Istoria ultimilor ani pare să-i dea dreptate lui Peter Turchin, un om de știință de la Universitatea din Connecticut, care prevedea, acum 10 ani, că „următorul deceniu va fi o perioadă de instabilitate în creștere în Statele Unite și în Europa de Vest”.
Între timp, populismul în Europa s-a amplificat, iar adepții Brexitului au repurtat o victorie neașteptată în 2016. A urmat mandatul controversat al președintelui american Donald Trump, ca și valurile de proteste (Vestele Galbene în Franța și Black Lives Matter în SUA).
Astfel că Peter Turchin a devenit o celebritate în anumite cercuri și a stârnit interesul economiștilor pentru disciplina „cliodinamicii”, care folosește matematica pentru a identifica modele de schimbare în istorie, unui editorial al The Economist.
Atenția profesorului Peter Turchin concentrată pe „supraproducția elitelor” ridică întrebări incomode, dar oferă și lecții utile de politică, potrivit sursei citate.
Cum ajunge în haos o societate stabilă?
Încă din antichitate, în Roma și în China imperială, societățile au trecut de la perioade de stabilitate politică la instabilitate, adesea la intervale de aproximativ 50 de ani.
Acum, în SUA Congresul pare să fie blocat de lipsa dorinței de compromis ale taberelor democraților și republicanilor, spune Peter Turchin, care atrage, însă, atenția, că același lucru s-a întîmplat în jurul anului 1900. Apoi, au devenit mai cooperanți la mijlocul secolului al XX-lea.
Ce determină parcursul de la calm la haos?
PeterTurchin vede societățile ca sisteme mari și complexe, care sunt supuse anumitor tipare, dacă nu chiar unor legi. În 2020, PeterTurchin și Andrey Korotayev de la Școala Superioară de Economie din Rusia au publicat un articol în care examinează predicțiile din 2010 privind instabilitea societăților.
„Modelul său de prognoză conține multe elemente, dar, la fel ca și Karl Marx, domnul Turchin pare să creadă că „istoria tuturor societăților existente până acum este istoria luptelor de clasă”. Totuși, acolo unde Marx s-a concentrat asupra proletariatului, domnul Turchin este mai interesat de elită – și de modul în care membrii ei luptă unul cu celălalt”, scrie The Economist.
De exemplu: un număr mare de oameni cu educație înaltă în raport cu numărul de birouri guvernamentale (și deci locuri de muncă), sau lupta probabilă atunci când inegalitatea economică este mare.
Recompensele unei poziții la vârf sunt profitabile, atât ca puterea de câștig, cât și ca influența politică, iar cei care ratează resimt pierderea cu atât mai puternic. Resentimentele sunt cu atît mai puternice cu cât perdanții au fost crescuți ca să creadă că li se cuvine să facă parte din elită.
Mai rău, societățile tind să producă din ce în ce mai multe elite potențiale, parțial și pentru că accesul la educație tinde să se îmbunătățească în timp.
„Peter Turchin vede în toate acestea o rețetă pentru haosul politic. Oamenii educați se răzvrătesc și intră în luptă pentru putere politică și economică. Elitele nu mai cooperează, contra-elitele apar, iar ordinea se descompune”, conchide editorialul citat.
Argumente istorice
Istoricul Hugh Trevor-Roper spune că „crizele sociale sunt cauzate nu de o opoziție clară a intereselor care se exclud reciproc (din categorii diferite), ci de tendința războinică a intereselor opuse din cadrul unei aceleiași categorii”.
Revoluția franceză nu ar fost în primul rând produsul mizeriei, ci al unei bătălii între o clasă educată fără insuficient folosită și proprietarii ereditari de terenuri.
De asemeni, „excesul de bărbați educați” ar fi contribuit la revoluțiile Europei din 1848.
Peter Turchin sugerează că, deși sclavia a fost cauza imediată a războiului civil american, o alta, fundamentală, a fost resentimentul sudiștilor blocați în felul lor de viață față de mobilitatea viitorii capitaliști nordici.
Elitele atrase de radicalism
„Supraproducția” de elită ar ajuta la explicarea stării de rău care cuprinde lumea bogată din ultima vreme.
În fiecare an, America produce aproximativ 25.000 de avocați „excedentari”. Peste 30% dintre absolvenții britanici sunt „supraeducați” în raport cu slujbele lor.
Asta ar explica, într-o oarecare măsură, de ce oamenii aparent înstăriți sunt atrași de radicalism. Sub Jeremy Corbyn,
Partidul Laburist al Marii Britanii a atras mai mulți oameni din partea superioară a clasei, chiar dacă se îndepărta mai mult de conservator. Difrența dintre Joe Biden și Bernie Sanders în sondajele de opinie din timpul primarelor democraților a fost mult mai mică în rândul americanilor cu studii superioare decât în rândul celor care nu au terminat liceul.
Ciclurile entropiei societății
„Mai devreme sau mai târziu, majoritatea oamenilor încep să tânjească după stabilitate și sfârșitul luptei”, spune Peter Turchin.
Profesorul din Connecticut consideră că sprijinul pentru partidele populiste de stânga și de dreapta din Europa ar fi în scădere și se aștepta ca Donald Trump să-și piardă funcția.
O opțiune tentantă pentru cei care doresc să evite instabilitatea ar fi reducerea proporțiilor elitelor aspirante. Boris Johnson, premierul Marii Britanii, ar vrea o mai bună educație vocațională, spunând că „o minoritate semnificativă și în creștere de tineri părăsesc universitatea și lucrează într-un loc de muncă inferior studiilor”.
Cu toate acestea, elitele pot preveni apariția instabilității politice în moduri mai eficiente.
La începutul secolului al XX-lea reformatorii americani au crescut impozitele pe moștenire pentru a preveni apariția unei aristocrații ereditare.
Modernizarea sistemelor de planificare urbană ar putea reduce costurile locuințelor, iar dereglementarea piețelor muncii ar contribui la crearea de locuri de muncă bune pentru așa numitele elite „excesive”.
„Analiza lui Peter Turchin a forțelor structurale care guvernează societățile este o explicație provocatoare a tulburărilor politice. Dar modelarea lor matematică (cliodinamica) nu trebuie luată drept destin”, conchide editorialul din The Economist.
