Energia hidro este cea mai mare resursă de energie „curată” din lume, generând cea mai mare cantitate de electricitate dintre toate celelalte de resurse regenerabile însumate. Însă ponderea energiei hidro în producerea de electricitate este în scădere, din cauza schimbărilor climatice în multe părți ale lumii, reducerea precipitațiilor și implicit a debitelor râurilor. Aceasta pune sub semnul întrebării decarbonizarea și atingerea obiectuvului zero-net care se baza pe o creștere continuă a ponderii energiei hidro în mixul energetic de aproximativ 4% pe an.
„În ultimii cinci ani creșterea medie a ponderii energiei hidro s-a situat sub o treime din necesar, semnalând necesitatea intensificării eforturilor, în special în eliminarea birocrației de autorizare și asigurarea sustenabilității proiectelor”, atenționează Agenția Internațională pentru Energie (IEA). „Hidrocentralele ar trebui recunoscute ca o coloană vertebrală a sistemelor de energie verde ale viitorului și sprijinite în consecință”.
Și în România, este observabil acest fenomen, producția de energie electrică a Hidreeolectrica reducându-se cu 22% în primele 9 luni din acest an față de aceeași perioadă a anului trecut, tot din cauza secetei.
Secetea pune în pericol programul zero net emisii
Lipsa precipitațiilor pe regiuni întinse la scară planetară i-a speriat pe potențialii investitori în sisteme hidro. În 2022, seceta care a afectat bazinul fluviului Yangtze din China a redus potențialul hidroenergetic cu 26% cauzând o problemă majoră de securitate energetică nu doar pentru regiune ci și pentru întreaga țară.
Cu provocări similare s-au confruntat în ultimii ani Brazilia, Statele Unite și țările europene din bazinul Mării Mediterane, alături de alte regiuni la nivel global. Iar acestea nu mai sunt fenomene izolate și nici caracteristice unei perioade deosebit de calde și uscate. Riscul apariției unor perioade de secete extreme similare în viitor crește cu aproape 90% în unele scenarii sclimatice.
Cărbunele, varianta de avarie pentru producția de electricitate
Cu toate acestea, studiile arată că energia hidro poate să consituie o sursă fiabilă de energie chiar și în perioadele de secetă extremă. Potrivit Departamentului pentru Energie al SUA, „instalațiile hidro au funcționat la 80% din capacitate medie de generare electricitate” și „pot produce energie electrică pentru acoperirea cererii din perioadele de vârf chiar și în timpul celor mai severe secete”. În plus, energia hidro poate juca un rol esențial în gestionarea perioadelor de secetă.
În realitate, în timpul crizei energetice provocate de seceta extremă din 2022, China a suplimentat producția de energie electrică în termocentrale pe cărbune, punând în pericol eforturile de decarbonizare la scară globală. Iar situația nu este singulară. După cum relatează Bloomberg, Zambia care se sonfruntă cu o secetă prelungită care a redus producția în hidrocentrale a luat decizia construirii unei noi termocentrale pe cărbune pentru satisfacerea cererii de energie electriocă ale țării.
Noua termocentrală pe cărbune va fi a treia la nivel național, decizia privind construirea ei venind la scurt timp după ce guvernul a aprobat-o în iulie pe cea de a doua. Zambia se bazează în proporție de 85% pe producția de energie din surse hidro, ceea ce o face foarte vulnerabilă la fluctuațiile de precipitații afectate în ultimul timp de creșterea temperaturilor la nivel global.
Sursele regenerabile – prea scumpe pentru economiile în curs de dezvoltare
Recurgerea la energia termo de către Zambia denotă o problemă mult mai amre în dezvoltarea resurselor de energie regenerabilă la prețuri accesibile în țările în curs de dezvoltare. Pantru a atingerea obiectivului de net zero, națiunile în curs de dezvoltare, precum și din alte regiuni ar fi obligate „să sară” peste ceea ce a fost un pas esențial în calea dezvoltării economice a națiunilor bogate peste epoca combustibililor fosili trecând direct la resuresele regenerabile. Dar cazul Zambiei arată clar că această abordare nu este fezabilă pentru țările care se străduie să-și satisfacă nevoile energetice, cu atât mai puțin când este vorba de recurgerea de resurse energetice regenerabile mai scumpe.
Chiar dacă energia hidro este capabilă să producă electricitate în condiții de secetă severă, diferența de 20% este dificil de acoperit pentru țările în curs de dezvoltare. Mai ales că cererea este în creștere pe măsură ce economiile avansează.
Acest lucru reprezintă o provocare majoră pentru planurile globale de decarbonizare, care trebuie să înregistreze progrese semnificative în Asia Pacific, Africa și Orientul Mijlociu care să echilibreze scăderile din alte regiuni.
***
Urmărește-ne pe Google News
