale” – in procesul de faurire a viitorului natiunii romane!
    4.De 26 de ani, strategiile nationale, copii ale UE, tin Romania in starea de colonie moderna, din care iesirea este posibila numai ca urmare a reconstuctiei economice si industriale a tarii!

    • Marin
      19.9.2016, 11:21 am

      Interesante strategi si viziuni dar teoretice ,iar Real Economic se uita de 20 de ani ca, fara bani sositi din diaspora ca investitie directa de cca . 2,7 miliarde valuta transfer bancar, in consum,intretinerea, tratamente etc..a celor ramasi si
      3 miliarde, transfer indirect plati personale in economia romaneasca ca, zboruri anual familie,copi,concedii,vacante, cazari hoteluri,intretinerea imobil personal ,constructi si consum intensiv,ar fi falimentar sistemul ineficientei actuale.

      Orce alta institutie financiara straina a conditionat tara iar noi transferam sume incredibile fara intrebari.
      Suntem naivi cei ce trimitem bani , sau este strategie de sistem tergiversarea reformelor economice pentru a beneficia in continuarea de functi.
      Intrebare ?
      De ce nu se discuta si nu se prezinta importanta reala si existentiala a banilor din diaspora la asa zisul PIB ?

      Cei 4 milioane de diasporeni trimit in valuta nu in lei iar aceasta infuzie de capital financiar fara dobinzi este totul pentru supravietuirea economica a tari.Totul!
      Celalat picior de sprijin a economiei sund fondurile UE.

      Restul statitici, doar staticici fara impact.

      Cu respect
      Marin Bleidner

      PS
      Toti absolut toti sunt dependenti de contractele cu statul care imparte,corupe politic.
      Nu exista adevarata piata economica si concurenta benefica decit la nivelul florareselor sau a pietei de zarzavat.

  2. Caliman Eugen - consultant dezvoltare economica
    8.7.2016, 11:36 am

    5.Lansarea cu mare tam-tam a unor diverse SUROGATE de “proiecte de tara”, intre care se afla si “strategia Romania Competitiva”, in locul celui obiectiv necesar, de “reconstructie economica si industriala” – determina si inexistenta/imposibiltatea realizarii unui MODEL DE DEZVOLTARE ECONOMICA romanesc!
    In nevoia reconstructiei economice si industriale, “constructia programatica” trebuia sa se indrepte catre un model de dezvoltare bazat pe atragerea masiva a investitorilor straini, lucru care este tratat in “strategia competitive” la modul pasiv, fatalist:”investitiile straine, au scazut de la o medie de 7,2 miliarde annual pina in 2008, la 2,5 miliarde Euro anual”.Drept urmare, “dezvoltarea factorului Capital este potentata prin intermediul a trei domenii:fonduri europene, piata de capital si investitii directe”!Analizind aportul celor “trei domenii” la crearea de Capital, observam ca fondurile UE nu pot fi atrase prin tehnici birocratice, piata de capital nu exista in Romania deoarece intreprinderile straine se listeaza pe burse straine iar regiile si intreprinderile de stat falimentare nu au acces pe Bursa, micile IMM-uri:gogoseriile, spalatoriile, autoservice-urile, pietarii cu legume, etc. nu vor in ruptul capului pe Bursa, etc.Au mai ramas sa creieze Capital, numai investitiile directe de stat sau straine!Statul insa n-are bani fiindca-i risipeste electoral ori se fura politic.Indicele subafrican 74 a alungat pentru 3 decenii pe toti investitorii straini.
    6.Pentru a reface cele 5 milioane de locuri de munca pierdute dupa 1989 (urmare a proiectului de reconstructie economica), Romania are nevoie de investitii de Capital de minim 25 de miliarde de Euro anual, creind (anual) cca. 250 de mii de noi locuri de munca, la costul de 50 de mii de Euro/loc de munca, in viitorii 20 de ani! Aceasta minima analiza/evaluare a necesarului resurselor creierii de Capital prin strategia “Romania Competitiva”, arata inconsistenta ei si imposibilitatea ca pe BAZA ei, sa se creieze si articuleze (conform realitatilor economice din UE) un MODEL ROMANESC de dezvoltare economica.
    Pentru a asigura minimalul resursei de investitii pentru reconstructia economica, industriala si sociala a tarii – (vizata doar la un nivel MODIC prin strategia prezentata), modelul de dezvoltare trebuie fundamentat pe aportul masiv al investitorilor straini, cu rol crescind al fondurilor UE, pe masura ce reconstructia economica avanseaza si creaza zone si oportunitati de afaceri pentru acest tip de fonduri.
    In lipsa unui “proiect de tara” capabil sa dea strainatatii un semnal puternic in acest sens – prin litera si spiritul celui de “reconstructie economica si industriala”, strategiile de toate felurile, sint reluate si reincalzite, creind dupa integrarea in UE FALSELE “PROIECTE DE TARA”, ca si cele ce ni se propun acum in serie, datorita alegerilor din toamna.

  3. Mihai Ionescu
    12.7.2016, 9:57 am

    ”în marea lor majoritate, aceste obiective provin din strategiile sectoriale ale ministerelor, publicate pe site încă de la începutul anului” (!?!) Probabil că puțini știu cum s-au construit strategiile sectoriale la începutul anului, ca un compromis între programul de guvernare și proiectele existente anul trecut în ministere, rezultatul fiind un colaj eterogen, cu o foarte limitată viziune intgratoare.

    Factorul ”capital” – pentru a vede care sunt limitele, vezi Raportul privind Climatul Investițional în România, al Departamentului de Stat al SUA. În plus, vezi dificultățile semnalate de investitorii de până acum privind disponibilitatea limitată a forței de muncă calificată conform cerințelor lor.

    Factorul ”forță de muncă” – în condițiile în care avem doar 3,8 milioane de salariați (20-59 ani), din forța de muncă de 11 milioane (în același interval de vârstă), întebarea principală este de ce competențele și calificările celorlalți 7,2 milioane (și mai ales a celor 2,7 milioane de șomeri oficiali + neoficiali) nu le permit să-și găsească un loc de muncă în companiile care ar avea nevoie de ei, dar calificați corespunzător?

    Factorul ”productivitate” – n-are nici o legătură cu sistemul de educație (așa cum are factorul ”forță de muncă”) ci cu disponibilitatea forței de muncă ieftine și slab calificate, ceea ce descurajează automatizarea și optimizarea proceselor, de care depinde în mod fundmental productivitatea.
    .

  4. Mihai
    22.8.2016, 9:51 pm

    Foarte laudabila stradania de a aborda problemele strategiei dezvoltarii tarii. Intotdeauna este nevoie de o gandire strategica si de o atitudine optimista. Dimpotriva, pesimismul nu ajuta la nimic. In acest sens, trebuie spus ca trimiterile facute la zicerile cu iz pesimist ale ziaristului Ilie Serbanescu incep sa semene cu trimiterile care se faceau in trecut la anumiti clasici. Cine a fost interesat de problemele economice si inainte de anul 1990, stie ca domnul Serbanescu s-a evidentiat prin articolele publicate cu privire la datoria publica a tarilor in curs de dezvoltare. Nu sunt cunoscute insa dezvoltari teoretice sau studii aprofundate facute de domnia sa in domeniul economic pentru a reprezenta un reper in gandirea economica. Teza obsesiva a domniei sale cu privire la transformarea economiei romanesti intr-o colonie tine mai mult de modul de gandire din epoca in care s-a format profesional si de un anumit scepticism si pesimism, care vin odata cu varsta. Nu este nici-o tragedie sau vreun pacat in asta, dar nu este nici un motiv de a-l cita.
    Pentru unii adepti ai acestui mod de a gandi, pentru a face strategii de dezvoltare, probabil ca ideal ar fi ca intreaga economie sa functioneze ca o intreprindere uriasa, in care toate posturile de comanda sa fie in aceeasi mana (daca nu a statului, atunci a cui?). Noi am avut acest tip de economie si credeam ca ne-am lecuit cu totii. Totul functiona coordonat, intreprinderile produceau din plin, livrau la intern si unele chiar si exportau. Dar oamenii cu ce viata se alegeau? Vanitatea de a controla tot ce se intampla in economia tarii s-a asociat perfect cu autarhia economica, cu autoizolarea – cale sigura spre stagnare tehnica si economica, spre ineficienta, avand drept rezultat inevitabil o calitate slaba a vietii. Si asta nu numai la noi, dar si in celelalte tari avand acelasi tip de economie.

  5. Adrian
    26.11.2016, 11:08 am

    Bravo bai, sunteti destepti! Atunci tara de ce o duce atat de prost?

Lăsați un comentariu


Stiri

Salt semnificativ în deprecierea leului: Nou record istoric la 4,7834 lei / euro

Adrian N Ionescu

Banca Naţională a României a anunţat, joi,  o medie a cursului monedei unice de 4,7834 lei/ euro, valoare care nu este numai un nou maxim… Mai mult

Stiri

e-Popriri: Din martie, aplicația care va permite înființarea și ridicarea în timp real a popririlor va fi funcțională

AVOCATNET

Aplicația e-Popriri urmează să fie pusă efectiv în funcțiune în cursul lunii martie 2020, conform declarațiilor Mirelei Călugăreanu, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF).… Mai mult

Europa

Mandatul european de arestare împlinește 16 ani: România a emis 14.230 de mandate și i s-au predat 5.181 fugari

Mariana Bechir

Statele membre au emis între 2005 și 2017 un număr de 168.104 mandate europene de arestare, dintre care mai puțin de o treime au fost… Mai mult

Stiri

Klaus Iohannis a numit șefii de la Parchetul General, DNA și DIICOT – doi au aviz negativ de la CSM

Vladimir Ionescu

Președintele Klaus Iohannis a semnat joi decretele de numire în funcție a celor trei persoane propuse de ministrul Cătălin Predoiu să devină cei mai importanți… Mai mult

Stiri

Adina Florea, respinsă la conducerea DNA și a Secției speciale, candidat pentru Inspecția Judiciară

Vladimir Ionescu

Procurorul Adina Florea, propunerea fără succes a fostului ministru Tudorel Toader la șefia a două parchete importante – DNA și Secția specială pentru investigarea magistraților… Mai mult

Stiri

Contraperformanță cu repetiție: Transgaz, scădere cu 30% a profitului net în 2019. Cauzele

Adrian N Ionescu

Profitul net al Transgaz (TGN) a scăzut cu 29,5% în 2019, o reducere mai mare decât cea din 2018 ( -14,3%), potrivit unui raport al… Mai mult

Stiri

9 universități românești în topul Times Higher Education Emerging Economies – ASE, trend ascendent

Vladimir Ionescu

Nouă universități din România au intrat în topul Times Higher Education Emerging Economies, pe locurile 200+. Prima universitate clasată în top este Universitatea Babeș-Bolyai din… Mai mult