7 iunie, 2011

„Confiscarea in Romania si bunele practici la nivel International” – o dezbatere organizată de Societatea Academică din România, Freedom House şi Iniţiativa pentru o justiţie curată, a adunat luni trei reprezentanţi ai ţărilor în care confiscarea averilor adunate ilicit nu are nevoie de modificări constituţionale.

Dezbaterea vine pe fondul controverselor provocate de proiectul de modificare a Constituţiei, aşa cum a fost el propus de preşedinţie: cu scoaterea prevederii potrivit căreia caracterul licit al averii se prezumă.

Din partrea SUA a participat ambasadorul Mark Gitenstein, din partea marii Britanii a vorbit Peter Thomas, consilier politic al ambasadei, iar despre sistemul francez de confiscare a averilor ilicite a vorbit Frederic Teillet, magistrat, consilier la ambasada Frantei in România.

Iată cum se pune problema averilor dobândite ilicit în cele trei ţări, în explicaţiile reprezentanţilor acestora:

Franta a avut nevoie de ceva timp sa realizeze importanta confiscarilor. Multi infractori ajungeau sa mearga bucurosi la inchisoare si sa astepte sa iasa stiind ca afara ii asteapta averea acumulata. Sumele care sunt in joc sunt extrem de importante. (Frederic Teillet – Franta)
Mediul infractional este o afecere si banii sunt motivatia. Ce am ales noi sa facem: sa atacam banii la orice nivel, sa trimitem in instanta de cat ori se poate. (Peter Thomas – Marea Britanie)
In statele Unite sunt doua forme de confiscare. Exista confiscarea criminala, infractionala, urmare a unei condamnari. In cazul celor care in urma infractiunii a dobandit o avere sau bunuri. Nu exista o limita a bunurilor confiscate. Toate bunurile provenite dintr-o infractiune pot fi confiscate. Mai exista si confiscarea civila pentru care nu este nevoie de o condamnare si prin care statul poate confisca bunurile printr-un dosar civil. Toate fondurile si bunurile confiscate merg intr-un fond al statului, iar fondurile pot fi folosite pentru despagubiri sau pentru finantarea unor structuri ale statului. (Mark Gitenstein – SUA)
In Marea Britanie, inainte de 2002, bunurile si sau averea puteau fi confiscate abia dupa condamnarea penala, si de cele mai multe ori se confiscau doar bunurile provenite din traficul de droguri sau activitati de terorism. (Peter Thomas, Marea Britanie).
Spre exemplu, pentru cineva care este gasit cu mai mult de 1.000 de lire asupra sa pe care nu-i poate justifica, poliţia sau vamesii pot confisca suma de bani fara vreo hotarare in instanta. Daca acea persoana contesta si vrea sa dovedeasca legalitatea banilor, beneficiaza de un proces rapid in instanta. In primii 5 ani de cand s-a introdus aceasta masura, doar 70% dintre persoane s-au prezentat in instanta pentru a justifica banii. (Peter Thomas, Marea Britanie).
In caz de stabilire a „stilului de viata infractional”, instanta presupune ca toate bunurile dobandite de condamnat au provenit din activitati infractionale pana la proba contrarie.In ceea ce priveste Recuperarea civila, procurorii pot ataca in instantele civile pentru a recupera produsele infractiunii. Actiunea in instanta este impotriva bunurilor si nu impotriva persoanei si nu necesita vreo condamnare. (Peter Thomas, Marea Britanie)
S-a inceput cu o definire a spalarii de bani, o definire mai mare care spune ca orice persoana care ascunde sau ofera orice ajutor persoanelor acuzate de spalare de bani este susceptibila de acuzare. Prin intermediul jurisprudentei Curtii de Casatie s-a dat o definire si tainuirii, iar o a treia definitie a vizat imposibilitatea de a justifica mijloacele de existenta. Orice persoana legata de infractor si care nu-si poate justifica averea, poate fi urmarita. (Frederic Teillet, Franta).
Exista cazuri cand persoane nevinovate sunt implicate, dar in majoritatea cazurilor faptul ca bunurile au fost transferate la o terta persoana este irelevant. Daca bunurile sunt acumulate ilicit, nu mai conteaza ale cui sunt. Odata ce statul ia bunurile, sarcina de a dovedi ca ele sunt acumulate legal revine celui care solicita acest lucru. (Mark Gitenstein – SUA)
In Marea Britanie, din 2003 cand am confiscat 20 de milioane de lire in primul an, am ajuns in prezent la 200 de milioane de lire pe an. Si tot nu este deajuns, pentru ca estimarile spun ca sunt aproape 2,5 miliarde de lire sterline circulate in mediile infractionale in Marea Britanie. (Peter Thomas – Marea Britanie)
Exista cazuri cand persoane nevinovate sunt implicate, dar in majoritatea cazurilor faptul ca bunurile au fost transferate la o terta persoana este irelevant. Daca bunurile sunt acumulate ilicit, nu mai conteaza ale cui sunt. Odata ce statul ia bunurile, sarcina de a dovedi ca ele sunt acumulate legal revine celui care solicita acest lucru. (Mark Gitenstein – SUA)