Urmărește-ne pe Google News
18 mai, 2020
Stimate,
d-le Magdin,
„Credinta” curenta in Romania, este ca masurile punctuale, seturile de astfel de masuri ori strategiile teoretice rezultate din ANALIZA ECONOMICA uzuala sint cheia iesirii din subdezvoltarea economica, profund evidentiata dar si accentuata de pandemie.
Presedentia a avut o SCLIPIRE de diamant acum trei ani, cind a inteles si promis un „proiect de tara” care sa cuprinda in mod complet si coerent procesul de schimbare profunda a economiei si in genere a activitatii institutionale.
Din pacate, stiinta economica romaneasca n-a ajuns la stadiul „cercetarii economice fundamentala”, capabila de a asigura un fundament teoretic unui astfel de proiect de tara, imposibil de construit de cei 400 de (foarte probabil buni) specialisti angrenati in aceasta constructie.
Motivul este simplu, ei apartin diverselor domenii economice in care se practica „maruntirea/disiparea” stiintei economice in instrumentele punctuale ale microeconomiei, care asigura intreprinderii functiile financiare, contabile, de marketing, studiul pietei, rentabilitatii, preferintelor clientilor, etc.
Acestea NU AU NIMIC COMUN cu „economia dezvoltarii economice si industriale” a carei „sediu al materiei” se afla SI in stiintele social-politice, iar numai cercetarea stiintifica in acest perimetru poate oferi instrumentele de crestere a competitivitatii economice catre indicele 1 (al Coreii de Sud) si o functionalitate/performanta institutionala de clasa germana!
Adica schimbari CALITATIVE, pe care instrumentarul CANTITATIV al cercetarii economice uzuale nu le poate realiza in functionalizarea mediului economic de indice 74 de ne-competitivitate economica, toxic pentru afaceri productive si investitii industriale…
Schimbarea de care vorbeste autorul nu se poate produce punctual in urma unor citeva masuri pozitive intr-o economia nationala, pentru simplul motiv ca functionarea acesteia este SISTEMICA, iar intre componentele institutionala, politica, sociala, financiara, fiscala, administrativa, legislativa, etc. exista un ansamblu de conexiuni si determinari din care rezulta starea generala a acesteia.
Daca facem o modificare pozitiva in zona fiscala, ea este inutila, deoarece va fi anulata ca efecte de celelalte zone in care nu s-au luat masuri de imbunatatire.Exemplul cel mai concludent este cu invatamintul ori domeniul sanitar, in care crestera salariilor – masura buna in principiu – n-a imbunatatit cu nimic sistemul de educatie ori pe cel sanitar.
Pentru ca sistemul de sanatate sa devina performant, este nevoie de resurse materiale si financiare masive, de sisteme de pregatire superioara a medicilor, de accesul la literatura medicala de ultima ora, de schimburi de exoerianta si Conferinte, asociari intre unitati spitalicesti pentru schimbul de experianta si practica medicala, etc.
Datorita naturii sistemice a sociatatii actuale, performanta sistemului sanitar incepe cu cea a invatamintului medical, este fundamantala motivatia personala pentru perfectionare si raminerea in tara, etc.
Toate sint atit de conexate si interdependente in sociatatea economica moderna, incit este de neimaginat o imbunatatire semnificativa a unui domeniu, fara imbunatatirea generala, nationala a tuturor sistemelor si domeniilor nationale.
Aceasta situatie de decadere generala a sistemelor economic si bugetar este irezolvabila prin solutii punctuale, strategii si alte masuri/surogate teoretice care nu cuprind ansamblul national intr-un proiect de tara, de reconstructie economica si sociala generala, care sa asigure directia dezvoltarii, logistica si tehnicile de realizare si mai ales resursele materiale si financiare, in lipsa carora totul ramine teoretic inca alte trei decenii…
Cu stima,
prof. Caliman I. Eugen
autor (de) „proiect de tara”,
disponibil la tel. 0721316019
Un răspuns
Stimate,
d-le Magdin,
„Credinta” curenta in Romania, este ca masurile punctuale, seturile de astfel de masuri ori strategiile teoretice rezultate din ANALIZA ECONOMICA uzuala sint cheia iesirii din subdezvoltarea economica, profund evidentiata dar si accentuata de pandemie.
Presedentia a avut o SCLIPIRE de diamant acum trei ani, cind a inteles si promis un „proiect de tara” care sa cuprinda in mod complet si coerent procesul de schimbare profunda a economiei si in genere a activitatii institutionale.
Din pacate, stiinta economica romaneasca n-a ajuns la stadiul „cercetarii economice fundamentala”, capabila de a asigura un fundament teoretic unui astfel de proiect de tara, imposibil de construit de cei 400 de (foarte probabil buni) specialisti angrenati in aceasta constructie.
Motivul este simplu, ei apartin diverselor domenii economice in care se practica „maruntirea/disiparea” stiintei economice in instrumentele punctuale ale microeconomiei, care asigura intreprinderii functiile financiare, contabile, de marketing, studiul pietei, rentabilitatii, preferintelor clientilor, etc.
Acestea NU AU NIMIC COMUN cu „economia dezvoltarii economice si industriale” a carei „sediu al materiei” se afla SI in stiintele social-politice, iar numai cercetarea stiintifica in acest perimetru poate oferi instrumentele de crestere a competitivitatii economice catre indicele 1 (al Coreii de Sud) si o functionalitate/performanta institutionala de clasa germana!
Adica schimbari CALITATIVE, pe care instrumentarul CANTITATIV al cercetarii economice uzuale nu le poate realiza in functionalizarea mediului economic de indice 74 de ne-competitivitate economica, toxic pentru afaceri productive si investitii industriale…
Schimbarea de care vorbeste autorul nu se poate produce punctual in urma unor citeva masuri pozitive intr-o economia nationala, pentru simplul motiv ca functionarea acesteia este SISTEMICA, iar intre componentele institutionala, politica, sociala, financiara, fiscala, administrativa, legislativa, etc. exista un ansamblu de conexiuni si determinari din care rezulta starea generala a acesteia.
Daca facem o modificare pozitiva in zona fiscala, ea este inutila, deoarece va fi anulata ca efecte de celelalte zone in care nu s-au luat masuri de imbunatatire.Exemplul cel mai concludent este cu invatamintul ori domeniul sanitar, in care crestera salariilor – masura buna in principiu – n-a imbunatatit cu nimic sistemul de educatie ori pe cel sanitar.
Pentru ca sistemul de sanatate sa devina performant, este nevoie de resurse materiale si financiare masive, de sisteme de pregatire superioara a medicilor, de accesul la literatura medicala de ultima ora, de schimburi de exoerianta si Conferinte, asociari intre unitati spitalicesti pentru schimbul de experianta si practica medicala, etc.
Datorita naturii sistemice a sociatatii actuale, performanta sistemului sanitar incepe cu cea a invatamintului medical, este fundamantala motivatia personala pentru perfectionare si raminerea in tara, etc.
Toate sint atit de conexate si interdependente in sociatatea economica moderna, incit este de neimaginat o imbunatatire semnificativa a unui domeniu, fara imbunatatirea generala, nationala a tuturor sistemelor si domeniilor nationale.
Aceasta situatie de decadere generala a sistemelor economic si bugetar este irezolvabila prin solutii punctuale, strategii si alte masuri/surogate teoretice care nu cuprind ansamblul national intr-un proiect de tara, de reconstructie economica si sociala generala, care sa asigure directia dezvoltarii, logistica si tehnicile de realizare si mai ales resursele materiale si financiare, in lipsa carora totul ramine teoretic inca alte trei decenii…
Cu stima,
prof. Caliman I. Eugen
autor (de) „proiect de tara”,
disponibil la tel. 0721316019