Coaliţia de guvernare a discutat, luni, necesitatea aplicării acelor prevederi din Legea Educaţiei prin care absolvenţii de studii medii să poată candida numai la facultăţi care au acelaşi specific cu profilul studiat în liceu, iar Guvernul va trebui să prezinte soluţii în acest sens până la începerea noului an şcolar.
Problema a fost ridicată de deputatul minorităţii germane Ovidiu Ganţ, care a expus chestiunea ministrului Educaţiei, Daniel Funeriu, chemat la şedinţa de coaliţie de luni.
”Nu avem bacalaureat diferenţiat, în funcţie de profil şi că există în continuare acces la universităţi, indiferent de ce liceu ai terminat. În Germania, dacă termini liceu agricol, nu poţi să te prezinţi la Conservator sau la Drept. Or, în România acest lucru e ste posibil. Nu e corect ce se întâmplă: copiii sunt pregătiţi pentru un viitor diferit, dar sunt evaluaţi cu aceeaşi probă. Sistemul de bacalaureat diferenţiat este prevăzut în noua Lege a Învăţământului, dar discuţia pe care trebuie să o clarifice ministerul şi Guvernul este de când se diferenţiază şi în ce mod. Asta e o chestiune la care trebuie să răspundă ministerul şi Guvernul în timpul cel mai scurt”, a spus Ganţ.
Măsura ar urma să se aplice deocamdată începând doar cu copiii care nu au ajuns încă la liceu, pentru ca şcolarii să-şi poată alege traiectoria profesională în cunoştinţă de cauză încă înainte de-a intra în învăţământul liceal.
De asemenea, lui Funeriu i s-a mai cerut în coaliţie să intervină, împreună cu întregul Guvern, pentru corelarea cifrelor de şcolarizare pe care le subvenţionează statul cu cererea pieţei muncii.
”Până la începutul noului an şcolar, ministerul şi Guvernul trebuie să ia decizii pentru ceea ce o să se întâmple”, a spus deputatul, unul dintre liderii coaliţiei.
Ministrului Educaţiei i s-a mai cerut în coaliţie să impună supravegherea video în toate liceele, la sesiunea de toamnă a bacalaureatului.
”Nu este acceptabil ca în condiţiile acestui examen naţional să existe condiţii diferite de concurs. De ce la unii se instalează web-camuri şi la alţii, nu? Şi i-am cerut generalizarea introducerii web-camurilor în toată ţara”, ne-a mai sus Ovidiu Ganţ.
În unele judeţe, cum este cazul Harghitei, au fost foarte multe licee unde nu s-ai introdus camere video de supraveghere la examenul de bacalaureat. Judeţul Harghita a înregistrat printre cele mai ridicate rate de promovabilitate din ţară, însă ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, a respins vreo relaţie de cauzalitate între note şi lipsa camerelor web.
Urmărește-ne pe Google News
20 de răspunsuri
VÂRSTA MAJORATULUI LA 14 ANI?!
Interesant ce se întâmplă…
Citesc și nu pot să pricep. Cu alte cuvinte, dacă un copil de 14-15 ani optează la un moment dat pentru un anumit profil liceal, și-a semnat definitiv și irevocabil traseul profesional pe viață? Deci, i se exclude dintru început posibilitatea de a urma ceea ce este potrivit pentru el la o vârstă (18 ani) la care devine responsabil (legal!!!) pentru actele sale. Sau se va institui majoratul la 14 ani? Și totuși, cum i s-ar putea oferi o șansă? Să se înscrie din nou la liceu (la 18-19) pentru alt profil care să corespundă aspirațiilor sale de la vârsta majoratului? Ce meritoriu va fi el ca va avea două licee totalizând 8-10 ani de studiu (în condițiile în care liceele tehnologice vor avea 5 ani).
Pe ce considerente științifice se bazează o astfel de măsură? Cu atât mai mult cu cât sunt destui elevi autodidacți, dar și profesori care recunosc că, până la urmă, a învăța depinde de elevul în cauză și mai puțin de profesori (care pun bazele și nu oferă cunoașterea totală într-un domeniu) sau părinți (care oferă condițiile materiale și financiare propice, uneori, culmea, înlocuiesc profesorul de la catedră, trebuind să predea acasă materia acestuia – și știu ce vorbesc, sunt părinți care trebuie să facă engleză, matematică, fizică etc. cu copiii lor, nu de alta, dar sunt vreo doi profesori care-și fac treaba doar în particular la meditații, de altfel, de înțeles la salariile pe care le au). Și în atari condiți, un copil chiar nu poate să se pregătească performant la alte materii decât la cele care corespund profilului ales la „vârsta majoratului de 14 ani”?
Și revenind, o astfel de măsură face parte din arsenalul de politici găunoase de-a lungul celor 20 de ani de sublimă democrație, dar inexistentă în fapt!
Adaug doar faptul ca nici optiunea pentru liceu nu este in mod real a elevului, in conditiile repartizarii electronice.
Depinde cum privești:
1. dacă elevul (părintele) consemnează în fișă opțiunile în ordinea preferințelor și calculatorul sortează / filtrează potrivit opțiunilor celorlalți având ca și criteriu media candidațior, nu e nici o problemă asta ai vrut, dar asta se poate funcție de media ta;
2. dacă elevul (părintele) sunt informați necorespunzător de școala de provenineță (director, diriginte, secretară care mai poate și tasta greșit – opțiunile, s-a întâmplat, adeseori, „datorită cafelelor nebăute la vreme”), atunci apar mari disfuncționalități (de ex., din cauza secretarei am văzut elev cu medie de 9 la evaluare națională care a intrat la profil agricol pe care nici nu-l trecuse ca opțiune);
3. dacă performanțele școlare ale elevului (media de admitere) nu corespund cerințelor de intrare la un anumit liceu, atunci, firesc, nu va intra nici măcar în condițiile unui examen direct la liceul dorit.
Toată această „nebuneală” s-ar putea rezolva simplu: examen de admitere organizat de fiecare liceu, iar cei rămași „pe dinafară” să urmeze procedura selecției computerizate. Evident că nici această soluție nu e prea OK, dar diminuează rolul unor funcționari care rămân în sistemul de învățământ pe alte criterii decât cele de performanță. Deocamdată, nu văd alta mai bună. Oricum, cea existentă „te cam pune la mâna” birocrației și a unor funcționari care duc mare lipsă de competență.
cred ca e o lunga discutie, iar aici dezbaterea trebuie sa fie chiar serioasa si nu doar „bifata”, cu raspuns la cateva intrebari care vizeaza consecintele practice. niste exemple:
si daca omul, la o varsta oarecare (a adolescentei) descopera ca are niste abilitati, sau ii plac niste materii de care nu stiuse inainte (nu stiuse din cauza scolii, programei, manualelor profesorilor etc) – sa nu poata sa-si reorganizeze planul de cariera?
si daca nu intra la un liceu „cu specific” )nu are abilitati de+a face fata examenelor, dar are alte talente, sa nu poata da la o facultate la care chiar ar trece examenul de admitere pe abilitatea sa? (exemplul extrem: face o agroindustriala, dar apoi vrea sa dea la desen)?
va putea cineva obliga universitatile particulare (acreditate, fireste) sa inscrie studenti care nu au facut „liceu cu specific”, daca acei studenti sunt capabili sa treaca un examane de admitere la un obiect precis?)
si tot asa.
sper, din toata inima, sa nu fie adoptat un sistem de reguli doar pentru ca decidentii inca nu si-au vazut copii victime ale inovatiilor de genul asta.
Corect și mă bucură când văd oameni care gândesc „la rece” situații ca aceasta și nu le expediază dintr-un condei.
A propos de abilități: un copil care are abilități într-un anumit domeniu indiferent care ar fi acesta, el trebuie să dea examene, indiferent de profilul urmat la matematică și limba română. Limba română (adică, vocabular, morfologie, sintaxă, gramatică și nu literatura română), putem să o presupunem, ca fiind necesară pentru orice elev care-și dorește liceul, indiferent de specializare.
Sper să nu mă înșel, dar acreditarea se poate pierde la o evaluare ARACIS dacă universitatea nu funcționează în temeiul legii, iar admiterea candidaților contrar legilor, chiar dacă luate în pripă, este tot o lege. Nu o va obliga, deci, nimeni dar va înceta să mai funcționeze LEGAL, adică acreditat.
De adoptat acest sistem, probabil că-l vor adopta, politicienii noștri nu sunt sensibili la valori, precum educația potrivit nevoilor elevului (tânărului de 18 ani), ci este dictată de minți superficiale din analize superficiale.
Oare, de ce am senzația că multe din legile de astăzi (1990 – 2011) se hotăresc la recepții și la chefuri? ca să nu mai vorbesc de dictate și incompetență!
Odinioara era examenul de treapta in clasa a X-a spre a XI-a. Poate daca s-ar institui, ar fi ceva mai bine sa se faca generalizat pana in a X-a si a XI-a si a XII-a sa fie deja directionate exact catre tehnic, uman , real, muzica,arte plastice. Poate la 16 ani un copil este mai sigur ce vrea decat la 14 ani. E o idee, sa vedem…
Nu stiu daca vreun copil/tinar reuseste sa faca o alegere dificila (recte cariera) in deplina cunostinta de cauza la virste sub 20 de ani. Din citi cunosc eu, majoritatea au trecut prin scoala entuziasmindu-se in stinga si in dreapta (m-am scolarizat in alte vremuri, si o parte si pe alte meleaguri, nu vorbesc despre ultimul deceniu), au facut ceva tentant, dar au schimbat pe la 28-30 de ani ideile pe care pornisera la virste mici. Mai mult sau mai putin radical. Ma numar printre acestia.
Mai mult: ce se intimpla cu copiii talentati in mai multe directii? Ce se intimpla cu aceia care „scoreaza” puternic la mai multe capitole, dupa teoria inteligentelor multiple? Cum sa aleaga acestia, si cum sa aleaga parintii/profesorii in locul lor fara sa-i frustreze?
Daca teoria celor noua inteligente ar fi fost aplicata pe vremea mea, as fi fost la fel de „tare” la vreo sase. Viata m-a impins intr-o directie in care folosesc vreo doua din cele sase, cu succes, dar nu pot spune ca n-am frustrari citeodata si ca as face la fel daca mi s-ar mai da ocazia sa aleg inca o data…
Ideea este ca daca urmezi in liceu filiera tehnologica, (tehnic, economic), de ce sa irosesti competentele acumulate, insotite eventual de credite, sa te duci la filologie. Sigur, iti poti descoperi oricand talente ascunse. Asa ca eu unul am propus un bonus consistent la admiterea in facultate, generat de coincidenta dintre filiera urmata si profilul facultatii. Sau, daca te razgandesti si-ti alegi alt traseu educational decat cel urmat in liceu, sa platesti studiile superioare. Oricum este necesara o orientare scolara si profesionala de calitate si, mai ales, concurs la admiterea in liceu, pentru ca sa nu aleaga fiecare elev (sau parinti) un traseu care li se pare la moda (de regula mate-info), dar pentru care copilul nu are nici chemare, nici inclinatii, nici resurse intelectuale.
examenul este sfant. si la intrarea in luiceu si la admiterea la facultate. foaia alba de hartie e sfanta, indiferent unde s-au facut studiile. mai e nevoie sa spunem ca oameni de diferite categorii au tot felul de dificultati in a se incadra pe un parcurs care ia in calcul si altceva decat cunostintele? (sta la tara, sta la ţăndărei, un liceu de mate-info e la 40 de kilometri – cu gazda si intretinere etc, etc.)
problema mai trebuie pusa si invers: de ce eu, stat, sa nu ma asigur ca pot scoate cat mai mult din fiecare omuleţ deştept dar deyavantaja de tot felul de chestii care nu ţin de el.
a! : e o problema cu subiectele la bac, de exemplu: unele mai de real, altele mai de uman. dar asta se poate face prin regandirea sistemului de examene din timpul liceului. dar nici macar astea n-ar trebui sa conditioneze sau sa favorizeze accesul spre o facultate sau alta. acolo o singura chestie trebuie sa vorbeasca: foaia alba de hârtie şi cele 3 ore „regulemantare”. miza mai mutl pe ce are omul in cap (indiferent cum si unde a acumulat) si mai putin pe reglmentarile sistemului (care si asa e prost reglementat – pleaca din start fara sa stabileasca dinainte ce urmareste sa scoata din om).
Subscriu: EXAMENUL ESTE SFÂNT! La admitere în liceu, la admiterea în cilul superior al liceului (XI-XIII), la admiterea la facultate.
Bacalaureatul trebuie să devină examen de certificare (aidoma celui de licență) și nu examen de selecție. De ce să nu preia facultățile atribuțiile de a-și selecta studenții potrivit criteriilor lor proprii? Aha, și-ar pierde credibilitatea și prestanța potrivit unor standarde de calitate unanim acceptate. Ar trebui „să dea socoteală”, probabil, pentru candidații care i-au admis la studii, nu-i așa?
Sună bine, dar…
Un caz concret:
Presupunem (deja există) următoarele:
1. un copil de 14 ani ar vrea să urmeze, ulterior, absolvirii liceului, de pildă, o facultate de sociologie;
2. în zona de rezidență a acestuia (un oraș mic sau o comună) există doar un grup școlar (liceu tehnologic, cu specializări în agricultură sau industria lemnului);
3. costurile financiare pentru părinții copilului de a urma un profil de filologie sau științe sociale la un liceu teoretic ar fi de nesuportat, în condițiile în care acel elev ar fi foarte bun la învățătură.
Ca o concluzie: acel copil este condamnat pe viață la agricultură sau industria lemnului deși nu are înclinație nici spre un domeniu nici spre celălalt? Totuși, clasele de elevi la licee nu se realizează funcție de preferințele elevilor și cu un număr de 2-3 elevi / clasă.
Se pare că mulți dintre noi uită că populația României nu este concentrată în București, Cluj, Iași, Timișoara, Craiova și alte câteva orașe mai mari unde oferta de școlarizare la licee este mult mai bogată.
Din nefericire, măsurile care se preconizează a fi luate în educație nu fac decât să favorizeze pe cei care au disponibiltăți financiare deloc neglijabile, iar criteriile de departajare ale elevilor să se circumscrie doar nivelului de avere ale părinților lor. Și în condițiile în care majoritatea populației sărăcește, facultățile își vor atrage doar pe cei care-și permit (financiar) acest lucru. Și nu neapărat mai buni. Ci dimpotrivă… Realitatea socială ne împinge spre alte concluzii cu „succesuri” deloc tolerabile.
Exista un sistem de burse sociale si de credite garantate de stat, pentru studii. Nici nu poti croi un sistem dupa saracia sau bogatia unora. Iar examenul de admitere la facultate o fi sfant, dar poate fi trucat, sa intre cat mai multi. Si, din cauza autonomiei universitare, nici nu mai poate veni un Funeriu sa puna camere.
„Nici nu poti croi un sistem dupa saracia sau bogatia unora. Iar examenul de admitere la facultate o fi sfant, dar poate fi trucat, sa intre cat mai multi.”
Corect, însă, bursele sociale sau de merit din liceu sunt astronomice: 30-40 de lei, asta în cazul în care există fonduri locale de acoperire (anul trecut de pildă, la un liceu de provincie, un an întreg școlar nu s-au oferit respectivele burse, fiindcă „dom’le, nu înțelegi că nu am bani!” S-a înțeles, dar elevii au înțeles? Se pare că nu).
Și apoi, stimate domn, orice sistem legislativ „se croiește” funcție de necesitățile beneficiarilor lui și nu după standardele lui Procust sau a câtorva privilegiați!
situatiile de genul asta se rezolva cu politici publice. niste tipi destepti (care sa mai aiba si putere de decizie si – atentie! – „sprijin politic”, observa niste fenomene care in viata reala se vad si din avion. si tipii fac niste studii, constata unde e rana pe care trebuie pus degetul si pun de-un plan fezabil. inainte de-a dansa cu el pe masa la tocşouri, ii calculeaza consecintele neprevazute care pot aparea pe langa buna intentie initiala. fac niste simulari. dupa care obtin banii si trec la treaba.
dar asta inseamna sa-ti iei foarte in serios rolul de reformator, de decident, de politician responsabil. nu sa vii cu o idee, ca gaina babei cu mărgica, si să o lansezi superficial si să o îneci într-o controversă si să o faci, astfel, vulnerabila în faţa deştepţilor care or să vina maine la guvernare şi o să schimbe totul pentru că ei aun o altă mărgică.
http://www.contributors.ro/fara-categorie/guvernul-care-nu-este-in-stare-sa-produca-politici-publice-necesare-pleaca-sau-este-demis/
Am scris si un articol pe tema asta, dar cine sa te auda…
aud, dar nu ascultă 🙂
Pe urma, mai e invatarea de-a lungul vietii, formala, informala, nonformala, in care iti poti schimba orientarea de cate ori vrei. Fara profesori si parinti la spate. Cu un sistem de certificare a competentelor obtinute in acest fel.
Si daca stam si despicam firul in patru, batem pasul pe loc. Daca Funeriu facea dezbatere publica pe cum sa fie bacul, va imaginati unde am fi ajuns? Apropo de teoria consensului, ca si asta trebuie discutata odata.
„Pe urma, mai e invatarea de-a lungul vietii, formala, informala, nonformala, in care iti poti schimba orientarea de cate ori vrei. Fara profesori si parinti la spate. Cu un sistem de certificare a competentelor obtinute in acest fel.”
Exact și care sistem life long learning costă și aduce venituri consistente doar celor care au virusat sistematic formarea inițială în favoarea formării continue în măsura în care prima nu răspunde în totalitate nevoilor elevilor!
Nu costa, ca poti invata si singur acasa, cu ajutorul internetului. In cele mai multe cazuri.
Dar pentru a profesa, ai nevoie de hârtie, care costă.
Și cu internetul? Marea carte a înțelepciunii Wikipedia…