România se plasează pe penultimul loc între statele UE după procentajul celor care lucrează de acasă, potrivit datelor publicate de Eurostat pentru anul 2018. Cu un nivel de doar 0,4% din totalul angajaților, suntem, alături de Bulgaria (0,3%), la foarte mare distanță, atât de media europeană (5,2%), cât și de statul cel mai apropiat la acest indicator, Cipru (1,2%). Simptomatic, indicatorul prezentat pentru țara noastră a atins cel mai înaltă valoare în anii 2015 – 2016 (0,5%).
De observat că rata celor care lucrează ocazional la domiciliu în UE este încă și mai ridicată, iar tendința pe ultimii zece ani analizați a fost una de creștere pronunțată, de la 5,8% în 2008 până la 8,3% în 2018. Statele care practică cel mai mult această modalitate de lucru sunt Olanda (14%, adică aproximativ un salariat din șapte), Finlanda (13,3%), Luxemburg (11%) și Austria (10%).
Diferența este, însă, destul de însemmată între cei care persoanele self-employed (18,5%) și cele angajate de alții (3%), acest model fiind repetat în toate statele membre. Cele mai mari procentaje de persoane self-employed se constată în Finlanda (46,4%), Olanda (44,5%) și Austria (43,6%).
De remarcat faptul că proporția persoanelor care lucrează de acasă crește cu vârsta la nivelul UE. Doar 1,8% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani se încadrau în acest regim, față de 5% la categoria 25 – 49 de ani și 6,4% dintre cei cuprinși în intervalul 50 – 64 de ani. Luxemburg este statul cu cei mai mulți tineri la acest indicator (8,7%), urmat de Estonia (5,2%). La polul opus apare Olanda (17,3% la categoria 50 – 64 de ani și 14,9% la 25 – 49 de ani), secondată îndeaproape de Finlanda (15,6% la 50 – 64 de ani și 14% la 25 – 49 de ani).
O poziționare mai relevantă în context european se poate obține prin comparația cu țările din regiune care au economii similare, pe segmentul de persoane care sunt angajate de alții. De aici se vede rmai clar ămânerea în urmă a țării noastre la acest capitol de schimbare a paradigmei de muncă și de îmbinare mai bună a vieții profesionale cu cea personală.
Așadar, avem o rezervă de forță de muncă ce ar putea fi utilizată în număr mai mare și mult mai eficient din punct de vedere al cheltuielilor cu locul de muncă, mai ales în condițiile în care suntem fruntași, nu doar în Europa dar chiar și plan mondial la vitezele de transfer al datelor și la accesibilitatea de conectare la Internet.
Este o direcție dezvoltare pe care ar trebi să marșăm puternic, prin alocarea de facillități. Mai ales că, reamintim, transportul devine tot mai congestionat și poluant ( lăsând la o parte că ne îndreptăm spre poziționarea lui mult mai sus ca procentaj în cheltuielile gospodăriilor, pe model european).
