Călin Popescu Tăriceanu a fost achitat marți de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul în care este acuzat de abuz în serviciu întrucât a refuzat punerea în aplicare a unei hotărâri judecătorești.
Avocatul care l-a apărat pe Călin Popescu Tăriceanu în acest proces este fostul ministru al Justiţiei Tudorel Toader.
Hotărârea nu este definitivă, iar parchetul o va ataca cu siguranță, luând în considerare declarațiile pe surse apărute după ultimul termen al procesului, când procurorul de ședință a solicitat instanței achitarea fostului președinte ale Senatului.
Procurorul de ședință, de la Secția judiciară, nu cel care a instrumentat cazul, a formulat atunci concluzii în sensul neîntrunirii tipicității faptei pe baza evaluării proprii a probelor administrate in cursul urmăririi penale și a judecății, fără să-și anunțe surperiorii sau să-i atenționeze pe cei care au efectuat ancheta.
Procurorul de şedinţă desemnat în acest caz, Irina Kuglay, a solicitat, la ultimul termen de judecată din 9 noiembrie, achitarea lui Tăriceanu pe motiv că textele de lege în baza cărora fostul preşedinte al Senatului a fost trimis în judecată „generează confuzie”.
„Din articolul 25 din Legea ANI se poate deduce că şi incompatibilitatea declarată ulterior are aceleaşi efecte ca o interdicţie. Ca şi cum nu ar fi fost scris de jurişti, articolul de lege presupune o interdicţie. Cred că articolul 25 din Legea ANI trebuie coroborat cu articolul 7 din Statul parlamentarilor. (…) Încetarea mandatului de deputat sau senator prin incompatibilitate este prevăzut de art. 7, lit (c), la data la care raportul ANI nu mai poate fi contestat. Obligaţia de la alin. 2 lit. (c) se referă la ipoteza în care raportul ANI fie constată o incompatibilitate în curs, fie o incompatibilitate din urmă. Acest construct al articolului 7 generează confuzie. (…) Conchid că în cazul inculpatului Călin Popescu-Tăriceanu se impune achitarea pentru abuz în serviciu. Temeiul în care ar trebui pronunţată achitarea: inexistenţa obligaţiei de a face ceva trebuie să ducă la aplicarea art.16 lit. (a) din Codul de procedură penală – fapta nu există. Câtă vreme nu se poate identifica o faptă, atunci fapta nu există. Alţi jurişti cu care m-am consultat sunt de părere că fapta nu este prevăzută de legea penală, deci art.16 lit. (b)”, a susţinut Irina Kuglay în sala de judecată.
Conform unor surse judiciare, Irina Kuglay a luat această decizie fără a se consulta cu procurorii care au făcut ancheta în acest caz, iar Parchetul General a lăsat să se înţeleagă că va ataca decizia instanţei.
„La dezbaterile ce au avut loc în cursul judecăţii, în cauza privind un fost preşedinte al Senatului, procurorul de şedinţă a formulat concluzii în sensul neîntrunirii tipicităţii faptei, pe baza evaluării proprii a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a judecăţii, conform art. 67 alin. 2 din Legea nr. 304/2004. Concluziile procurorului de şedinţă nu condiţionează posibilitatea Ministerului Public de a promova căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, având în vedere rolul Ministerului Public de a apăra interesele generale ale societăţii”, transmitea Parchetul General într-un comunicat de presă citat de Agerpres.
În acest dosar, Călin Popescu Tăriceanu este acuzat întrucât, în calitate de preşedinte al Senatului, nu a cerut încetarea calității de senator a lui Cristian Marciu (PSD), declarat incompatibil de către Înalta Curte de Casație și Justiție în martie 2015, prin decizie definitivă.
Cristian Marciu a făcut afaceri cu Consiliul Judetean Girgiu, în perioada 2008-2012, când era consilier județean. În stare de incompatibilitate, el trebuia să piardă de îndată orice funcție publică și să nu mai poată ocupa o alta timp de trei ani.
