Câștigul salarial mediu net pe 2016 a fost de 2.046 lei ( echivalentul a 456 euro) pe lună, potrivit datelor prelucrate de INS.
Acest indicator esential pentru economie a înregistrat o creștere de 10,1% față de anul precedent, cea mai mare din UE. Analiza datelor INS arată și costul salarial lunar aferent plăţii acestui salariu, respectiv 3.493 lei (778 euro) pe salariat.
Astfel, pentru fiecare 100 de lei achitați cu acte în regulă, un angajator a trebuit să aloce 170,72 lei pe costurile salariale, ceea ce înseamnă că statul a taxat munca depusă cu o cotă totală efectivă de 41,4%. Aceste cifre sunt în uşoară scădere faţă de anul precedent, când s-au situate la 171,50 lei cost pentru 100 de lei net şi o taxare cumulată de 41,7% a muncii depuse.
Este o valoare similară cu cea din Slovacia şi situată peste media de 36% a organizației OECD (care grupează cele mai dezvoltate economii din lume) dar sub nivelul din marile economii europene precum Germania, Franța şi Italia, unde acest indicator ( tax-wedge în limba engleză) este situat la peste 45%. Mai aproape de noi, Ungaria a mers pe mâna acestora, în timp ce Polonia (pe care poate că ar fi util să o luăm drept model) s-a situat în apropierea mediei ţărilor dezvoltate.
(Deschideți AICI infograficul)
Numărul mediu al salariaților a crescut anul trecut de la 4.611,4 mii persoane până la 4.759,4 mii persoane (+3,2%) şi era la 31 decembrie 2016 de 5.223,8 mii persoane. Dacă se face raportarea la ritmul de creștere economică anunțat a fi de 4,8% (în varianta provizorie), rezultă că două treimi din avansul PIB au rezultat din extinderea activității economice și doar o treime prin îmbunătățirea productivităţii.
Topul salariilor românești pe sectoare de activitate
În ceea ce privește raporturile dintre sumele cu care au fost plătite diferite activități din economia națională, situația este prezentată în tabelul de mai jos. Sectorul IT a preluat de la cel financiar „tricoul galben” iar administraţia publică asigură venituri cu peste 50% mai mari în raport cu media pe economie, medie de care (din păcate) sunt foarte apropiate sănătatea şi învăţământul.
În structura pe regiuni de dezvoltare, se poate observa o diferențiere netă între regiunea capitalei, unde ponderea celor angajați în servicii comerciale se apropie de 62%, și toate celelalte zone ale țării, unde variază între 35% și 41%. Explicația vine de la nivelul salarial mult mai redus al acestora din urmă, care nu permite crearea de locuri de muncă și o dezvoltare a serviciilor din lipsa cererii solvabile.
De remarcat şi ponderea mult mai redusă a bugetarilor în zona Bucureştiului (sub 16%), față de valori apropiate de 20% în rest, cu trei excepții edificatoare.
Regiunea de Vest, cea mai dezvoltată după Capitală, are doar 16,6% bugetari, mult sub nivelurile din regiunile cele mai sărace, de Sud-Vest (24,0%) şi Nord- Est (26,4%), unde statul este unul dintre principalii angajatori și formatori de preț pe piața muncii.
În fine, ar mai trebui menționat că mai mult de trei sferturi dintre salariați au activat anul trecut în sectorul privat. Ponderea în economie a fost de 75,7% iar creșterea numărului lor de 4,5% comparativ cu anul precedent, ceea ce conduce la un spor de circa 155 de mii de locuri de muncă, peste majorarea pe întreaga economie. Adică întreaga creştere a numărului de locuri de muncă a venit din sectorul privat.
