Atenție la productivitatea totală: Situația și perspectivele

Eurostat urmărește, printre indicatorii ce prezic capacitatea unei economii de a prospera, și productivitatea totală a factorilor de producție.

România a înregistrat evoluții diametral opuse după anul 2005 în privința contribuției pe care au adus-o capitalul și munca la rezultatele economice și amestecate în ce privește productivitatea totală a factorilor de producție.

Rezultatul ne indică situația în care ne aflăm și perspectivele pentru viitor.

Factorul capital

Partea care revine capitalului în productivitatea totală a factorilor de producție a avut o foarte ușoară creștere în 2006, după care s-a înscris pe o traiectorie descendentă. Ea a coborât în 2012 sub pragul de 90% și a avut o mică tentativă de inversare a trendului în 2013. Din păcate, estimările Eurostat pentru 2014 și 2015 arată o reluare a scăderii ponderii capitalului în productivitatea totală a factorilor.

Dacă se face o comparație cu țările din regiunea noastră și cu marile economii ale UE, se poate observa dispunerea destul de clară a performanțelor economice după ponderea capitalului în productivitatea totală a factorilor de producție. Datele Eurostat pentru 2013 confirmă importanța capitalului pentru păstrarea și amplificarea competitivității pe plan internațional.

Nu este o întâmplare faptul că Germania se detașează net de celelalte mari economii ale UE, aflate în preajma mediei europene la acest capitol. După cum nici ordinea după contribuția capitalului la productivitate în regiune noastră nu face altceva decât să reflecte atât modificările în competitivitate și să prefigureze o anumită creștere a decalajelor interregionale în perspectivă.

Factorul muncă

Prin contrast cu evoluția ponderii capitalului în productivitatea totală a factorilor de producție, ponderea muncii a avut un trend crescător și a revenit în 2013 peste nivelul atins în 2008. Fapt la care se adaugă o estimare a Eurostat de creștere în continuare pe intervalul 2014 – 2015.

Mai mult, România conduce în clasamentul regional la acest indicator și se situează semnificativ peste media europeană. De care se apropie doar Germania și Franța, în timp ce Marea Britanie și Italia au avut valori mai reduse, ultima chiar sub nivelul din 2005.

Productivitatea totală a factorilor de producție

Și acum să vedem rezultatul pentru al treilea factorn care determină rezultatele economice. Unul mai puțin cunoscut și care apare în plus față de intrările constante de muncă și capital. Descoperim că România s-a aflat în 2013 aproape exact la același nivel ca și în 2005. Mult în spatele Slovaciei și Poloniei, după Cehia, dar înaintea Ungariei și Bulgariei.

Totodată, anul trecut ne-am situat la media UE și înaintea marilor economii europene precum Franța, Marea Britanie și Italia dar după Germania. Ceea ce ne indică față de cine ne putem apropia pe termen lung ca nivel de dezvoltare și față de cine nu prea. Fără alte comentarii, prezentăm pe final semnificația oficială dată de Eurostat pentru indicatorul de productivitate totală a factorilor de producție.

Productivitatea totală a factorilor de producție :

Productivitatea totală a factorilor de producție (total-factor productivity sau TFP) este un indicator care prezice capacitatea de schimbare tehnologică și dinamismul unei economii pe termen lung.

În timp ce munca și investițiile au contribuții importante pentru crearea bazei de dezvoltare, TFP apare drept factorul decisiv în economiile dezvoltate, unde contribuie cu până la 60% din creșterea economică. De reținut pentru partea de resurse, s-a demonstrat o corelație istorică între TFP și eficiența cu care este utilizată energia.