O statistică macabră, intrată în posesia cursdeguvernare.ro arată necesitatea ca ANAF să rezolve, în cadrul reorganizării și schimbării de filosofie față de mediul de afaceri, chestiunea mecanismelor de contestații.
Rezolvarea problemei contestațiilor e stringentă din 2 motive :
- * statul să poată conta pe sumele impuse de ANAF în mod corect și onest în urma controalelor – situație în care statul Nu se află acum.
- *mediul de afaceri să aibă parte din partea statului – respectiv ANAF – de controale corecte și, mai ales, de mecanisme prin care să se poată apăra în fața abuzurilor acelor inspectori care s-au întors pe vremea Miliției și Securității.
Prezentăm mai jos – cu argumentul rece al cifrelor – o statistică pentru anii 2011 – 2015 din care rezultă cum au desființat managerii și inspectorii ANAF dreptul companiilor de-a contesta, printr-o ”inginerie juridico-financiară”, crescând în mod fals și prin abuz rata de colectare.
În rezumat, ANAF-ul din anii 2014-2015 a introdus ”cutuma” sesizării penale pentru a bloca accesul la instanțe al celor care contestă deciziile Fiscului. Odată cu blocarea acestui drept, au fost blocați și banii companiilor, până la rezolvarea caracterului penal al unor decizii care nu s-au dovedit penale. bani trecuți în păerformanțele ANAF și în legile bugetelor.
În cele ce urmează, mecanismul, descris pentru cursdeguvernare.ro de surse din interiorul Agenției.
Mecanismul și statistica relevantă
În mod obișnuit, inspectorii ANAF sunt aproape exclusiv concentrați pe activitatea de control a companiilor, acțiuni care se finalizează, în majoritate covârșitoare, cu sancțiuni, decizii de impunere, popriri de conturi, penalități etc.
Cei care se simt nedreptățiți de deciziile emise de inspectorii de Fisc au la îndemână, în primă fază, soluția contestației, putând să apeleze la Direcția Generală Soluționare Contestații (DGSC) din cadrul ANAF.
Datele DGSC din ultimii 5 ani obținute de cursdeguvernare.ro arată că, la nivel național, ”vârful” de contestații a fost atins în 2011, când au fost depuse peste 21.000 de contestații la decizii luate de inspectori ai ANAF, suma generală în litigiu fiind de 7,4 miliarde lei.
Până în 2014, statistica generală a activității DGSC este, în linii mari, aceeași în fiecare an. Relevante sunt însă cifrele comparate ale anilor 2014 și 2015.
În 2014:
- Sunt înregistrate 8.300 de contestații, suma totală în litigiu fiind puțin peste 8 miliarde lei.
- 11% dintre contestații sunt admise și deciziile inspectorilor ANAF sunt desființate de DGSC- suma exactă asupra căreia DGSC recunoaște că Fiscul a cerut-o incorect este de 916,668 milioane de lei.
- Un procent de 63% dintre contestații sunt respinse ca nefondate.
În 2015:
- Sunt înregistrate 8.900 de contestații, suma totală în litigiu fiind de 11,15 miliarde lei.
- 6% dintre contestații sunt admise, DGSC admițând astfel că Fiscul a greșit pentru 713,448 milioane de lei.
- 40% dintre contestații sunt respinse de DGSC, ca nefondate
Paradoxul: de la 2014 la 2015 scad atât numărul de contestații admise, cât cel de contestații respinse, în condițiile în care numărul total de contestații a crescut. Cum? Printr-o inginerie care a strivit pur și simplu multe companii nevinovate.
Soluția miraculoasă de la ”Alte soluții”, a DGSC
Calculul: între 2011 și 2014, statistica activității Direcției de Soluționare a Contestațiilor din ANAF este în linii mari similară, în jur de 65% dintre contestații fiind fie respinse, fie acceptate (actele de control fiind desființate.
În 2015, procentul acestor soluții scade la 46% la nivel general. O mențiune: în cazul contribuabililor mari și mijlocii, acolo unde sumele în litigiu sunt mai mari de 5 milioane per contestație, procentul de rezolvare imediată a contestației (admis/respins) este de numai 40%.
Diferența până la 100% între contestațiile depuse și cele soluționate într-un fel sau altul este încadrată statistic la capitolul ”alte soluții”.
Între 2011 și 2014, sunt încadrate la ”alte soluții” în jur de 35% dintre contestații.
În 2015, la rubrica ”alte soluții” sunt încadrate 60% dintre contestațiile care au ca obiect peste 6 miliarde lei.
Sursele cursdeguvernare.ro au explicat că mențiunea ”alte soluții” este tradusă astfel:
sesizări penale la adresa companiilor care depun contestații. Această acțiune a avut rolul de a bloca accesul firmelor la instanțele civile pentru recuperarea sumelor aflate în litigiu între Fisc și companii.
Până la rezolvarea (greoaie) dosarelor penale, Fiscul poate trece liniștit la capitolul realizări sumele impuse companiilor în 2015, de multe ori abuziv.
Situația exactă a modului de rezolvare în instanțe a litigiilor între ANAF și companii este neclară.
Din datele marilor case de avocatură – care, e drept, își selectează cu atenție clienții – rata de succes a acestora în procesele intentate Fiscului se apropie de 90%.
Tocmai din această cauză, Ministerul Finanțelor și ANAF caută în aceste săptămâni, împreună cu reprezentanți ai mediului de afaceri, soluții care să simplifice și să clarifice legislația și procedura de control pentru a reduce cât mai mult maniera abuzivă de control a unor inspectori.
Stringența rezolvării problemei
Rezolvarea chestiunii contestațiilor și a dreptului companiilor de-a se apăra fără să fie blocați de plângeri penale pentru care nu va răspunde apoi nimeni are o accentuată tușă de urgență :
Peste câteva luni, guvernarea va recăpăta caracter politic explicit, foncțiile de la ANAF – atât cele de la centru cât și cele din teritoriu – vor reintra la reîmpărțirea politică, iar instituția se va reîntorce, în mod cvasi-oficial, ca instrument de presiune în mâna decidenților politici.
Or cazurile din economia reală arată destule cazuri de folosire a instituției în mod selectiv, atunci când politicienii își arogă dreptul de-a arbitra în mediul de afaceri, fie în mod abuziv, atunci când miniștrii de finanțe sau șefii ANAF trebuie să strângă cu orice (orice) preț bani la bugetele secăruite de măsurile anului electoral.
Urmărește-ne pe Google News
