Într-o analiză a costului vieții, România se poziționează în luna ianuarie 2021 pe ultimul loc între țările UE, pe locul 35 din 41 de state europene și pe locul 94 din 139 de state analizate pe plan mondial de către site-ul numbeo.com.
Poziția ocupată este suprinzătoare dar și relevantă pentru zona din care facem parte, nu doar geografic dar și ca nivel de dezvoltare, cu observația că suntem relativ avantajați atunci când se calculează puterea locală de cumpărare.
Astfel, cu un index de 38,50, (referința de referință 100 este costul vieții în New York), ne plasăm ca și cost al vieții mai jos decât Bulgaria (40,92), Albania (40,25), Serbia (39,19) sau Bosnia și Herțegovina (38,56) dar ceva mai sus decât Macedonia de Nord (34,15), Rusia (33,17), Republica Moldova (32,68) sau Belarus (30,69%).
Dacă ne ducem la ultima coloană din tabelul prezentat în analiză, se poate observa că devansăm în materie de putere de cumpărare patru state relevante din UE, respectiv Grecia (indice 38,95, deloc întâmplător în contextul crizei declanșate de datoria externă excesivă), Bulgaria (40,26), Croația (43,13, unde „jocul” dintre venituri și prețuri le dă cu minus față de noi) – de reținut, însă, ambele au intrat pe traiectoria adoptării euro – și, din nou supriză, Portugalia (44,96, ușor sub noi).
Alte patru state membre UE stau mai bine decât noi la puterea de cumpărare, în contextul veniturilor și prețurilor de acolo, undeva în intervalul de index 45 – 50 pe care, la limită, îl prindem și noi: Letonia (45,94), Polonia (47,09), Ungaria (49,81) și Slovacia (50,39). Datele sugerează că acestea ar trebui să fie, pe termen mediu reperele de convergență pentru recuperarea decalajului de nivel de trai.
Clasamentul și poziționarea relativă pleacă de la costurile din viața reală consemnate la alimente de bază, costul locuințelor, chirii, utilități, transport, haine, activități recreative etc. plus salariile nete raportate de un număr considerat a fi suficient de mare de contributori, datele fiind prelucrate de cel mai mare site de profil din lume.
Astfel, deși se poate aduce în discuție reprezentativitatea, formula de ponderare și faptul că statistica este centrată pe zona urbană, se conturează o imagine mult mai apropiată de percepția publică decât cea dată de o analiză exhaustivă a țărilor în cauză. Cert este că, cel puțin în zonele dens populate nu trăim chiar atât de rău pe cât se crede, dacă ne raportăm la practica europeană.
Apropo de practica europeană, se pot observa diferențe majore între marile economii ale Zonei Euro, provenite din costul vieții, unde ( ar trebui să luăm aminte și noi, pentru viitor) Germania câștigă detașat prin faptul că a reușit să mențină costul vieții relativ jos în pofida creșterii economice, prin controlul mai eficient al creșterii veniturilor decât în țările latine, Franța sau Italia.
În structură, indicatorii arată că avem cele mai ieftine alimente alături de Polonia, precum și cele mai mici chirii sau cele mai reduse note de plată la restaurant cu excepția Bulgariei. Polonia și Cehia au chirii aproape duble iar alimentele sunt semnificativ mai scumpe decât la noi în țările baltice, Slovacia sau Croația (care a depășit la acest capitol chiar și Spania).
Astfel, deși, per total, nu avem nici cele mai mari venituri și nici cele mai mici prețuri, ajungem să fim, din postura neașteptată de țară UE cu cel mai mic cost al vieții, pe locul 23 din 27 ca putere de cumpărare locală, ceea ce corespunde cu poziționarea potrivit nivelului PIB/locuitor ajustat cu nivelul relativ al prețurilor.
Poziționare pe care ar fi foarte util să încercăm să o păstrăm și să consolidăm calea optimă pe care am intrat spre convergența reală cu nivelul de trai european. Fără să forțăm majorări de venituri, care nu au corespondent în producția realizată, mai importantă fiind păstrarea unui nivel modic al avansului inevitabil al prețurilor spre uzanțele europene.
NOTĂ:
Numbeo.com este un site lansat în luna aprilie 2009 iar cercetările și datele disponibile prezentate nu sunt influențate de nicio organizație guvernamentală. Mladen Adamovic, Founder/CEO a lucrat ca inginer de software la Google (2007-2009), unde a dezvoltat aplicații interne. Site-ul condus de el a fost menționat ca sursă de mai multe publicații internaționale de prestigiu, precum Time, Forbes, The Economist, New York Times, The Telegraph, The Washington Post, USA Today, The Sydney Morning Herald, China Daily etc.
