În contextul în care sute de mii de pensionari s-au repezit să recupereze banii daţi pentru bugetul de sănătate, merită să ne şi să le reamintim de la ce a plecat taxarea cu 5,5% a pensiilor mai mari de 740 lei. Plus cine va plăti oalele fragilizate de guvern şi sparte de justiţia “oarbă”.
Simplificând pentru a nu ne pierde în virgule, asistenţa medicală gratuită era oferită din banii a 7 milioane de oameni pentru 21 de milioane de oameni. Inclusiv din banii celor care primeau o pensie peste 1.000 de lei, pragul de la care se aplica impozitul.
Pur şi simplu, deficitul de circa două miliarde lei la asigurările de sănătate nu putea fi acoperit altfel. Şi nici nu era corect faţă de salariaţii ce achitau 10,7% din salariul trecut în cartea de muncă (5,5% direct şi 5,2% angajatorul, dar sursa era acceaşi, munca depusă).
Modificarea nu a făcut decât să diminueze scorul negativ dintre plătitori şi beneficiari de la 7 – 14 milioane la 9 – 12 milioane, începând de la 1 ianuarie 2011. Fie şi cu sume modice, sub cele plătite de salariaţi mai curând din motive de solidaritate socială decât din necesitate imediată.
Ceva mai mult de un milion de pensionari, cu pensii între 740 lei şi 1.000 lei erau scutiţi complet de la plata impozitului pe venit şi, în plus, beneficiau şi de servicii medicale gratuite. Asta în condiţiile în care venitul mediu pe membru de familie era la finele lui 2011 de 855 lei în familiile de pensionari.
Comparativ cu 1.061 de lei, cât este venitul mediu per membru de familie în cele de salariaţi şi 498 lei în cele de şomeri, altminteri buni de plată la nivelul de 10,7% cât timp au fost salariaţi şi expuşi pierderii locului de muncă pe motiv de restructurări şi criză, situaţie nefamiliară multor dintre pensionari.
Limita de 740 lei la impozitare pentrru CASS ( atenţie, nu CAS cum s-a scris eronat, adică pentru sănătate şi nu pentru pensii, ceea ce era absurd) a fost fixată pentru a proteja toţi pensionarii cu punctaj sub media de 1 punct (corespunzătoare unui salariu mediu pe economie pe tot parcursul activităţii), situată la 732,80 lei.
Decizia Curţii Constituţionale de extindere a deducerii de 740 lei la pentru toţi pensionarii la plata impozitului pentru sănătate, inclusiv cei care au venituri mai mari decât o bună parte din salariaţii care le şi plătesc pensia, va duce la o diminuare semnificativă a veniturilor bugetului public de sănătate.
Care va trebui acoperită prin transferuri de la bugetul de stat. Adică din impozitele plătite de toţi cetăţenii, în principal din TVA şi impozitul pe venit. În plus, pentru restituirea sumelor deja reţinute, ar trebui ca statul să achite cam 60% din banii strânşi pentru sănătate în decurs de un an.
Or, problema este că statul suntem tot noi. Iar banii daţi vin tot de la populaţie (pentru pensionari, de la alţii), prin noi impozite şi taxe. În rezumat, ideea este cine trebuie să suporte plata serviciilor sociale oferite de stat, atâtea câte sunt ele şi în condiţiile în care sunt oferite.
Practic, Curtea Constituţională a decis ca minoritatea angajaţilor şi mediul de afaceri să mai suporte şi generalizarea scutirii de 740 lei la pensionari. Inclusiv şi cea a pensionarilor care încasează 8.000 lei pe lună, cum este media la magistraţii ce au contribuit doar pentru o pensie medie de 2.000 lei.
Asta ar cam trebui să dea de gândit celor au făcut posibilă decizia Curţii printr-o formulare legală şubredă şi celor care s-au dus să dea statul în judecată pentru dreptul lor de a beneficia de scutiri retroactive, plătite din banii celor obligaţi la solidaritate socială.
