România s-a situat în anul 2019 pe locul 10 între statele UE în ceea ce privește ponderea taxelor de mediu încasate în totalul taxelor și contribuțiilor sociale, potrivit datelor publicate de Eurostat.
Cu un procentaj de 7,91%, ne plasăm APARENT onorabil în graficul prezentat la nivel european, semnificativ peste media țărilor UE, de 5,76%.
În realitate, imaginea este distorsionată puternic de ponderea foarte redusă în PIB a taxelor și contribuțiilor sociale colectate din perspectiva practicilor aferente statelor UE, care amplifică artificial încasările din taxe de mediu de la noi exprimate ca raport procentual. Semnificativ, dacă în România se colectează taxe de mediu echivalente cu 2,12% din PIB, media la nivelul Uniunii este de 2,37%. Adică mai mare în UE decât la noi.
Dacă analizăm datele puse la dispoziție de Eurostat, se poate remarca o evoluție în creștere spre valori compatibile cu nivelul european până în intervalul 2014 – 2016, după care a avut loc o stopare abruptă în 2017, urmată de o tentativă de revenire care nu a reușit să refacă ponderea încasărilor atinsă în cei trei menționați.
Chiar dacă sumele strânse din taxele de mediu au urcat spre pragul de 5 miliarde de euro în 2019, ele nu au ținut pasul cu posibilitățile reieșite din avansul PIB, motiv pentru care au bifat un nivel relativ la PIB aproape identic cu cel din anul 2010. Ceva mai mare ca pondere din încasări doar pentru că ne-am înrăutățit între timp colectarea de taxe în general.
Dincolo de implicațiile pentru dezvoltarea sustenabilă, mediul înconjurător mai curat etc., avem în această evoluție un exemplu bun de inconsistență în politicile publice. Facilitat de potențiala prezentare favorabilă a unor indicatori care ar trebui sincronizați mult mai clar cu traiectoria de dezvoltare a țării și aduși cât rapid spre practica europeană.
Dacă nu se ține cont de corelațiile din economie și nu se dă importanța cuvenită mai multor domenii aparent minore, putem contribui la creșterea fără motiv (altul decât politicianist-populist) a deficitului public.
Numai în cazul de față, poate că nu ne-ar fi stricat aproape o jumătate de punct procentual din PIB încasări mai mult la bugetul public, care ne-ar fi ajutat să nu mai intrăm în procedura de deficit excesiv. Din care nu prea știm când și cum vom ieși.
