Datele publicate de Eurostat referitor la comerţul internaţional al Zonei Euro arată o diferenţă majoră faţă de situaţia în care se află România. Excedentul s-a menţinut (chiar dacă a scăzut semnificativ) pe ansamblul celor 19 state care au adoptat deja moneda unică, în timp ce în România deficitul ( cronicizat) a expandat la începutul acestui an, continuând îngrijorător tendinţa manifestată anul trecut.
Pe prima lună a anului, la noi deficitul a crescut puternic (+62%) în timp ce, în Zona Euro ( abreviată EA19 în limba engleză) soldul pozitiv s-a ajustat aproape la fel de mult în termeni procentali dar excedentul a rămas.
Este consecinţa diferenţelor negative de ritm de creştere între exporturi şi importuri, dar de 7,6 puncte procentuale în cazul nostru şi doar 0,9 puncte procentuale în cazul EA19.
Pentru anul trecut, în cazul EA19 este vorba despre un sold pozitiv diminuat cu o cincime iar pentru România despre un sold negativ în creştere pronunţată, de peste două miliarde de euro sau aproape 17% în termeni procentuali.
Asta deşi anul trecut, în ambele cazuri, creşterea importurilor a depăşit creşterea exporturilor ca ritm de expansiune.
Desigur, s-ar putea invoca faptul că am fost oarecum în trendul Zonei Euro, deoarece importurile au avansat şi la noi şi la ei mai mult decât exporturile.
Dar cei din EA19 au avut de unde să mai reducă dintr-un excedent semnificativ în timp ce noi n-ar fi trebuit să ne permitem o creştere suplimentară de peste două miliarde de euro ( cam 1% din PIB) a minusului cronic din schimburile externe şi să ne înrăutăţim situaţia încă din debutul anului 2019.
Dacă ne uităm la veniturile alocate în plus de către stat prin măsurile de creştere pronunţată a salariilor în sectorul bugetar şi de majorare suplimentară consistentă a pensiilor, se poate ridica problema unde s-au dus banii în plus şi cine a beneficiat de creşterea pieţei de desfacere a produselor vândute suplimentar.
Reamintim că noi am înregistrat anul trecut cam două treimi din deficit cu ţările din Zona Euro. Simplificat, Zona Euro a înregistrat circa 10 miliarde de euro excedent, adică peste cinci procente din total, cu România. Scorul cu care am pierdut meciul schimburilor cu EA19 fiind, în miliarde euro, cam 52 – 62.
Mai clar, pentru a vedea în ce măsură convergem spre moneda unică, evoluţia sintetică a schimburilor externe ale României (care şi-a anunţat deja intenţia de a intra în Zona Euro în 2024 ) comparativ cu EA19, din perspectiva capacităţii de acoperirea a importurilor cu exporturile de bunuri realizate, arată astfel:
Aşadar, situaţia s-a deteriorat puternic în cazul nostru, în timp ce excedentul Zonei Euro s-a temperat. Cu observaţia importantă că deteriorarea minusului cu zece puncte procentuale în cazul nosru a fost cam dublă faţă de euroajustarea plusului cu circa cinci puncte procentuale.
Ceea ce dacă ar fi să venim „pe capul Zonei Euro” cu deficitul nostru de circa 5 miliarde euro anual cu ţările din afara UE, plus încă aproximativ 5 miliarde de euro concentrat cu Ungaria şi Polonia, nu am fi în postura de achiziţie utilă pentru rezultatele comerciale ale EA19.
Desigur, este greu să limităm creşterea veniturilor la un nivel rezonabil ( corelat cu productivitatea) faţă de capacitatea producţiei interne de a acoperi cererea suplimentară.
E încă şi mai dificil să recuperăm din decalajul de competitivitate faţă de statele din Zona Euro (în afară de cel faţă de Ungaria, Polonia sau Cehia). Însă fără a ne alinia la practica europeană, nu prea are rost să ne punem problema trecerii la moneda unică.
Un răspuns
Politicile autohtone de pana acum nu au fost bune pentru dezvoltarea Romaniei, investitiile in Romania trebuie facute in toate domenile, infrastructura feroviara, fluviala si rutiera, in calificarea-recalificarea, in general si in special a adolescentilor si tinerilor, in turism si agricultura, in cercetare, in educatie, in cultura. Si toate trebuie facute in conditii de calitate exceptionala si urgent.