România participă cu 40 de exponate la Salonul de Invenții de la Geneva, deschis săptămâna trecută.
Printre ele, un proiect despre care autorii spun că poate fi aplicat la navele spațiale care vor transporta spre Marte oameni și mărfuri, dar și pentru a apăra Terra de asteroizi.
Invenția se numește „Tun spațial cu lumină concentrată destinat protecției Pământului contra asteroizilor, pentru alimentare cu energie suplimentară a navelor spațiale, stațiilor orbitale, sateliților, pentru curățarea spațiului de deșeuri și pentru transformarea altor planete sau sateliți naturali din sistemul solar”.
Proiectul pare SF, dar trei autori sunt cercetători ai Institutului Naţional de cercetare-dezvoltare Turbomotoare COMOTI, „singurul din țară care integrează activităţile de cercetare ştiinţifică, proiectare, producţie, experimentare, testare, transfer tehnologic şi inovare în domeniul turbomotoarelor de aviaţie, motoarelor industriale cu turbină cu gaze şi maşinilor paletate de turaţie înaltă”.
Printre cei patru autori se numără chiar directorul institutului, Valentin Silvestru, și Dan Brașoveanu, cercetător la Orbital ATK din SUA.
Invenția a mai fost prezentată la Salonul Internațional al Cercetării, Inovării și Inventicii PRO INVENT 2016 (de la Cluj), și la Aerospace Europe CEAS 2015 (Delft, Olanda).
În momentul de față, marele obstacol în calea călătoriilor spațiale îl reprezintă combustibilul. Soluția găsită de NASA ar fi motoarele cu plasmă, în cazul cărora există deocamdată un mare impediment – forța de tracțiune.
Până acum, Hall thruster, cel mai puternic motor spațial cu plasmă, nu poate produce mai multă energie decât cea necesară pentru transportarea pe orbită a unei foi de hârtie.
Cei patru inventatori susțin că au găsit o soluție, dar au nevoie de finanțare pentru continuarea cercetărilor.
„Invenția se referă la un nou tip de navă spațială dotată cu motoare magnetoplasmodinamice de foarte mare putere, capabilă să transporte un mare număr de pasageri sau cantități mari de materiale în întreg sistemul solar (…)
Eficiența acestui tip de propulsie este de 40-60%, realizând viteze de evacuare a ionilor de 15-60 km/s și tracțiuni mari.
Dezavantajul principal al acestui tip de propulsie este că necesită puteri foarte mari, de sute de kW care sunt foarte greu de produs la bordul navei în momentul de față. Asemenea puteri ar putea fi realizate de centrale nucleare spațiale, însă cercetările și încercările experimentale au arătat că aceste centrale sunt foarte grele, deci dificil de lansat în spațiu și de găzduit la bordul unei nave atât datorită masei foarte mari, dar și radiațiilor emise spre echipajul sau pasagerii navei spațiale.
Din acest motiv, nave spațiale pentru transportul de pasageri sau marfă nu pot fi realizate la momentul actual, iar motorul magnetoplasmodinamic este în faza de experiment la sol.
Problema tehnică principală pe care o rezolvă nava spațială conform prezentei invenții constă în aceea că această navă este capabilă să furnizeze motorului magnetoplasmodinamic o putere de ordinul a 1 MW până la zeci de MW, devenind din acest motiv un mijloc de transport de mare capacitate care poate transporta persoane sau marfă în sistemul solar”, potrivit unei prezentări a proiectului.
Alimentarea navetei spațiale s-ar face cu ajutorul unui fascicul de lumină:
„În mod normal, alimentarea cu energie electrică în cosmos se face prin intermediul unor celule fotovoltaice care recepționează lumina de la Soare.
Dezavantajul e că cu cât te îndepărtezi de Soare, energia luminoasă transmisă scade cu inversul pătratului distanței față de Soare.
Noi, trimițând o rază concentrată de lumină facem ca această energie să nu se mai piardă, să nu se mai reducă cu inversul pătratului distanței, ci să rămână relativ constantă de la sursă până la navă. Aceasta este ideea esențială pe care se bazează acest tip de navă„, se mai spune în prezentare.
Invenția s-ar putea folosi și pentru construirea unor tunuri pentru distrugerea asteroizilor care amenință Pământul, potrivit inventatorilor.
Valoarea proiectului se ridică la miliarde de euro, dar autorii lui au nevoie de cle mult un milion euro pentru continuarea cercetărilor legate de fasciculul de lumină.
Proiectul a fost depus pentru brevetare și va fi prezentat European Space Agency și NASA, cu speranța obținerii unor colaborări.
Valoarea proiectului s-ar ridica la miliarde de euro, însă Constantin Sandu spune că pentru continuarea cercetărilor legate de ar fi nevoie de 500.000-1.000.000 de euro.
