În contextul discuțiilor pe Codul Fiscal, chestiunea cheltuielilor bugetare pentru ținerea sub control a deficitului a fost atinsă doar în treacăt. Dincolo de necesitatea ca execuția bugetară să fie acopere și o eventuală strategie, bugetul și fiscalitatea cere-l produce fiind singurele instrumente prin care un stat poate interveni în economie. Un tabel, bazat pe datele Eurostat, pune în comparație modul în care se cheltuie bugetul României, cu viziunea și prioritățile celorlalte state UE.
Notă: Eurostat, biroul de statistică al UE, propune o metodologie bazată pe următoarele capitole: servicii publice generale (unde sunt incluse, printre altele, cheltuielile de funcţionare ale ministerelor şi instituţiilor publice, ale organelor legislative, financiare şi fiscale), apărare, siguranţă şi ordine publică, afaceri economice (transport, agricultură, energie), protecţia mediului, locuinţe şi utilităţi (apă, iluminat public, dezvoltare), sănătate, cultură, educaţie şi protecţie socială (pensii şi ajutoare sociale). Analiza a fost realizată pe baza celor mai recente date disponibile (2013), iar sumele alocate fiecărui domeniu sunt exprimate ca procent din Produsul Intern Brut. Sumele aferente fiecărui domeniu includ toate cheltuielile administraţiei publice centrale şi locale pentru asigurarea serviciilor respective, de la cheltuieli cu salarii, la achiziţii de bunuri, investiţii, subvenţii sau alte cheltuieli specifice fiecărui domeniu.
Observații pentru România, prin comparație cu alte state
Pentru Sănătate și Educație: Puțin și ineficient
La sănătate, România a cheltuit în 2013 echivalentul a 4% din PIB, mult sub media de la nivel european, de 7,2% din PIB. Asta în condiţiile în care, Lituania, un stat care a avut cheltuieli raportate la PIB comparabile cu România, de 35,5%, a alocat 5,6% din PIB pentru serviciile de sănătate.
Potrivit metodologiei Eurostat, cheltuielile de sănătate includ achiziţia de medicamente şi echipamente medicale, salariile din acest sector, precum şi banii cheltuiţi pentru asigurarea funcţionării spitalelor de stat.
Singurul stat membru UE care alocă sănătăţii un procent mai scăzut din PIB decât România este Cipru, cu 3,1%. La polul opus se află Danemarca, unde în 2013 sănătatea a primit 8,7% din PIB.
O situaţie similară se poate observa şi la educaţie, unde Lituania cheltuieşte de două ori mai mult decât România, respectiv 5,6% din PIB, faţă de 2,8% alocaţi de executivul de la Bucureşti în 2013. Statisticile europene relevă, de altfel, că România este pe ultimul loc în UE la acest capitol, Bulgaria alocând al doilea cel mai scăzut procent, de 3,8% din PIB.
Cehia şi Polonia se află cu 5,2% din PIB, respectiv 5,3%, peste media europeană de 5%, în timp ce Ungaria se află uşor sub linie, cu 4,7% din PIB alocaţi în 2013 pentru educaţie. Suedia conduce clasamentul statelor care alocă cele mai mari resurse bugetare la acest capitol, respectiv 6,6% din PIB.
Din bugetul României, pentru companiile și afacerile statului: mult și ineficient
România a alocat cu 1,9 puncte procentuale mai mult decât media europeană la capitolul “afaceri economice“, unde sunt incluse activităţile statului din diferite domenii (transport, energie, agricultură, minerit, construcţii). Aici, cheltuielile s-au ridicat la 6,2% din PIB, mai mult decât în state precum Marea Britanie (3,1%), Franţa (4,9%) sau Austria (5,7%).
Dacă ne uităm la câteva dintre aceste activităţi economice, se poate observa că România a cheltuit o parte semnificativă din aceşti bani pentru transporturi, cu 1,7% din PIB mai mult decât media UE.
În anul 2013 România a cheltuit 3,7% din PIB pentru transportul rutier, feroviar, maritim şi aerian, o alocare de peste două ori mai mare decât cea a Germaniei, spre exemplu, care a cheltuit 1,6% din PIB la acest capitol.
Practic, aici se regăsesc cheltuielie statului pentru construcţia şi mentenanţa infrastructurii de transport, dar şi pentru supravegherea şi reglementarea diferitelor tipuri de transport.
O mare parte din aceşti bani a ajuns la companiile finanţate din bani de la buget: Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR) care administrează reţeaua rutieră, CFR SA, CFR Marfă, CFR Călători şi Metrorex, companii care administrează şi exploatează infrastructura ferată, portul Constanţa, dar şi aeroporturile din România.
Pentru administrarea afacerilor şi serviciilor agricole şi silvice s-au cheltuit 0,9% din bugetul României, de trei ori mai mult decât media UE. Aceste afaceri şi servicii se referă, potrivit Eurostat, la conservarea sau extinderea terenurilor arabile, la reformele agrare şi de restituire a terenurilor, dar şi la supravegherea şi reglementarea industriei agricole. Totodată este vorba despre cheltuielile făcute de stat pentru construcţia şi operarea sistemelor de control al inundaţiilor, pentru lucrările de irigaţii şi drenaj, precum şi pentru acordarea de subvenţii în aceste scopuri.
Cât de funcționale sunt rezultatele acestor cheltuieli, se vede chiar în acest an, în care seceta a compromis sectoare întregi din culturile vegetale.
Tot aici intră şi cheltuielile cu programele de sprijinire a fermierilor, de extindere a serviciilor veterinare şi de combatere a dăunătorilor. În ceea ce priveşte componenta silvică, aceasta se referă la servicii de extindere şi raţionalizare a fondului forestier, de supervizare şi reglementare a operaţiunilor silvice, de sprijinire a lucrărilor de reîmpădurire, de combatere a dăunătorilor şi bolilor şi de prevenire a incendiilor.
România s-a aflat mai aproape de media europeană şi în ceea ce priveşte administrarea afacerilor şi serviciilor din energie. La această categorie sunt incluse, spre exemplu, cheltuielile statului pentru susţinerea electrocentralelor.
Rezultatele economice în companiile de stat, energie și transporturi sunt vizibile.
Din bugetul României, cheltuieli cu dezvoltarea comunităților: mult
La capitolul “locuinţe şi utilităţi”, unde sunt incluse cheltuielile statului pentru dezvoltarea comunităţilor, precum şi pentru alimentarea cu apă şi iluminatul public, România a cheltuit în 2013 1,2% din PIB, cu 0,5 puncte procentuale peste media europeană.
Trebuie menţionat că la această categorie nu sunt incluse cheltuielile pentru construcţia efectivă de locuinţe, de străzi sau de infrastructură utilitară.
Tot peste media europeană au fost şi cheltuielile destinate protecţiei şi siguranţei publice. Aici sunt incluse cheltuielile pentru funcţionarea serviciilor de poliţie, de pompieri, a instanţelor şi a închisorillor. România a cheltuit – în 2013 – 2,2% din PIB pentru siguranţa publică, la fel ca Polonia, Slovenia, Portugalia sau Marea Britanie.
Cheltuielile sociale: Sub medie în accepțiunea europeană a protecției sociale
În mod suprinzător, cheltuielile cu protecția socială se află semnificativ sub alocările din celelalte state UE. Cel mai probabil, alocările sunt mici din cauza modului diferit în care se fac aceste alocări în România: o parte din facilitățile și ajutoarele pentru cei care au nevoie de sprijin social vin fie prin cheltuielile cu comunitățile, fie prin sibvențiile care se fac la energie și utilități – adică cheltuieli pe care procedura Eurostat nu le contabilizează la suport social :
Cheltuiala din bugetul României cu pensiile şi ajutoarele sociale a fost de 11,5% din PIB în 2013, cu 8,1 puncte procentuale mai mică decât media europeană de 19,6% din PIB.
Aici sunt incluse toate indemnizaţiile şi ajutoarele plătite de stat. Printre acestea se numără cele de boală sau de invaliditate, cele pentru familii şi copii (spre exemplu, alocaţiile sau indemnizaţiile pentru creşterea copilului), indemnizaţia de şomaj, ajutoarele pentru încălzire, dar şi pensiile de stat.
La protecţia mediului şi la cultură, cheltuielile raportate la PIB ale României au fost aproapiate de mediile europene.
