Un tun care în alte vremuri a salutat un rege singalez și un diamant furat de la un sultan indonezian se află între miile de obiecte confiscate în era colonială, iar autoritățile de astăzi din Țările de Jos intenționează să le identifice proprietarii de drept.
Stabilirea proprietarilor de drept este o misiune complicată, consideră Muzeul Național din Amsterdam, care deține, potrivit Reuters, cel puțin 4.000de obiecte adunate în centre de putere coloniale olandeze stabilite în Asia de Sud-Est sau Caraibe începând cu mijlocul anilor 1600.
Directoarea departamentului de Istorie al Ruks Museum, Valika Smeulders, a salutat planurile guvernului de a îndrepta ceea ce o comisie independentă a descris luna aceasta ca fiind un „rău istoric”- păstrarea unor obiecte de valoare luate cu forța.
Autoritățile intenționează să creeze un centru independent de cercetare și o bază de date pentru arta din perioada colonială care să includă informații despre locul și maniera în care a fost obținut un obiect sau altul, urmând ca mai multe comisii să analizeze eventuale cereri de restituire.
Aici însă intervin problemele, afirmă Valika Smeulders. De exemplu: diamantul de 36 de carate a fost luat în 1875 de trupele olandeze din Sultanatul Bandjamasin, de pe Insula Borneo, acum parte a Indoneziei.
„În acest caz, îl returnezi țării? Sau ar trebui restituit descendenților sultanului?”, se întreabă directoarea muzeului, adăugând: „Și cu cine vorbești despre asta?”.
În ceea ce privește tunul aurit din Kandy ( Sri Lanka), acesta a fost confiscat de soldații Companiei Olandeze a Indiilor de Est și expus în cabinetul personal al Prințului de Orania. Arma urmează să se întoarcă în Sri Lanka anul următor, însă inițial doar pentru a fi studiată de istorici și experți în vederea stabilirii originii sale.
Decizia Țărilor de Jos de a returna obiectele de artă furate sau confiscate urmează unor inițiative similare ale Franței și Germaniei.
Un răspuns
Proces de restituire A obiectelor furate.