Autoritățile suedeze, finlandeze și estoniene au identificat un identificat suspectul principal în pagubele produse în Marea Baltică la două cabluri submarine și la o conductă de gaz în noaptea de 7 octombrie a acestui an.
Nava container Newnew Polar Bear, deținută de China sub pavilion Hong Kong, a fost prezentă în toate cele trei incidente și are, de asemenea, legături puternice cu Rusia.
Dar, scrie Politico, ce pot să facă cele trei țări acum?
Ce este ”agresiunea în zona gri”
Acest tip de agresiune, care nu este chiar război, dar cu siguranță nici acțiune de pace, este cunoscut sub numele de ”agresiune în zonă gri”. Și până acum nicio țară occidentală nu și-a dat seama exact cum să pedepsească o astfel de agresiune, comisă fără implicarea soldaților sau a armamentului militar.
O anchetă penală cu greu ar descuraja comiterea de alte sabotaje, iar răzbunarea împotriva Chinei și a Rusiei pentru acțiunile unei presupuse nave comerciale ar fi periculoasă. Dacă însă țările nu pedepsesc agresiunea, aceasta va continua să crească.
Aceasta este dilema țărilor occidentale împotriva ”agresiunii în zona gri”, spațiul neclar dintre război și pace.
Traseul recreat al Newnew Polar Bear
În lunile premergătoare sabotajului baltic, Newnew Polar Bear a fost destul de ocupat. După ce în iulie și-a schimbat pavilionul, din Cipru în Hong Kong, și proprietarul, o misterioasă companie chineză, nava container a navigat de la coasta rusească a Mării Baltice până la Shanghai, pe coasta de est a Chinei ( Ruta Mării Nordului din Arctica), împreună cu alte patru nave deținute de aceeași companie.
Ea a plecat imediat înapoi, dovedind că o navă port- container poate finaliza această călătorie fără ajutor – deși spărgătoarele de gheață aparținând Rosatom, deținută de Rusia, au însoțit-o pentru orice eventualitate.
Odată întors în Marea Baltică, Newnew Polar Bear a petrecut 52 de ore călătorind între Kaliningrad și Sankt Petersburg. Și, potrivit autorităților finlandeze, suedeze și estoniene, în acea perioadă, Newnew Polar Bear și nava container rusă Sevmorput se aflau deasupra conductei de gaz Balticconnector (Finlanda-Estonia), cablului de comunicații submarin suedez-eston, precum și deasupra cablului de comunicații finlandez-eston în timp ce fiecare a fost deteriorat.
Poliția finlandeză a recuperat chiar și o ancoră de pe fundul mării de lângă Balticconnector – există dovezi că a fost în contact cu conducta – și cred că este ancora lipsă a lui Newnew Polar Bear.
Dar la acel moment Newnew Polar Bear și Sevmorput părăsitseră deja Marea Baltică lăsând, astfel, autoritățile suedeze, finlandeze și estoniene fără posibilitate de reacție.
Schimbarea bruscă a proprietății asupra navei container și a pavilionului acesteia, călătoriile ei de pionierat în Arctic și plimbările misterioase peste conducte și cabluri submarine sugerează că Newnew Polar Bear nu este orice navă comercială. Într-adevăr, nicio navă comercială nu și-ar fi luat câteva zile în afara programului pentru a provoca daune infrastructurii sensibile deținute de aliați europeni.
Cine a pus o navă comercială să saboteze infrastructura occidentală?
Acum, autoritățile suedeze, finlandeze și estoniene încearcă să stabilească natura legăturilor ei cu guvernele rus și chinez.
„A existat un actor de stat în spatele acestei acțiuni și un mandat? Aceste lucruri trebuie să fie verificate înainte de a putea fi luată orice măsură de retorsiune”, a declarat Janne Kuusela, directorul general al Ministerului Apărării din Finlanda, pentru Reuters.
Dar care ar fi, de fapt, măsura de retorsiune? Până acum, nimeni nu știe. Deoarece o astfel de ”agresiune în zonă gri” nu implică soldați sau armament, ar fi foarte periculos pentru țările vizate să răspundă cu putere militară.
Dar pentru că agresiunea provoacă un prejudiciu considerabil – întreruperea energiei și a comunicațiilor atunci când infrastructura submarină este sabotată, de exemplu – trebuie pedepsită cumva acțiunea. Întrebarea este cum.
Iar Janne Kuusela nu a oferit nicio sugestie. Și până acum, se pare că atunci când vine vorba de agresiune în zona gri, nu există soluții – bune sau mediocre.
Câte agresiuni în zonă gri poate suporta o țară
Balticconnector este acum scos din funcțiune până în primăvara anului viitor și, la fel ca cele două cabluri de telecomunicații submarine, trebuie reparat cu cheltuială considerabilă atât pentru asigurător, cât și pentru statele beneficiare.
Problema e că țările pot absorbi câteva acte de agresiune – care pot varia de la atacuri cibernetice până la folosirea migranților ca armă, așa cum a procedat Belarus în vara anului 2021, dar nu pot absorbi un flux constant de astfel de agresiuni.
Un amestec de atacuri cibernetice, confiscarea activelor companiilor occidentale în Rusia sau China, campanii de dezinformare, valuri de migranți create artificial, sabotajul infrastructurii și orice altceva ar suprasolicita guvernele occidentale. Viața de zi cu zi s-ar modifica dramatic, chiar dacă pentru scurt timp, iar asigurătorii ar fi obligați să înceteze să mai susțină multe dintre funcțiile cruciale ale societății.
Un tip de agresiune la care armata nu poate răspunde
În unele cazuri, implicarea unui stat ostil poate fi evidentă, în altele nu, dar în fiecare caz țara vizată va avea dificultăți să pedepsească agresiunea.
Dacă își folosește armata, va fi acuzat de agresiune și poate sfârși prin a declanșa un război. Dacă doar condamnă agresiunea, atacurile vor continua pur și simplu. Toate acestea fac ca răspunsul la atacurile din Marea Baltică să fie extrem de importante. Întrucât publicul știe că infrastructura a fost sabotată, cele trei guverne vor trebui să reacționeze odată ce vor avea un caz solid.
Nu numai că publicul o va cere, dar va fi, de asemenea, în interesul acestor trei țări să demonstreze că nu vor tolera nicio agresiune suplimentară în zona gri. Totuși, indiferent de mijloacele de pedeapsă pe care aceste guverne le vor folosi, acestea nu vor fi evidente.
În cazul Newnew Polar Bear, de exemplu, închiderea Mării Baltice pentru navele deținute de China sau sub pavilion Hong Kong (sau ambele) ar fi ilegală și ar genera un conflict cu China.
Deci, poate fi un lucru bun că investigațiile continuă- guvernele mai au timp să găsească formula potrivită de răspuns.
***
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Solutia e cunoscuta de mii si mii de ani. In noulimba moderna se cheama reciprocitate. Pe vremuri i se spunea legea talionului – ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.
Surprinzator pentru unii, de-a dreptul uluitor, de necrezut pentru multi „lideri” europeni, China si Rusia au si ele infrastructuri sensibile. Si foarte, foarte vulnerabile… daca ar fi doar sa ne gandim la conductele de mii si mii de kilometri care duc hidrocarburi rusesti in China.