Cum putem transforma neîncrederea și lipsa de speranță care guvernează sistemul de educație românesc într-o oportunitate? Soluții pentru această provocare vor fi dezbătute de-a lungul sesiunii „Educația – cea mai sigură investiție în viitor” pe care o voi modera în cadrul ediției de anul acesta a RBL Summit din 13-14 martie.
În urmă cu doi ani, la RBL Summit 2017, cercetătorul american Eric Hanushek, o autoritate internațională în analiza din perspectivă economică a sistemelor educaționale, a fost întrebat ce poți face ca să schimbi o țară și care este investiția ce ar face diferența. „Pe primul loc, investiția în profesori; pe locul doi, investiția în profesori; pe locul trei, investiția în profesori”, a fost răspunsul memorabil al lui Hanushek.
În ultimii 30 de ani, discursul general a gravitat în jurul lipsei de resurse din sistemul educațional românesc. Experiența de profesor și cea de director al unei instituții private de învățământ mi-a arătat că această abordare este mai degrabă un mit. Există bani pentru educație, doar că nu îi vedem sau ne facem că nu îi vedem. Vă surprinde să aflați că resursele private neexploatate coerent se ridică la 800 de milioane de euro în fiecare an? Evident, e un buget suficient să schimbi această țară.
BANI SUNT. De unde ar putea veni acești bani? Estimări recente ne arată că între 17 și 50% dintre elevii României iau meditații, activitate în care părinții investesc circa 300 de milioane de euro, an de an. Ca o paranteză, există studii globale care arată că meditațiile nu au impact asupra educației pe termen lung.
Restul acestui buget potențial ar putea fi completat de fondurile de CSR neexploatate. Dintr-un studiu ARC (Asociația pentru Relații Comunitare) reiese că în 2017, conform datelor furnizate de ANAF, aproape 28.000 de companii au înregistrat cheltuieli cu sponsorizarea, mecenatul sau bursele private în valoare de 280 milioane de euro. Suma maximă prevăzută de lege pe care aceste companii ar fi putut-o direcționa către sectorul neguvernamental este de aproape 500 de milioane de euro. Cu alte cuvinte peste 40% din fondurile potențial disponibile pentru a sprijini activități precum cele educative nu sunt folosite. Vestea bună este că din 2018, educația a devenit principala destinație pentru cheltuielile de CSR, surclasând activitățile de binefacere. Deci suntem pe drumul cel bun.
Poate mai importante decât resursele financiare insuficient valorificate sunt cele care depind de fiecare dintre noi. De fapt, marea schimbare despre care tot vorbim trebuie să înceapă de aici – de la părinți. La Transylvania College, de exemplu, lucrăm cu 946 de părinți (ce-i drept, mulți antreprenori) și ne propunem ca anul acesta toate familiile să fie implicate măcar într-o activitate de voluntariat în școală. În acest moment, 34% dintre familii au avut o astfel de implicare, față de 8% la sfârșitul anului trecut.
ROMÂNIA 2035. Tot pas cu pas, am construit un vis împreună cu Măriuca Talpeș (cofondatoare Bitdefender și lider al Proiectului MERITO din cadrul RBL) și câteva ONG-uri din educație: avem ambiția ca până în 2035 să transformăm sistemul educațional românesc într-unul din cele mai competitive din Uniunea Europeană. Ne-am dat acest termen pentru că un ciclu complet de formare preuniversitară durează 16 ani: din grupa mică până la terminarea liceului. De altfel, acesta este un orizont necesar schimbării indicat și de profesorul Eric Hanushek. Ca să facem asta, lucrăm cu antreprenori curajoși care „adoptă” grupuri de școli dintr-o regiune geografică pe durata a patru-cinci ani, timp în care și măsurăm rezultatele și performanța școlilor, iar transformarea lor devine ireversibilă.
Apropo de resurse uitate, abundența sufletească pe care trebuie să ne-o redescoperim este, cred, punctul de start al marii transformări. Ne naștem cu această „avere” invizibilă, dar o pierdem pe parcurs: ideea e să fim mai generoși față de intențiile celorlalți, să ne înfrânăm când ne vine să-i judecăm pe ceilalți sau să fim mai puțin critici. A regăsi aceste energii interioare este un exercițiu pe care, personal, îl fac în cel puțin trei dintre rolurile sociale pe care le am în acest moment: de mamă a trei copii, profesoară de business și directoare a unei instituții de învățământ private.
Așa că avem de toate. Din abundență.
Elevii au o mare nevoie de modele pozitive de integritate, curaj și de aliniere între vorbă și faptă pe care clasa de business le poate furniza.
*
Ruxandra Mercea este director executiv Transylvania College
