Se redeschide Dosarul Revoluției. Procurorul general interimar: Clasarea a fost dispusă nelegal și netemeinic

Procurorul general interimar Bogdan Licu a infirmat decizia de clasare a dosarului Revoluției, deoarece decizia din octombrie anul trecut este nelegală și netemeinică.

„Am dispus infirmarea soluției de clasare pentru că am constatat că soluția este netemeinică și nelegală, luată în urma unor cercetări incomplete, cu ignorarea unor elemente esențiale. Se va continua ancheta pentru identificarea făptuitorilor și a făptuitorilor din spatele faptuitorilor”, a declarat marți Bogdan Licu.

Motivele pentru care Bogdan Licu a decis redeschiderea dosarului fără să mai aștepte hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), unde se judecă contestația Asociației 21 Decembrie, care a atacat clasarea:

• Nu a existat o preocupare reală pentru aflarea adevărului despre evenimentele din decembrie 1989.
• Faptele au fost încadrate greșit.
• Nu au fost luaţi in considerare factorii externi care au contribuit la căderea regimurilor comuniste din Europa de Est
• Procurorii nu au luat în considerare toate rapoartele şi mărturiile existente.
• Nu s-a cerut raportul Comisiei senatoriale care a făcut mii de audieri şi a obţinut numeroase documente.
• Deşi SRI a întocmit un document referitor la evenimentele din decembrie 1989, acesta nu se regăseşte în dosar.
• Nu s-au efectuat activităţi necesare stabilirii condiţiilor în care s-a deschis focul în fiecare caz în parte.
• Nu s-au făcut autopsii.
• Nu au valorificat informații importante furnizate de numeroase lucrări, jurnale, cărți, monografii care se referă la acele evenimente.
• Modul în care s-a făcut ancheta nu corespunde normelor Curţii Europene a Drepturilor Omului

„Urmează să se facă cercetări pentru genocid pentru că există indicii temeinice iar omorul şi omorul calificat au devenit imprescriptibile” a spus Bogdan Licu.

Preşedintele Asociaţiei Decembrie 1989, Teodor Mărieş, a salutat decizia, dar a cerut înlăturarea procurorilor de la Secția militară, care au clasat dosarul: „Din punctul nostru de vedere trebuie să plece imediat toată echipa secţiei parchetelor militare, cei care s-au ocupat în trecut de dosar, în frunte cu domnii Codruţ Olaru şi Ion Vasilache. Cei care s-au ocupat în trecut de caz nu o mai pot face de acum pentru că ar fi în incompatibilitate. Aşteptăm ca Parchetul General să se apuce de treabă”, a declarat Teodor Mărieș, citat de Mediafax.

Dosarul a fost clasat anul trecut

Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a clasat în octombrie 2015 Dosarul Revoluției, pe motiv că unele dintre fapte s-au prescris sau nu sunt prevăzute de legea penală. Cele 709 de persoane decedate, 1.855 de persoane rănite prin împuşcare, 343 persoane – rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume – și 924 persoane reținute, sunt fie victimele represiunii ceaușiste (pentru intervalul dintre 16 și 22 decembrie 1989), fie victime ale „derutei şi reprezentării greşite”, fie ale stresului și oboselii participanților la evenimentele de atunci, potrivit unui comunicat al PICCJ.

Era ultimul dosar în lucru legat de cele întâmplate în decembrie 1989.

De ce s-a clasat partea privind perioada 16 – 22 decembrie 1989

Pentru această primă parte, cu represiunea ordonată de Nicolae Ceaușescu și responsabilii de atunci, explică procurorii, vinovații au plătit deja: “S-a constatat că persoanele cu funcţii de conducere şi execuţie, politice şi militare, de la nivel central şi local, implicate, în perioada 16-22.12.1989, în organizarea, conducerea, coordonarea şi punerea în executare a măsurilor de reprimare a manifestanţilor au fost judecate şi condamnate definitiv, existând în cauză autoritate de lucru judecat.”

 Această perioadă, se mai spune în comunicat, „a fost caracterizată de acţiuni violente de reprimare a manifestaţiilor anticomuniste şi antidictatoriale din mun. Timişoara, Cluj şi Bucureşti, respectiv de măsuri de împiedicare a extinderii acţiunilor de protest în celelalte localităţi ale ţării.

Folosindu-se de pârghiile puterii absolute pe care o deţinea în partid şi în stat, Nicolae Ceauşescu, cu aprobarea Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român, a acţionat, încă de la început, pentru reprimarea brutală a manifestaţiilor, dispunând implicarea unor forţe supranumerice şi eterogene, aparţinând miliţiei, securităţii şi armatei.

În baza deciziilor şi ordinelor primite de la nivel central, conducerea politică şi militară locală, sub directa coordonare a unor factori de conducere politică şi militară de la nivel central, a luat măsuri pentru punerea în executare a acţiunii de reprimare şi a ordonat intervenţia forţele de ordine, care a avut ca rezultat uciderea, rănirea prin împuşcare, vătămarea corporală şi reţinerea unui număr mare de persoane.”

De ce s-a clasat partea de dosar care viza victimele de după 22 decembrie

A doua parte a dosarului cuprindea cele întâmplate între 22 decembrie și sfârșitul anului, perioadă caracterizată de derută, haos, panică, stres și oboseală, cum susțin procurorii militari care s-au ocupat de dosar:

“În ceea ce priveşte perioada cuprinsă între 22.12.1989 şi sfârşitul anului 1989 s-a reţinut că acesta a fost caracterizată prin vid de putere, stare de confuzie, panică şi haos.

Dacă până la momentul în care fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu a părăsit sediul C.C. al P.C.R., forţele de ordine au acţionat, în baza ordinelor şi măsurilor dispuse de factorii politici şi militari, împotriva manifestanţilor care demonstrau pentru înlăturarea regimului comunist, libertate şi democraţie, după acest moment, în condiţiile în care euforia generală privind victoria revoluţiei a fost urmată în scurt timp de o stare de teamă privind posibilitatea revenirii lui Nicolae Ceauşescu la conducerea ţării, cu ajutorul unor forţe fidele, nu a mai existat o acţiune a organelor statului împotriva manifestanţilor ci o acţiune comună îndreptată, conform percepţiei create, împotriva unor elemente contrarevoluţionare, care acţionau împotriva voinţei întregii populaţii.

În acest context, pe fondul lipsei de cooperare şi coordonare, iniţiativele unor militari şi civili de a pătrunde în anumite imobile ori de a verifica acoperişurile unor clădiri, fără încunoştinţarea celorlalte forţe aflate în zonă, au creat derută şi reprezentări greşite, cu consecinţa deschiderii focului concentrat şi producerii a numeroase victime. De asemenea, starea de oboseală şi stres acumulată a afectat aprecierea lucidă şi obiectivă a realităţii înconjurătoare, existând situaţii în care dispozitive militare, mixte, ori civile au deschis, cu uşurinţă, focul asupra unor imobile, inclusiv asupra unor autoturisme aflate în deplasare care nu au oprit la filtrele organizate, în condiţiile existenţei doar a unor bănuieli neverificate că s-ar fi efectuat focuri de armă din direcţia imobilelor sau autoturismelor respective. Pe fondul aceleaşi stări de oboseală şi stres, au existat şi situaţii în care s-au executat focuri de armă între militari din incinta aceleiaşi unităţi sau între unităţi militare.”

Bilanțul victimelor

• 709 persoane decedate
• 1.855 persoane rănite prin împuşcare
• 343 persoane rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume
• 924 persoane reţinute.

Din cele 709 persoane decedate, 161 sunt ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. În unele situaţii decesul s-a datorat manevrării imprudente a armamentului, victimele fiind din rândul celor care s-au aflat în imediata apropiere a făptuitorilor. De asemenea, nu în toate cazurile decesul s-a produs prin împuşcare, existând situaţii în care decesul s-a datorat altor cauze (ex. agresiune, incendiere, accident rutier, accident aviatic etc.). În unele situaţii, există autoritate de lucru judecat, în sensul că autorii infracţiunilor de omor au fost trimişi în judecată şi condamnaţi. În alte situaţii cu privire la împrejurările în care s-a produs decesul s-au dispus soluţii de netrimitere în judecată, soluţii care nu au fost, ulterior, infirmate. Nu în toate cazurile decesul s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală, existând situaţii în care decesul a fost urmare unui act suicidal (împuşcare, precipitare etc.), manevrării imprudente a armamentului din dotare de către cel în cauză sau s-a datorat unor cauze patologice.

Din cele 1855 persoane rănite prin împuşcare, 420 sunt ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. Ca şi în cazul persoanelor decedate, există situaţii în care rănirea s-a datorat manevrării imprudente a armamentului. În unele situaţii există autoritate de lucru judecat, în sensul că autorii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi. În alte situaţii s-au dispus soluţii de netrimitere în judecată, soluţii care nu au fost, ulterior, infirmate. Există şi situaţii în care, deşi susţin că au fost rănite în diferite împrejurări, persoanele în cauză nu au prezentat acte medicale care să ateste existenţa unor leziuni sau s-a stabilit că leziunile nu au fost produse prin împuşcare.

Din cele 343 persoane rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume, 68 sunt ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. În principal leziunile produse se datorează unor agresiuni dar există şi situaţii în care leziunile se datorează unor accidente (ex. ruperea unor elemente din structura de rezistenţă a imobilelor avariate în contextul evenimentelor, activarea accidentală a unor dispozitive din sistemul de apărare al unităţilor militare etc.) sau autoaccidentări precum şi situaţii în care unele persoane au suferit afecţiuni neuropsihice. De asemenea există şi situaţii în care unele persoane, deşi susţin că au suferit diferite leziuni, nu au prezentat acte medicale în acest sens sau s-a stabilit că nu au suferit leziuni de natură traumatică.

Ce s-a dispus prin Ordonanţa din 14 octombrie care clasează dosarul:

• clasarea cauzei sub aspectul infracţiunilor de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii, reţinându-se că faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare.
• clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de omor, tentativă de omor şi instigare la infracţiunea de omor, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi faptul că decesul nu s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală sau că fapta nu există;
• clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de ucidere din culpă, reţinându-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală;
• clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de lovire sau alte violenţe şi instigare la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, reţinându-se, după caz, că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală, respectiv că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;
• clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de vătămare corporală şi instigare la infracţiunea de vătămare corporală, reţinându-se că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;
• clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal şi instigare la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi existenţa unei cauze de neimputabilitate, respectiv eroarea;
• clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de furt şi distrugere, reţinându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale;
• clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de ultraj, reţinându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale;
• clasare cauzei sub aspectul infracţiunii de purtare abuzivă şi instigare la infracţiunea de purtare abuzivă, reţinându-se că a intervenit amnistia